La finalul săptămânii trecute o crimă odioasă a şocat, pur şi simplu, Clujul: un tânăr de 16 ani, aflat sub influenţa unor substanţe a atacat, cu lovituri de kung-fu şi karate, trei boschetari care dormeau într-o ghenă de gunoaie de pe strada Fântânele, nr. 63-65, din cartierul Grigorescu. Acesta l-a omorât în bătaie pe unul dintre ei, un bărbat de 48 de ani, originar din Hunedoara şi l-a rănit pe altul, originar din Piteşti, cel de-al treilea scăpând cu fuga. Cu acest prilej, cei doi supravieţuitori ai călăului ne-au descris cum au ajuns să trăiască în ghena de gunoi de pe Fântânele. O poveste de viaţă terifiantă!
„A venit sub pretextul că-i trebuie o „penală” ”
Dl. Mikloş – ţine cu tot dinadinsul să i se spună „domnul” fiindcă e un boschetar manierat – aşteaptă, împreună cu Florin Nania, miercuri, 15 februarie, ca Florin să intre în cabinetul de consultaţii al I.M.L. Cluj. Acesta este de altfel singurul lovit, însă destul de grav, în zona corpului şi a feţei, în timp ce dl. Mikloş nu are nici măcar o zgârietură. Dl. Mikloş e nervos nevoie-mare, de oboseală sau probabil pentru că nu a consumat alcool în cele câteva zile, de când este purtat în permanenţă pe la anchete de către poliţişti. (De altfel, comisarul de la poliţie, aflat într-un permanent du-te-vino după acte, prin birourile I.M.L.-ului, i-a avertizat să nu consume băutură nici în orele următoare şi să încerce să rămână cu straiele relativ curate, aşa cum sunt ele acum.) Dl. Mikloş răspunde, repezit, reporterului Gazeta de Cluj, însă treptat, se înmoaie – dorinţa de a fi vedetă îi învinge angoasa şi faţa i se destinde într-un zâmbet larg. Apoi începe să povestească lucruri cu adevărat surprinzătoare. Referitor la agresiunea petrecută vineri, 10 februarie, orele 23.00, împotriva fratelui său „de cruce”, Iacob Lucian Marius – şi nu Grigore Dunca, aşa cum s-a scris în presă, Dunca fiind un alt om al străzii, mort în aceeaşi zi, însă lovit de o maşină – dl. Mikloş povesteşte următoarele, cu o elocinţă ieşită din comun, de adevărat povestitor: „Eu am scăpat ca prin urechile acului, prin fugă, însă la ora aceea ne aflam în ghena de gunoaie a blocului de pe strada Faântânele nr. 63-65 din Grigorescu. Numai ne-am trezit cu criminalul peste noi – Koloji parcă-i zice – zicându-ne să îi dăm o „penală” (n.n. – ţigară făcută din tutunul adunat din chiştoacele găsite pe jos). Apoi i-a furat lui Iacob rucsacul, iar Nania a sărit în apărarea lui Iacob şi l-a lovit pe intrus. Şi de aici a început scandalul. Acesta dat în cei doi numai cu bocancul – şi numai la corp şi cap, exact ca în filmele cu bătăi. În mine n-a apucat, fiindcă am reuşit să fug. Apoi s-a cărat. Însă spre dimineaţă, când am văzut că Iacob e tot mai rău de pe urma loviturilor, am chemat poliţia iar ei, la rândul lor salvarea. Bietul de el a fost dus de urgenţă la U.P.U., de acolo la Neurochirurgie, unde a fost şi operat – însă s-a stins din viaţă după douăsprezece ore”. Scapă şi o înjurătură printre dinţi: „Mama lui, dacă ştiam că-l omoară pe Iacob, îl înjunghiam cu mâna mea pe criminal, chit că muream în închisoare. Eu sunt suferind de tuberculoză, nu era nicio pagubă dacă putrezeam acolo – dar poate că atunci Iacob ar fi supravieţuit. Şi – încă ceva trebuie spus: niciodată nu l-am mai văzut pe puşti pe aici, am aflat că era de loc din Mintiu-Gherlii, pe când Iacob, din Hunedoara, unde are doi fraţi, mamă şi tată”.
„Ce, am eu adresă de Facebook în ghenă?”
Nania este poftit în cabinetul de consultaţii, moment în care îl rog pe dl. Mikloş să-mi vorbească de victimă. O face, rapid: „Iacob a lucrat la Sălicea, la o fermă de vaci, însă nu a fosat plătit de proprietar şi a ajuns pe drumuri. Eu l-am recuperat acum 12 ani din gară, la fel şi pe Nania şi am tot locuit împreună prin Făget, unde ne-am făcut de trei ori colibe – însă tot de trei ori au venit proprietarii terenurilor şi ne-au alungat. De, ăsta-i destinul nostru crud, al boschetarilor”! Apoi continuă: „Am avut casă, soţie şi o fetiţă – la Mediaş – dar într-o zi soţia mi-a spus că are un alt bărbat, în Austria, şi pleacă la el. Atunci, de furie am vândut casa şi i-am dat jumătate din bani mamei mele – care trăieşte aici, la Cluj – ca să-i pună pe numele fetei, aflată atunci în clasa a doua. Apoi am adus-o la Cluj şi am dat-o la Liceul Bathory, unde a şi absolvit”. Adaugă, cuprins subit de melancolie: „Acum fata mea locuieşte la Viena, după ce a stat până nu demult la Salzburg. M-a tot căutat pe Facebook. M-a găsit o rudenie, pusă de ea, aici, la ghena de gunoi – şi i-am transmis: ce, am eu adresă de Facebook în ghenă?” Îmi spune de asemenea că a muncit o perioadă ca CFR-ist, şi la un moment dat a ajuns să cântărească până şi 90 de kilograme, însă a „luat un pic de tuberculoză”, astfel că a ajuns la Sanatoriul de la Săvădisla, de unde a evadat după o neînţelegere cu personalul sanatoriului. „Apoi am „roit-o” la Constanţa, unde am muncit pe şantier, până prin 2005, când m-am întors la Cluj – şi aici eram deja pe drumuri, fără locuinţă.” Între timp se întoarce şi Nania de la consultaţii, aşa că-l rog să-mi povestească şi el viaţa sa. Omul, spre deosebire de dl. Mikloş e mult mai expeditiv, fiind „sudist”, din Piteşti: „Am lucrat aici trei ani, la nişte pocăiţi, şi băieţii au dat faliment, aşa că am dat şi eu, apoi m-am luat cu una, cu alta – şi aşa am rămas”, apucă el să spună, fiind repede completat de dl. Mikloş, care râde amar: „A intrat în insolvenţă”. Apoi, adresându-mi-se mie: ”Sunt eu boschetar, da` să ştii că nu-s prost, am un pic de şcoală”. Acestea fiind spuse, dl. Mikloş se oferă să-mi lase numărul său de telefon în caz că am nevoie de date suplimentare şi mă roagă să-l apelez. Observă ezitarea mea şi mă interpelează, plin de orgoliu: „Nu-ţi fă griji, nu te sun să-ţi cer bani. Eu nu sun, niciodată, pe nimeni – întotdeauna sunt cel sunat”. După care se ridică de pe bancheta din sala de aşteptare şi-i dă, scurt, ordinul de retragere lui Nania…
Cât despre tânărul criminal, din surse apropiate anchetei am aflat că Tribunalul Cluj a decis ca autorul acestei crime să fie reţinut pentru 30 de zile, sub acuzaţia de omor şi tâlhărie.
Post-ul Crima feroce din Grigorescu: „Dacă ştiam că-l omoară pe Lucian, băgam cuţitul în drogat”! apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.