Acest articol doreşte să aducă în discuţie o problemă foarte gravă a Bisericilor din România, o problemă care nu s-a rezolvat odată cu căderea dictaturii comuniste, ci persistă în continuare fără vreun rost real. Ne referim aici la racolarea preoţilor de către anumite servicii ale Statului şi transformarea lor în unelte ale acestora, precum şi în mijloace de manipulare a populaţiei.
Ştim cu toţii că spovedania este o taină sfântă în Biserică, taină care trebuie să rămână doar între preot şi credincios. Din nefericire, atât înainte de 1989 cât şi după, prin şantaj sau alte tehnici, unii preoţi au fost constrânşi să-şi încalce jurământul. Încercăm doar o discuţie publică pe această temă, pentru ca preoţii, medicii psihiatrii dar şi alte categorii să fie scutiţi de a colabora cu respectivele structuri. Mai dorim să precizăm că nu au fost doar racolaţi preoţi ci au fost puşi în Biserici oameni fără scrupule, uşor şantajabilii, care au devenit instrumentele Statului. Cel mai uşor se pot manipula tocmai oamenii credincioşi, prin încrederea lor în conducătorii spirituali, de care ascultă deoarece sunt consideraţi puşi în demnitatea lor chiar Dumnezeu. Din nefericire, în multe cazuri nu este tocmai aşa. Este dureros pentru mine, un credincios practicant, dar adevărul trebuie arătat. Este datoria fiecărui creştin să facă acest lucru. Şi aş dori să arăt un exemplu concret, chiar din Biserica mea, Biserica Greco-Catolică.
Un anumit cleric aflat azi în funcţii înalte la conducerea Episcopiei Greco-Catolice de Cluj – Gherla, slujitor şi la catedrala Greco – Catolică Schimbarea la Faţă, a semnat ”pactul cu Diavolul”, în anul 1999, cu numele conspirativ ”Duru”. Şi mai grav este că acest individ dornic de parvenire şi care se visează şi episcop, a fost pentru o vreme unul din duhovnicii studenţilor teologi. Cum este posibil aşa ceva în Biserică? Cum poate cineva să se spovedească unui asemenea ipocrit? Ca şi comparaţie, este ca şi cum ai face transfuzie de sânge de la o persoană infestată cu sifilis. Şi nu este singurul. Am avut un cleric care colabora şi turna încă înainte de 1989, pe când Biserica Greco-Catolică era în ilegalitate, iar după 1989 a avut funcţii importante plasându-şi apropiaţii în funcţii de conducere. Acest individ, culmea nesimţirii, apărea şi la emisiunea ”Memorialul Durerii” făcând pe victima, deşi în realitate el era unealta călăilor. Desigur a existat şantajul, pe motive sexuale neconforme cu legile Bisericii şi ale normalităţii.
Şi ne mai mirăm astăzi că Biserica Greco-Catolică de Cluj-Gherla a ajuns unde a ajuns? Este aproape distrusă şi această distrugere a venit chiar din interiorul ei, de la clericii cu anumite nume conspirative. Da, avem o Biserică pe moarte iar conducerea Bisericii nu face nimic, doar construieşte pe banii Statului o catedrală uriaşă şi urâtă care va fi complet goală. Această Biserică martiră, în care toţi cei 12 episcopi din perioada grea a prigoanei nu au trădat (După cum spunea şi Papa, din 12 apostoli unul a trădat, din 12 episcopi greco-catolici români nu a trădat niciunul), a ajuns să fie infestată cu trădători lamentabili şi asta astăzi, în libertate. Eu consider că aceşti indivizi nu mai au ce căuta în Biserică. Mai doresc să afirm un lucru, în numele meu şi al credincioşilor care mai au demnitate şi credinţă: toţi acei clerici din Biserica Greco-Catolică care au şi un nume conspirativ să se retragă din funcţiile lor la o mănăstire unde să-şi ispăşească păcatele, asta dacă mai au puţină credinţă, dacă nu, să plece efectiv din Biserica noastră, deoarece nu au ce căuta în ea trădătorii.
Vlad Nap
Post-ul Un informator al S.R.I. în conducerea Bisericii Greco-Catolice apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.