Asistăm cu toții de câtva timp, la scandalul iscat datorită emisiunii postului de televiviune al Patriarhiei Ortodoxe Române. Credincioșii greco-catolici au ajuns într-o situație de fierbere, astfel, în fiecare zi rețelele de socializare abundă de comentarii revoltătoare legate de cele afirmate pe acest post T.V. Nu doresc să reiau aberațiile și minciunile spuse acolo, sunt deja arhicunoscute. Mă voi referi la alte aspecte. În primul rând, acest atac murdar a început încă înainte de venirea comuniștilor la putere, din perioada interbelică, prin vocile și acțiunile unor intelectuali și politicieni ortodocși ardeleni, cum au fost Octavian Goga, Silviu Dragomir, Vasile Goldiș, Alexandru Lapedatu și alții. S-a ajuns și la atacuri murdare, cu scrieri istorice în care adevărul era falsificat, cu acțiuni de destabilizare a parohiilor greco-catolice, prin ,,cumpararea” câtorva preoți gr.catolici care avuseseră conflicte cu conducerea Bisericii lor. În Academia Română au fost făcuți noi membrii cu preferință dintre ortodocși, precum și în multe funcții publice. S-a ajuns ca atacurile murdare să fie de așa amploare, încât greco-catolicii au trecut la acțiuni de autoapărare. În primul rând, episcopul Iuliu Hossu a fost liderul de neclintit al luptei. El, în parlamentul României, a luat pe față apărarea Bisericii Gr.Catolice atacate, arătând minciunile, el spunându-le tuturor, cu pumnul bătând în masă, că nu acceptă niciodată ca Biserica și credincioșii săi sa să fie jigniți de nimeni. La fel, în numeroase localități au fost organizate de către preoții greco-catolici, cu acordul episcopilor, demonstrații cu prapori și icoane, pentru apărarea Bisericii. Mari personalități de talia lui Nicolae Iorga și Mircea Eliade ne-au luat apărarea. Iorga a și arătat cauzele conflictului, între care principala era funcția de ministru al cultelor, dată după 1918 cu precădere unor ardeleni ortodocși care avau dorința asumată pe față, de a desființa greco-catolicismul. Însă, reacția greco-catolicilor, mai ales prin Iuliu Hossu a făcut ca toate aceste acțiuni necreștine să fie sortite eșecului. Și o bună parte a presei, mai ales cea bucureșteană a luat apărarea Bisericii Gr.Catolice. Chiar și Alexandru Lapedatu, a trecut la schimbarea totală a atitudinii sale, devenind unul din cei mai înverșunați apărători ai Bisericii Gr. Catolice.(vezi: Valer Hossu, Episcopul Iuliu, sfântul marii uniri, ed. Napocastar, Cluj-Napoca, 2008, și http://www.history cluj.ro/Istorie/cercet/CampianRemus/DavidProdan.pdf). După venirea comuniștilor la putere, Biserica Gr. Catolică a fost scoasă în afara legii, urmând calvarul, tortura și umilința tuturor episcopilor gr. catolici, a preoților și credincioșilor care au refuzat supunerea față de aceste abuzuri ordonate de Stalin și realizate cu ajutorul patriarhului trădător Iustinian Marina.
Mă întreb, ca și credincios greco-catolic, ce face azi conducerea Bisericii mele în urma recentelor atacuri? Singura atitudine a luat-o episcopul de Oradea, Virgil Bercea. Blajul a dat o declarație slabă, cu lucruri pe care le știm, au mai fost spuse. Nu de cuvinte mieroase avem noi nevoie ci de fapte. Unde vedem o reacție adevărată cum a avut Iuliu Hossu? Unde este reacția episcopiei de Cluj-Gherla, episcopia lui Iuliu Hossu? Nu a dat niciuna, ne-a lăsat baltă pe toți enoriașii să fim jigniți de niște oameni fără Dumnezeu, care se mai pretind preoți și teologi. Dar conducerea episcopiei Gr. Catolice de Cluj-Gherla a mers în schimb zilele trecute în excursie la mănăstirile ortodoxe din Moldova, să facă probabil un nou episod Trinitas. S-a făcut la fel ca și la retrocedarea catedralei Schimbarea la Față, când, deși se știa cu luni de zile înainte data de retrocedare, Florentin Crihălmeanu a plecat în excursie tocmai atunci în străinătate, lăsând să se lupte cu bătăușii puși de Arhiepiscopia Ortodoxă(care nu a respectat legea), pe studenții la teologie și pe preoții bătrâni. Mai mult, conflictul prelungindu-se, și-a prelungit și el vacanța pe alte meleaguri.
De ce nu s-a luat atitudine și împotriva Academiei Române, care acceptă încă în rândurile ei relicve staliniste de tip Mircea Păcurariu. Cum forumul cultural și științific suprem al țării încă acceptă teoriile mincinoase legate de Biserica Gr.Catolică dar și altele legate de începuturile creștinismului nostru, cu aberațiile conform cărora dacii erau creștini înaintea existenței lui Cristos iar poporul român era creștin înainte să existe popor român? I.P.S. cardinal Mureșan de la Blaj trebuie să i-a atitudine, iar dacă Academiei nu-i pasă, să-și dea demisia din această instituție. Despre ,,teologul” Radu Preda știm cu toții ce hram poartă, din moment ce apără trădătorii în sutană vânduți ateilor comuniști. Și culmea, el le explică greco-catolicilor care au trecut prin numeroase drame cum au stat în realitate lucrurile. Cum poate el, născut în Galați în anul 1972, să știe mai bine decât cei care au trăit efectiv acele vremuri și au suferit? Ce caută el la conducerea ,,Institutului pentru investigarea crimelor comunismului și memoria exilului românesc”, un institut care-și face cu adevărat datoria. El, care consideră crimele împotriva greco-catolicilor providență divină. Recomand celor doi teologi exaltați, precum și fanilor acestora, citirea Bibliei, dacă nu știu cum arată, este o carte neagră cu o cruce pe ea.
Nu doresc prin acest articol atacarea credincioșilor ortodocși, din contră, și ei sunt mințiți de acești pseudoteologi care încearcă reabilitarea patriarhului roșu Iustinian Marina, un trădător vândut comuniștilor atei și ocupanților sovietici, în perioada mandatului său suferind și murind în temnițele comuniste atât de mulți preoți și călugări ortodocși. Voi mai reda doar un citat al său, care va lămuri pe toată lumea cine a fost acesta:
,,Stalin, conducătorul Partidului Comunist, duce la îndeplinire legea istoriei, cu alte cuvinte acționează așa cum dorește Dumnezeu, motiv pentru care trebuie să ne supunem lui. Cristos este omul nou. Omul nou este omul sovietic.”
Vlad Nap
Post-ul Biserica Greco-Catolică între minciuna pseudoacademicienilor și ignoranța pseudoconducătorilor apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.