Clipe de autentic mister, miercuri 7 iunie, la I.M.L. Cluj după apariţia în sala de aşteptare a instituţiei, a lui Gabriel Vizitiu – cunoscut drept cel mai important reciclator de materiale refolosibile şi pet-uri din zona Clujului. Însoţit de doi din „locotenenţii” săi şi de soţie, acesta are braţul stâng legat într-o atelă şi de asemenea, o grimasă de durere îi domină expresia feţei. Are gura ferecată referitoare la eveniment, dublată de o privire impenetrabilă de leu sau sfinx rănit, însă  colaboratorii săi mi-au declarat că a fost înjunghiat, pe 5 iunie, ziua-n amiaza mare şi-n plină stradă de către Armand Adrian Buzan, autointitulat „Regele ruletei”.

După minute lungi de tăcere apăsătoare, reuşesc să încheg un dialog cu Gabriel Vizitiu, însă omul este eliptic, fără chef – probabil datorită stării fizice proaste în care se află, omul fiind proaspăt ieşit din spital, după câteva zile de internare. Aflu totuşi – mai mult de la însoţitorii săi – că Vizitiu a fost înjunghiat luni, 5 iunie, la ora 12.30, pe strada Teodor Mihali din cartierul Gheorgheni, cu un cuţit de bucătărie, de către Armand Adrian Buzan, „Regele ruletei”. Povesteşte unul dintre „locotenenţi”, în timp ce Vizitiu se afla în cabinetul de consultaţii: „Şi-a dat întâlnire cu Armand, în faţă la fostul club „Billionaire”, pentru nişte bani pe care acesta trebuia să îi returneze prietenului meu. Armand îi vânduse un soft pentru ruletă care n-a funcţionat şi pe care Gabriel îl cumpărase de la el în urmă cu vreo şase luni. Armand locuieşte chiar acolo, în blocul respectiv şi a ieşit din apartament cu cuţitul asupra sa şi, nici una, nici alta s-a repezit cu el să i-l înfigă lui Gabriel în gât. Acesta s-a ferit astfel încât cuţitul i-a străpuns umărul. Iar a doua lovitură a venit în zona laterală dintre splină şi rinichi, rănindu-l şi aceea. Gabriel a scăpat prin fugă, prin grija unui prieten care l-a dus de urgenţă cu maşina la spital, altminteri Armand îl omora chiar acolo, în plină stradă”! Apoi, pentru că Vizitiu îi lăsase telefonul mobil în grijă, îmi arată câteva din mesajele lui Armand trimise pe când victima se afla în spital, în care-l ameninţa că vine şi-i dă foc în spital, iar în cazul în care va merge la „Gardă” (n.n. – în limbaj argotic, Poliţia) îi va da, iarăşi, foc.

După un timp apare şi Vizitiu, la fel de impenetrabil, cu aceeaşi grimasă de durere întipărită pe faţă. Apoi, acelaşi „locotenent” al său îmi transmite, amabil, că medicii i-au eliberat lui Gabriel un certificat în care îi recomandă 18 zile de îngrijiri, iar plângerea penală împotriva agresorului a fost depusă deja, în seara precedentă, la Secţia 4 de Poliţie. După aceea, asemeni unui luptător de K1 sau gladiator din Roma antică, Vizitiu părăseşte cu paşi rari incinta instituţiei, urmat de cortegiul de însoţitori, alcătuit din soţie şi prieteni, dar nu înainte de a-mi indica „bibliografia” pe care – incult, recunosc, în domeniu – trebuie s-o urmăresc pentru a afla cu cine am de-a face: emisiunea „Românie, te iubesc”, de la Pro Tv. Aşa că, ajuns într-un loc liniştit, caut cu nerăbdare şi aflu din emisiune următoarele: „Gabriel Vizitiu este unul dintre clienţii „Greentech” şi vine cu Mercedesul la groapa de gunoi de la Pata-Rât, la lucrătorii săi. Când a început afacerea a înţeles rapid că gunoiul înseamnă bani. Astfel, cu o investiţie minimă – o maşină de presat şi câteva utilaje – cu groapa saturată de pet-uri şi mână de lucru ieftină, Vizitiu şi-a eliminat concurenţa şi şi-a consolidat afacerea. La 600 euro tona, câştigul e pe măsură. Muncitorii de pe groapă depind de Vizitiu”.

Găsesc şi câteva postări pe Youtube ale acestuia. Realmente savuroasă mi-a părut nunta acestuia din anul 2014, în care se disting, Sandu Ciorba, cu un recital de muzică ţigănească şi Nelson Mondialu`, cu un “regal” de cvasi-pantomimă, în renumitul său stil. Cât despre Armand Buzan, „Regele ruletei” şi acesta este omniprezent pe Youtube. Sub motto-ul „Afli ADEVĂRUL despre Ruletă de la un Maestru, ADRIAN BUZAN”, respectivul apare cu poze care-i afişează opulenţa, modul cu adevărat princiar de viaţă şi, de asemenea, cu numeroase sfaturi pe care le acordă, concret, iubitorilor de ruletă – conţinând calcule de câştig sigur şi imagini edificatoare cu mormane de „euroi”.

“La data de 5  iunie a.c., personalul medical de la UPU 1  Cluj-Napoca a sesizat faptul că la unitatea medicală s-a prezentat un bărbat, de 44 de ani, din Cluj-Napoca, victimă a unei agresiuni. La nivelul Poliţiei municipiului Cluj-Napoca este înregistrat un dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de loviri sau alte violenţe şi ameninţare, fapte prevăzute de Codul penal. Poliţiştii continuă cercetările sub coordonarea unităţii de parchet”, a declarat, pentru Gazeta de Cluj, Carmen Jucan, purtător de cuvânt al I.P.J. Cluj.

Gabriel Vizitiu, „Regele reciclabilelor”, cu răni la braţ şi torace, în curtea I.M.L. Cluj

Post-ul Dramă ”regală”: Gabriel Vizitiu, „Regele reciclabilelor” înjunghiat cu un cuţit de bucătărie de Armand Buzan, „Regele ruletei”! apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Se pare că legea nu-i egală pentru toată lumea. Cel puțin, asta ne arată, din nou, patronul de la Diesel Club, Mircea Buteanu. Dacă alții s-au străduit și au investit pentru a câștiga corect un loc pentru a-și putea amplasa terasa în centru, Buteanu ne arată că se poate să beneficiezi de drepturi și ilegal. 

Latura vestică a Pieţei Unirii din Cluj-Napoca a devenit pietonală din luna mai a acestui an fiind prevăzută cu multiple elemente de mobilier urban, dar şi cu 2 chioşcuri multifuncţionale (comercializare presă-carte, flori, suveniruri) şi 12 terase de alimentaţie publică. În vederea închirierii acestora, municipalitatea a organizat licitaţii publice cu strigare, iar perioada de închiriere propusă este de 3 ani, fără posibilitate de prelungire.

Deși Diesel Club nu a licitat pentru a-și amplasa terasă afară, patronul Mircea Buteanu se pare că are suficiente relații pentru a realiza acest lucru, chiar dacă nu are un contract în acest sens.

Citește și: Boss-ului de la Diesel i se rupe de legea antifumat și trage cu poftă din trabuc în club

Post-ul Patronul clubului Diesel se ține de șmecherii. Mircea Buteanu sfidează din nou legea apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Două incidente violente din comuna clujeană de munte Mărgău inspiră teamă printre săteni şi provoacă neîncredere în autorităţile statului. Ambele s-au petrecut la un interval de două-trei luni, primul fiind urmat de moartea unui sătean şi celălalt de internarea altuia, în stare gravă, la Clinica de Neurochirurgie din Cluj-Napoca. Totul, deoarece până la ora deplasării în comună a reporterului Gazeta de Cluj poliţia s-a implicat prea puţin. Lumea vorbeşte, fără să aibă curajul s-o spună oficial că vinovaţi sunt doi „eroi” locali: Adrian Mâţu – se pare, autorul principal al  celor două agresiuni şi Constantin Pavel – zis „Cobra” – martor sau complice la cea soldată cu moartea unui sătean.

„Reconstituirea”

2 iunie, 2017, comuna de munte clujeană Mărgău. Un localnic în vârstă de 53 de ani, Gheorghe Gheleşel – zis „Gheorghe a Tucării”, trece podeţul din centrul aşezării. Vine de la sora lui, în mână o pungă în care se află mai multe haine, încă jilave, proaspăt spălate. Se îndreaptă spre casă pentru a le pune la uscat, însă nu înainte de a fi băut câteva beri la barul din sat. Însă, ghinionul lui e acela că se întâlneşte cu consăteanul său Adrian Mâţ – zis „Adi a lui Călin” – bine băut şi teribil de nervos, de altfel starea sa permanentă. Povesteşte, la trei zile de la incident, Iosif Popa – zis „Ica Bodii”: „Gheorghe săracu era şi el băut – da` nu tare. P…a ăsta de Adi s-o luat de el ca să-i dea nu ştiu ce secure. Şi apoi o golit în capul lui o sticlă de bere. „Ce ai cu mine Adi”? „Iar te bat”! Apoi s-o brănţălit amândoi, acolo, pe pod. Şi Adi l-o trântit jos pe Gheorghe, s-o suit călare pe el şi-i tot căra la pumni. Lângă ei era văcarul satului şi unu` Petrică Poptean, la care Adi lucrează. Şi Petrică Poptean i-o zis lui Adi să înceteze, că-l omoară şi la fel îi zicea şi victima. Dar văcarul satului s-o aplecat peste Adi şi i-o zis ceva la ureche, care s-a înfuriat brusc şi i-a ars încă una lui Gheorghe. Acesta a leşinat după lovitura asta şi n-a mai mişcat vreo zece minute. I-am strigat atunci şi eu să stea mai blând, că-l omoară pe Gheorghe – şi intră, dracului, în puşcărie. A zis aşa: ”Lasă-l să moară-n p…a mea”!”. Intervine în discuţie şi ginerele victimei, Mihai Dragoş, aflat alături de noi: „Socrul şi Adi sunt cumnaţi, fiindcă au fost căsătoriţi cu două surori şi între ei relaţiile nu sunt prea calde, mai ales că în urmă cu ceva timp, pe 23 mai, cineva i-a spart casa socrului meu – care traieşte singur – şi i-a mâncat cârnaţii. Iar pentru că Adi era pe lista suspecţilor şi poliţia-l luase la întrebări acesta a găsit de cuviinţă să  se răzbune acum pe socru. Eu cred că, de fapt, răzbunarea a fost motivul atacului”.

Iosif Popa zis Ica Bodii, martor ocular la agresiunea asupra lui Gheleșel, ascunsă de făptaş şi ciracii săi la venirea ambulanţei

Îşi continuă „Ica Bodii” relatarea: „Atunci, văzând că Gheorghe nu mai mişcă, Adi i-o zis văcarului să aducă o căldare cu apă din vecini şi să-l stropească pe Gheorghe, ceea ce el a şi făcut. Şi l-o luat de picioare, târându-l spre capul podului lovindu-l astfel, din nou, tare cu capul de ciment. Apoi o sunat la 112 şi când o venit salvarea de la Huedin ei le-or spus celor de la ambulanţă că Gheorghe o căzut la pod şi s-o lovit de marginea lui, aşa că poliţia n-a mai venit la caz. De acolo, când a venit salvarea eu am plecat de acolo, nu mai ştiu ce s-a întâmplat”. Declară în continuare Mihai Dragoş: „Socrul a fost dus la Spitalul Orăşenesc Huedin, a fost ţinut o noapte internat şi pe tot timpul drumului striga „Nu mă mai bateţi”! Apoi, medicii l-au externat a doua zi, dar fără să-i facă un consult ca lumea. Omul a ieşit până la poartă, a stat puţin pe o bancă şi i s-a făcut rău, după care a fost adus înapoi, pe targă, în spital. Abia atunci medicii au anunţat Clujul, fiind transferat după aceea – cu capul cât o baniţă –  şi operat de urgenţă, pe creier, la Clinica de Neurochirurgie deoarece avea doi hematomi”.

Precedent mortal, neluat de nimeni în seamă

Îşi aminteşte, îngândurat, un alt episod asemănător, dar mult mai tragic, petrecut în sat în urmă cu două-trei luni: un anume Gheorghe Poptean, „consumator” notoriu, a murit în spital după o agonie de trei săptămâni, tot după o „confruntare” cu Adi Mâţu, dar şi cu Pavel Constantin zis „Cobra”. Acesta băuse o noapte întreagă împreună cu ei şi se pare, după ce a fost bătut de cei doi a zăcut ore în şir pe drum, fără ca vreo autoritate a statului să fie anunţată.  De aceea ne temem ca nu cumva situaţia respectivă să se repete şi-n cazul socrului meu care, recunosc, n-a fost chiar uşă de biserică, dar nici nu merita un asemenea tratament. Apare pe stradă şi Grigore Capota, un mărgăuan stabilit la Bucureşti, om de afaceri, care-i cunoaşte pe toţi protagoniştii, „ca-n palmă”. „Pe Adrian Mâţ ăsta îl ştiu fiindcă a lucrat şi la socrul meu, la Bucureşti, dar socrul l-a dat afară fiindcă era pus numai pe furăciuni şi individul s-a întors în Mărgău. Aici nu numai că a bătut oameni şi a făcut puşcărie, dar a şi omorât un om, împreună cu „Cobra”, scăpând însă amândoi basma curată. Şi acum Adi l-a bătut pe Gheorghe Gheleșel şi nimeni nu-i vine de hac, fiindcă-i rudă cu primarul. De altfel, aşchia nu putea sări departe de trunchi fiindcă şi tatăl lui Adi era cel mai mare hoţ de cai şi găini din Mărgău”. Dorim apoi să aflăm câte  ceva de la „Cobra” – Adi fiind de negăsit la ora aceea, ascuns prin niscaiva „cotloane” – şi purcedem la gospodăria acestuia. Insul, de-a dreptul fioros – cu părul vopsit în negru şi cu o creastă proeminentă, asemănătoare cu capul unei cobre – se prezintă, beat-turtă, la poartă. Refuză să vorbească despre cazul petrecut în urmă cu câteva luni, care a dus la moartea lui Gheorghe Poptean, declarându-ne, scurt, că nu dă interviuri când e beat. Apoi mă ameninţă, direct, cu moartea, astfel că am fost nevoit să mă  retrag rapid din faţa lui, fiindcă omul chiar nu glumea.

Aflăm, la încheierea ediţiei, de la Mirela Dragoş, fiica lui Gheorghe Gheleșel că abia după începerea anchetei jurnalistice făcute de către Gazeta de Cluj a fost contactată de către poliţia din comună pentru a da lămuriri despre caz. Cât despre starea de sănătate a tatălui, aceasta ne-a declarat că – deşi aflat în continuare în spital – starea lui s-a îmbunătăţit puţin, însă pierderile sale de memorie sunt, în continuare, dese ca urmare a loviturilor suferite la cap.

Punctul de vedere al I.P.J. Cluj

“Poliţiştii din Mărgău s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, faptă prevăzută de Codul penal, aceştia fiind anunţaţi de cadre medicale cu privire la faptul că un bărbat, care prezenta leziuni, a fost adus la unitatea spitalicească.

La unitatea de parchet a fost înregistrat un dosar penal, sub numărul 538/P/2017, cercetările fiind continuate sub coordonarea procurorului de caz.

Cu privire la celălalt subiect, vă comunicăm faptul că este înregistrat un dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ,,ucidere din culpă”, faptă prevăzută de Codul penal, cercetările fiind efectuate sub coordonarea parchetului”, a declarat, pentru Gazeta de Cluj, Carmen Jucan, purtător de cuvânt al I.P.J Cluj.

Post-ul Mâţu şi „Cobra”, haiducii comunei Mărgău. După „întâlnirea” cu ei un sătean a murit, altul a ajuns la Neurochirurgie! apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Rusalii, 2017, comuna Mărgău. De la slujba oficiată în biserica ortodoxă ies câteva sute de credincioşi îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, împânzind uliţele satului. Tot la a doua sau a treia casă sunt parcate maşini cu numere de Bucureşti, semn că s-au întors fiii locului, răspândiţi prin întreaga ţară, dar mai ales la Bucureşti. Printre ei, un personaj extrem de pitoresc, Grigore Capota – poreclit „Tarzan”.  Încă din copilărie, acesta era renumit pentru forţa şi energia sa debordantă, fapt confirmat şi de curajul de a-şi lua destinul în propriile mâini la 14 ani, fugind la Bucureşti, unde acesta deţine acum patru firme legate de valorificarea geamurilor – ocupaţia tradiţională a mărgăuanilor!

„Tata a fost bătut de securitate până a murit”

Omul, cât un munte, pe cap cu o pălărie cu boruri largi, mă pofteşte în vila lui somptuoasă din centrul comunei. La cei 60 de ani este un om plin de energie, dar mă avertizează că a mai slăbit puţin după un atac cerebral pe care l-a suferit în urmă cu şase ani. „De, averea, goana după bani, nimicurile, frământările, luptele, toate astea erau să mă ducă-n groapă”, îmi explică acesta trăgându-mi cu ochiul. Observ, în coridorul de la intrare, pe pereţi, câteva obiecte despre care spune că îi sunt acestuia sfinte: portretul lui Avram Iancu, traista mocănească primită în dar la căsătorie, potcoava norocoasă, o pereche de coarne de cerb, o coasă, secera şi ciocanul – „că doară-n comunism am crescut, nu”? – iar pe o masă o vârtelniţă şi o sucală, ambele vechi de peste o sută de ani. Apoi, după ce ne aşezăm la masa uriaşă, din lemn masiv, aflată în prima încăpere de la parter îşi începe ex-abrupto confesiunea, în timp ce afară plouă în rafale, deloc mocăneşte: ”Sunt bucureştean din 1970, când am plecat singur cu trenul în Capitală, la vârsta de 14 ani. Eram orfan de tată de la vârsta de un an şi opt luni. Atunci, securitatea l-a ridicat pe tata de acasă şi l-a dus la casa luptătorului anticomunist Şuşman, în Răchiţele. Acolo l-au ţinut din 11 decembrie până în 22 decembrie 1958, unde l-au bătut la tălpi şi testicule ca să spună unde-i ascuns Şuşman. După ce i-au dat drumul, în a doua zi de Crăciun tata era deja mort, iar mama a rămas cu un prunc de un an şi opt luni, subsemnatul – şi cu trei fete de măritat. Îl omorâse sublocotenetul de atunci Gheorghe Rusu, azi pensionar respectabil, ajuns la grad de general”. Legat de evadarea din sat şi plecarea la Bucureşti, acesta povesteşte că fusese prins de către pădurar şi un echipaj de miliţie cu o căruţă de „rude” (n.n. – crengi) iar ei i-au promis că-l arestează şi-l trimit la Gherla sau Aiud. „Mă arestaţi voi, pe p…a mamii voastre, că n-o să mă mai găsiţi vreodată”, i-a avertizat adolescentul, întărâtându-i. Apoi adaugă: „Plus că mă alesesem şi cu o ciufală urâtă, „Tarzan”, după ce am scos dintr-un pârâu, cu nişte crengi împletite ca lianele, patru colegi care căzuseră acolo, în timp ce mă aflam cu clasa, într-o drumeţie. Doamna învăţătoare m-a poreclit astfel, fiindcă atunci rula filmul cu Tarzan, omul-maimuţă”. Astfel, în septembrie 1970, micul dar hotărâtul Capota se afla deja la Bucureşti, unde – ajutat de consătenii săi stabiliţi în Capitală – se angajează la Cooperativa „Tehnica Sticlei”, ca geamgiu. Nu de alta dar era deja absolvent de opt clase primare şi acest lucru era permis. „Această cooperativă există şi acum, în zilele noastre. Acolo am învăţat să tai sticle, geamuri, oglinzi şi să şi le gravez. Între 1970 – 1975 am lucrat la „Centrul 14” din Bucureştii Noi, unde l-am avut şef pe consăteanul meu din Mărgău, Ion Bara zis „Kojak”, fiindcă era chel precum eroul din serialul de succes, cel mai mare „mafiot” de pe acele timpuri din domeniul sticlăriei. Ăsta m-a învăţat ce-nseamnă munca şi meseria, atât de bine că după cinci ani mi-am luat deja maşină, Dacia 1310, model 525. El, „Kojak” i-a învăţat meserie şi pe mulţi alţi consăteni de-ai noştri, iar pe cei care-i ducea mintea îi punea şefi de unitate”. Şi aşa – mărturiseşte „Tarzan” cu nedisimulată mândrie – mărgăuanii şi ciulenii (n.n. – cei din satul vecin, Ciuleni) au împânzit Capitala, iar bocenii (cei din Bociu) au „cucerit” Craiova, Alexandria, Turnu Măgurele şi Turnu Severin. „Ciulenii sunt şi pe toată Valea Prahovei, începând de la Ploieşti, Mizil, Sinaia, Predeal, Braşov iar butenarii (n.n.- cei din Buteni) au împânzit la rândul lor toată Moldova, de la Galaţi până la Iaşi – Comăneştiul, Focşaniul, Bacăul, Botoşaniul. „Am fost peste tot ca să-i văd, doar suntem neamuri”, adaugă bărbatul.

„Am fost primul privatizat din domeniu”

Explică apoi că a venit pentru câteva zile la casa din Mărgău ca să mai lucreze câte ceva, atras ca un magnet de locurile natale, aerul, apa şi hrana ecologică a zonei, unde speră să se liniştească odată la bătrâneţe. Râde:

„Îmi fac aici restaurant şi bar de strip-tease”. Îşi continuă apoi confesiunea: „Am fost şi membru de partid, făcut în 1976, obligatoriu, fiindcă eram numit şef de unitate deşi nu împlinisem încă treizeci de ani. Cutremurul din 1977 m-a prins ca militar în regimentul de gardă al lui Ceauşescu, sub comanda celebrului, dacă vă mai amintiţi de el de la televiziune, colonelul Onişor. Acum e tot şef mare, l-am întâlnit recent”… Mărturiseşte că în 1978 a primit apartament în Lacul Tei, şi a mai stat burlac un an – „nicio fată n-a stat cu mine, că eram golan mare, bandit şi cum le prindeam le şi executam” – apoi s-a însurat în 1980 cu Mariana Vlad, bucureşteancă, originară şi ea din Mărgău. Apoi, după câţiva ani i s-au născut şi cei doi băieţi ai săi: unul în 1982 iar altul în 1987. „Am 37 de ani de căsătorie, am făcut deja nunta de argint cu 400 de invitaţi, după ce la nuntă am avut 1.000 şi mi-au cântat la masă cei mai mari interpreţi ai vremii Gheorghe Turda, Elena Merişoreanu şi mulţi alţii”. După 1989 se privatizează rapid, fiind primul dintre geamgii care o face. „Mă avertizase un văr, procuror, să mă grăbesc fiindcă vor veni vremuri grele şi s-a oferit chiar şi să mă împrumute cu bani. Dar n-a fost nevoie. De atunci fac geamuri, oglinzi, termopane, vitralii, tot ce înseamnă meserie de geamgiu. Am şi utilaje moderne – ultimul răcnet din Italia, de 400.000 de euro – inclusiv maşini de găurit sticla, de matizat geamuri, două maşini de şlefuit cant drept şi rotund, toate scumpe. Am şi maşini de spălat geamuri termopane – ce mai, conduc o afacere serioasă. Dar în afacere e băgată doar soţia, eu, feciorul cel mare, Bogdan, soţia lui, Irina şi nora mică, Doina, fiindcă feciorul cel mai mic şi-a deschis o pizzerie şi nu vrea să audă de geamuri sau termopane”. Despre sărbătoarea Rusaliilor, ocazie cu care se află în sat, afirmă că i-a prilejuit întâlniri neaşteptate în biserica din localitate, care i-au umplut inima de bucurie: „M-am întâlnit acolo cu multe rude, dar şi cu o verişoară primară de la Slobozia – care a adus vin, cozonac şi cireşe, în memoria părinţilor îngropaţi aici, în sat – precum şi cu o altă verişoară, medic anestezist la Spitalul 2 CFR din Bucureşti. Una peste alta am numărat vreo patruzeci de maşini cu număr de Capitală fiindcă  pe toţi îi atrage pământul natal şi chemarea străbunilor şi a sângelui, ca şi pe mine”.

Gumuţeasca, „păsăreasca moţilor”, inventată de un evreu!

Un aspect, prea puţin cunoscut de publicul larg: renumitul profesor octogenar din Huedin, Nicolae Şteiu, supranumit „Dascălul Apusenilor”, a scris în cartea sa „Alunişu – satul de sub Horaiţa Vlădesei” (n.n. – sat învecinat) mai multe fraze despre limbajul cifrat al geamgiilor, gumuţeasca: „Gumuţeasca este un grai, mai degrabă un argou al geamgiilor din Alunişu, Mărgău, Bociu, Călata, Scrindu, Buteni, Rogojel, un grup de cuvinte din vorbirea populară, ori preluate de la unguri, altele româneşti răsucite, utilizate între ei, şi doar de ei înţelese, pentru a se feri de cei cărora le montau geamuri, dar şi de autorităţile care-i luau la întrebări în legătură cu meseria lor. Din cauza pământului zgârcit, cu recolte puţine şi ameninţate de brumă şi îngheţ, în urmă cu un secol, tot mai mulţi au deprins meseria de geamgiu şi au plecat prin ţară, o vreme cu tolba în spate, apoi cu căruţa cu coviltir, unii ajungând să se stabilească în Bucureşti, Ploieşti, Alexandria, Slatina, Bacău, Câmpina, Craiova, Turnu Severin şi-n multe alte locuri. (…) De-a lungul localităţilor strigau „geaaaamuri, geaaaamuri”, şi după ce se târguiau le tăiau, le montau şi puneau şi rame la tablouri, ba şi oglinzi, pe care le procurau de la fabricile de geamuri din Mediaş ori Scăieni. După colectivizarea din anii şaizeci numărul geamgiilor care plecau din sat a crescut mult deoarece cei rămaşi acasă aveau multe zile pe norme la colectiv (numit şi colhoz după cuvintele ruseşti Colhoznaia Haziaestva) şi se alegeau cu un sac ori doi de produse. Geamgiii foloseau în vorbirea dintre ei cuvinte răsucite, ungureşti, româneşti, ţigăneşti, acest argou a fost denumit „gumuţeasca”, un nume care ar proveni, după unii, de la dealul înalt dintre localităţi, Golumbăţ şi de la moţ, dar explicaţia denumirii nu-i prea convingătoare”. În schimb, Grigore Capota, se jură că ştie mult mai multe despre gămuţească decât profesorul Şteiu: „Bătrânii satului mi-au povestit că, în urmă cu mulţi ani, în sat la noi a venit un negustor evreu, Fritz Adam, care s-a căsătorit în Mărgău. Şi el a adus gumuţeasca din Israel şi i-a învăţat pe mărgăuani acest dialect – dar i-a şi ridicat în acelaşi timp. I-a trimis la Iaşi, la Bucureşti, Timişoara, Arad – unde avea  prăvălii de sticlă şi cherestea –şi la sfârşitul fiecarei luni făcea înconjorul României şi strângea banii. Iar noi, de decenii, la Bucureşti şi-n toată ţara unde trăiesc oameni din zona munţilor Apuseni vorbeam între noi gumuţeasca, mai ales când venea un „tistulaş” (n.n.- „poliţist” pe gumuţească) sau cineva, în control, şi nu vroiam să înţeleagă ce vorbim”. Scot un carneţel – aflat permanent asupra mea – unde îmi notasem, cu un alt prilej, câteva cuvinte şi sinonimele lor în gumuţească şi-i citesc vreo câteva cuvinte-cheie. La care interlocutorul nu se arată foarte încântat, semn că dialectul respectiv e foarte prezent, în continuare, în limbajul moţilor răspândiţi prin ţară, dându-mi de înţeles că n-ar dori să fie „deconspirat”.

„Au dispărut geamgiii, mai există doar confecţioneri de termopane”

Are o nouă lucire şmecherească în ochi şi-mi aruncă încă o nadă: „Aş putea să vă povestesc ore în şir şi despre păţaniile avute între 1984 – 1986 în Libia, la Tripoli, în palatul lui Gaddafi, unde ne-a trimis Ceauşescu să-i facem ferestrele şi partea de sticlărie, sau despre cum am adus în ţară cinci kilograme de aur, înşelând vigilenţa vameşilor de la aeroport”. Apoi se dezmeticeşte, îşi dă seama că a vorbit prea multe şi îşi ţine gura ferecată, în ciuda insistenţelor mele de a dezvolta subiectul. Reia apoi tema geamgiilor şi regretul că meseria sa e pe cale de dispariţie: „Geamgiii din satul nostru sunt acum bătrâni, nu mai lucrează, iar tinerii, toţi, vor să se facă doar avocaţi sau procurori. Practic, eu fac parte din generaţia ultimilor geamgii, poate sunt chiar ultimul geamgiu şi iconar pe sticlă şi lemn din sat. Spun asta pentru că sunt şi pictor de icoane. Iar pe geamgiii pe care îi mai vedeţi umblând prin Cluj, aceia sunt din Rogojelu, patru-cinci la număr, că ai noştri se ocupă mai mult cu termopanele. De altfel, nici la Bucureşti, Craiova, Ploieşti, Timişoara, Constanţa situaţia nu-i altfel. Au început toţi originarii de aici cu termopanele, iar cu geamurile tradiţionale merge din ce în ce mai greu fiindcă toată lumea îşi instalează acum doar termopane. Cât despre altele nu pot spune decât că totul merge cu spatele înainte în ţara asta. Am patru firme dar  cum merge ceva mai bine vin autorităţile şi-şi cer ”dreptul”, vin direct peste tine – aşa că de multe ori am senzaţia că mai bine le-aş desfiinţa, să-mi trăiesc şi eu bătrâneţile frumos, să mă liniştesc aici, la munte, şi din când în când să-mi vizitez cele douăzeci şi cinci de perechi de fini, pe care le am în întreaga ţară”…

CUVINTE DIN VOCABULARUL GUMUŢESC, FOLOSITE DE GEAMGII PENTRU A NU FI ÎNŢELEŞI DE CEI CU CARE INTRĂ ÎN CONTACT:

Zdrobalău – meliţă; a zurăi – a urina; a gripa – a fura; candreiţă, milăiţă – femeie; deapsă – arătoasă; gali, goloji – bani; diblă – vioară; gomon – porc; gov- excrement; gudoaică – femeie arătoasă; hurtez – băutură; milău – om de treabă; moţană – organul genital feminin; gădinătoare – gură; a gădina – a mânca; munuc – individ; munucată – fată; scoarţă – bătrână; toigă – tolbă de purtat sticla; tălăuz – geam; toană – casă; tâlan – cal; cotătoare – oglindă; cioicove – ouă; dufă, diufă – chibrit; codan – preot; gud – bărbat, dar nu geamgiu; magal – mare; scort – bîtrân; mischind – mic; gomon – porc; spurav- violent, periculos; agodite – fii atent; arjulă – pâine, etc.

CÂNTECUL GEAMGIILOR:

Mie mi-o cântat cucu, măi

Jeamuri, jeamuri   

Şi mie mi-o cântat cucu, măi

Să mă duc, să-mi las satu, măi,

Jeamuri, jeamuri

Să mă duc la toamnă-n ţară,

Să mă plângă maica iară, dorule.

Hai, mândruţă pân la gară

Să vezi trenul cum mă cară, dorule.

Când am pus picioru-n scară

Ochii mândrii lăcrimară

Când l-am pus pe celălalt

Şi ai mei o lăcrimat, măi, dorule.

(adaptat de geamgiul Lazăr Cobârzan)

Post-ul Ultimul geamgiu. Povestea bucureşteanului mărgăoan Grigore Capota, artizanul ferestrelor palatului lui Gaddafi! apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Cunoscut şi judecat pentru câteva ţepe imobiliare, Traian Floarea Ianson, cunoscut acum sub numele de Traian Onuc, va fi urmărit într-un nou dosar penal în care, iniţial, procurorii au dispus clasarea. În acelaşi timp, imobiliarul clujean a făcut mai multe plângeri penale împotriva mai multor judecători, procurori şi ofiţeri judiciari care l-au anchetat în cadrul zecilor de plângeri penale depuse împotriva lui de diferiţi clienţi nemulţumiţi. De asemenea, el a formulat plângeri penale şi împotriva clienţilor lui şi a avocaţilor acestora.

Traian Floarea Ianson, cunoscut acum sub numele de Traian Onuc este un tânăr imobiliar clujean acuzat de mai multe persoane de înşelăciune. El le-a promis oamenilor că le vinde apartamentele din trei blocuri de câte opt etaje (două pe strada Miko Imre nr. 14 şi un alt bloc pe strada Fabricii nr. 67), dar acest lucru nu s-a mai întâmplat. Iniţial, el a fost arestat, apoi a fost eliberat sub control judiciar, stare în care este judecat şi cercetat în mai multe dosare.

La acestea, se va mai adăuga încă unul constituit pe fondul plângerilor penale depuse de Mariana Mircea şi de JOSE EUGERGIOS PLAZA împotriva lui. Iniţial, procurorii au dispus clasarea cercetărilor din acest dosar, dar cei doi au contestat rezultatul în instanţă, iar judecătorul le-a dat câştig de cauză.

”În temeiul art. 341 alin. 6 lit. a) C.proc.pen. respinge ca inadmisibilă plângerea formulată de petenţii MIRCEA MARIANA, JOSE EUGERGIOS PLAZA, împotriva ordonanţei din data de 03.02.2017 emisă de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. 16/II-2/2017. În temeiul art. 341 alin. 6 lit. b) C.proc.pen. admite plângerea formulată de petenţii MIRCEA MARIANA şi JOSE EUGERGIOS PLAZA împotriva ordonanţei de clasare din data de 24.11.2016 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. 7449/P/2016 având ca obiect infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. 1 C.pen. Desfiinţează soluţia de clasare dispusă prin ordonanţa din data de 24.11.2016 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. 7449/P/2016 şi trimite cauza la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca în vederea începerii urmăririi penale cu privire la fapta de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. 1 C.pen. şi, ulterior, strângerii probelor necesare continuării urmăririi penale faţă de persoana despre care există indiciile rezonabile că ar fi săvârşit fapta penală. În temeiul art. 275 alin. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Definitivă”, arată minuta sentinţei emise spre finele lunii trecute.

Acuzat că a vândut aceleaşi apartamente de mai multe ori

Traian Florarea Ianson este fiul lui FLOAREA IANSON MARIANA, medic expert al asigurărilor sociale, fost şef serviciu Expertiză medicală şi recuperarea capacităţii de muncă din cadrul Casei de Pensii a Judeţului Cluj, care a fost condamnată de magistraţii clujeni la doi ani de închisoare cu suspendare sub supraveghere, pe un termen de încercare de 4 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.

Traian Floarea Ianson, care şi-a schimbat numele în Traian Onuc, este cunoscut pentru mai multe ţepe imobiliare date în Cluj Napoca. Anul trecut, a fost arestat preventiv, între timp eliberat şi pus sub control judiciar. Este acuzat de înşelăciune cu un prejudiciu estimat la 680.300 euro. Proiectele imobiliare nu respectă autorizaţia de construire iar oamenii au cumpărat apartamente în clădiri autorizate ca birouri. Ba mai mult, Ianson a vândut de câteva ori apartamentele la clienţi diferiţi sau apartamente la etajul 9 care în realitate are 8 etaje sau situate la etajul 5, deşi imobilul a fost avizat doar cu 3 etaje şi etajul 4 retras. Din acest motiv, cumpărătorii nu au putut să-şi intabuleze locuinţele.

Conform unor surse judiciare, 90% din contractele de vânzare-cumpărare au fost realizate de către notarul Dorina Mureşan (cu sediul pe strada Republicii) care îşi desfăşoară activitatea împreună cu fiul ei, Claudiu. Aceeaşi Dorina Mureşan a colaborat şi cu ţeparul Costică Pocol, cunoscut ca şi ”campion„ în ilegalităţi.

Ploaie de plângeri penale pe capetele procurorilor şi magistraţilor

În acelaşi timp, Traian Onuc a făcut plângeri penale împotriva clienţilor lui, a avocaţilor acestora, a procurorilor, poliţiştilor şi judecătorilor care au avut de-a face cu el.

Pe procurorul Daniela Crăciunescu, de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cuj, o acuză  de ”instigare la infracţiunea de represiune nedreaptă” pentru că şi-a făcut treaba în sala de judecată cerând prelungirea arestului preventiv. Pe Georgeta Câmpean, ofiţer judiciar, o acuză de comiterea aceleiaşi infracţiuni pentru că ar fi dispus reţinerea lui pe o perioadă de 24 de ore. De asemenea, pe procurorii Călin Marius Pantea şi Dragoş Gheorghe, pe judecătorul Gabriela Moţ îi acuză tot de represiune nedreaptă, culminând cu o serie de acuzaţii împotriva magistratului Cristi Vasilică Danileţ, fost membru CSM şi reprezentat au judecătorilor din România. Împotriva lui Danileţ are chiar mai multe capete de acuzare: abuz în serviciu, represiune nedreaptă şi complicitate la şantaj! Din plângerea împotriva judecătorului Danileţ se pot spicui câteva rânduri. ”În fine, cu privire la abuzul în serviciu, apreciez că acesta a existat şi prin prisma faptului că nu mi s-a oferit ultimul cuvânt. Astfel, potrivit textelor legale incidente măsurilor preventive, atunci când inculpatul este prezent, acesta trebuie să primească ultimul cuvânt. Judecătorul în cauză nu mi-a acordat ultimul cuvânt, a închis judecata şi dosarul, ca mai apoi la cererea mea expresă, să revină să redeschisă şedinţa şi să îmi ofere ultimul cuvânt. Am început să citesc o declaraţie, moment la care acesta s-a enervat, şi după mai puţin de 1 minut a spus că şedinţa s-a încheiat, că îmi retrage ultimul cuvânt, pe un ton nepotrivit cu demnitatea de magistrat. Situaţia este intolerabilă, şi trebuie sancţionată”, spune Onuc în plângerea penală depusă împotriva magistratului Danileţ.

Justiţia l-a împiedicat să termine

De asemenea, Trian Onuc a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva procurorilor şi a unor judecători cu care a avut de-a face de-a lungul proceselor în care este implicat, dar şi a Ministerului Justiţiei şi Ministerului de Finanţe cărora le cere 409.000 de euro, reprezentând contravaloarea unei ipoteci instituite în favoarea lui Sturz Florin Samson faţă de societatea Sturz Construct SRL, 1.400.000 de euro, reprezentând contravaloarea unor contraprestaţii rezultate faţă de proprietarii tabulari a terenului de la adresa unde a încercat să edifice două blocuri de câte opt etaje. Onuc mai cere 2.074.249 euro şi 701.104 de lei, reprezentând un prejudiciu cauzat în patrimoniul clienţilor care s-au constituit parte vătămată în dosarele în care este judecat.

În final, pentru el cere plata daunelor în valoare de un leu, cu titlu de daune morale.

Astfel, Onuc încearcă să inducă ideea că el nu a fost lăsat de procurori şi judecători să termine blocurile.

Post-ul Abia revenit la Cluj, judecătorul Cristi Danileţ s-a pricopsit cu o plângere penală de la un ţepar imobiliar apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Vasile Nicula, patronul firmei clujene TGA SA, care se ocupă de transporturi agabaritice, riscă să rămână fără locuinţă după ce s-a încurcat în afacerile expertului în insolvenţă Emil Gros, unul dintre partenerii constanţi ai lui Andrei Cionca, şeful Casei de Insolvenţă Transilvania. Nicula a încercat să îşi recupereze o parte din banii pe care italianul Alessandro Spinelli ar fi trebuit să îi înapoieze, dar în loc s-a trezit cu o plângere penală şi cu un proces în care este obligat să plătească peste jumătate de milion de lei pentru două utilaje supraevaluate. Gros a fost implicat în dosarul de corupţie al unui judecător care a fost condamnat la 22 de ani de închisoare, însă de el nu s-a atins nimeni. Ca notă suplimentară, firma de insolvenţă condusă de Gros se ocupă de insolvenţa SC Axis Security, firma ginerelui lui Vasile Blaga, care a câştigat contracte cu statul pe bandă rulantă.

Până în anul 2009, italianul Alessandro Spinelli a tras tunuri de sute de mii de euro în agricultura din judeţul Cluj prin intermediul a două firme: SC Milbra 2002 şi IMG România. Când a simţit că funia se apropie de par, Spinelli a început să trimită utilajele în Italia pentru ca statul şi creditorii români să se aleagă cu praful de pe tobă.

Vasile Nicula, patronul firmei de transporturi agabaritice TGA SA, care avusese câteva contracte cu Spinelli, îi dăduse acestuia o staţie de sort în valoare de aproximativ 100.000 de lei, iar italianul i-o plătise cu o filă de CEC care nu avea acoperire. Pentru a nu rămâne cu buzele umflate, în august 2009 Nicula a pus în executare fila CEC prin intermediul executorului judecătoresc Romeo Stolneanu şi împreună cu acesta i-a sechestrat două utilaje. Însă, Nicula nu ştia că utilajele sunt pe leasing-ul unei firme din Deva. Spinelli a fost de acord cu instituirea sechestrului şi i-a spus lui Nicula că poate face ce vrea cu utilajele respective. După trei luni firma IMG România a intrat în insolvenţă dosarul ajungând la Casa de Insolvenţă Transilvania. La data respectivă, nici firma lui Spinelli, nici Casa de Insolvenţă Transilvania nu au avut nici o obiecţie vizavi de sechestrul pe care Nicula l-a pus pe cele două utilaje.

După un an de zile Nicula s-a gândit să le valorifice şi le-a dus la fier vechi, aceasta fiind singura posibilitate de a mai scoate bani de pe urma lor, ele aflându-se într-o stare de uzură şi degradare avansată.

Doar patronu-i vinovat

Însă, majoritatea utilajelor folosite de Spinelli erau luate pe leasing de la SC Mario E Dani Leasing, o firmă din Cugir care, la rândul ei, intrase în insolvenţă, dosarul ajungând la Expert Insolvenţă SPRL din Deva, firmă condusă de Emil Gros, unul dintre apropiaţii lui Andrei Cionca, şeful Casei de Insolvenţă Transilvania, dar şi a şefului ITM Cluj, Daniel Păcurariu, care şi el are o firmă de insolvenţă.

Reprezentanţii Expert Insolvenţă SPRL au început să caute utilajele luate în leasing de Spinelli şi astfel au ajuns la Nicula, împotriva căruia au depus o plângere penale pentru sustragere de sub sechestru.

Începând cu această plângere, procurorii şi judecătorii au dat dovadă de exces de zel, astfel că firma lui Nicula, SC TGA SA a fost nevoită să intre în insolvenţă, iar dosarul a ajuns taman la Daniel Păcurariu, şeful ITM Cluj.

În 2010, poliţiştii clujeni au mers la sediul firmei lui Nicula de pe strada Calea Baciului pentru a lua utilajele în baza plângerii penale depusă de firma de insolvenţă din Deva, dar utilajele fuseseră deja debitate şi duse la REMAT Cluj.

De asemenea, reprezentanţii Expert Insolvenţă au depus o plângere penală şi împotriva executorului judecătoresc Romeo Stolneanu, dar procurorul Mihuţ Mihuţ de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a dispus neînceperea urmăririi penale.

Chiar dacă Vasile Nicula a sechestrat două utilaje stricate, cei de la firma de insolvenţă condusă de Emil Grosu s-au constituit parte civilă pentru suma de 729.373,66 de lei, reprezentând valoarea tuturor contractelor de leasing încheiate între firma lui Spinelli, IMG România şi firma Mario E Dani leasing SRL.

”De asemenea, înţelegem să ne constituim parte civilă pentru suma de 729.373,66 de lei (reprezentând valoarea din contabilitate a soldului neachitat pentru cele şase contracte de leasing încheiate de către SC Mario E Dani Leasing cu SC IMG România) reprezentând despăgubiri civile pentru prejudiciul cauzat societăţii”, arată plângerea penală.

Culmea este că nici procurorii şi nici judecătorii nu au văzut pe parcursul cercetărilor şi a proceselor aceste inadvertenţe!

Alba-neagra cu un pic de leasing

În declaraţia dată la poliţie Emil Gros spune că, de fapt, a recuperat câteva utilaje. ”Din totalul de şapte bunuri pentru care am depus plângere, am reuşit să recuperăm patru bunuri în decursul lunii mai 2010 de la administratorul judiciar Casa de Insolvenţă Transilvania Cluj Napoca, care reprezenta SC IMG România, fapt care l-am adus la cunoştinţă organelor de poliţie în iulie 2010. Au rămas de recuperat trei bunuri respectiv excavator marca Cindato, autobasculantă Dumper, automacara Icoma. Ultimul dintre acestea se află în Italia, la reparaţii. Celelalte două au făcut obiectul unei executări silite pe care o considerăm ilegală ajungând în cele din urmă la SC TGA SA din Cluj Napoca. Din câte cunosc, SC TGA SA avea de recuperat o creanţă de la SC IMG România. (…) Mă constitui parte civilă în prezenta cauză penală, reprezentând firma Expert Insolvenţă din Hunedoara (la data respectivă sediul firmei figura în oraşul Hunedoara, de unde este originar şi şeful ITM Cluj, Daniel Păcurariu, n.red.) pentru SC Mario E Dani Leasing pentru suma de aproximativ 1.249.043,72 de lei, urmând a vă comunica în scris o constituire de parte civilă şi împotriva reprezentanţilor SC TGA SA din Cluj Napoca”, arată Grosu.

În cadrul procesului, Vasile Nicula a povestit cum a fost forţat de împrejurări să pună sechestru pe utilajele de la Spinelli. ”M-a sunat magazionerul firmei şi mi-a spus că pleacă utilajele în Italia şi nu pot recupera banii. Ştiam că tot duce utilaje în Italia astfel că am anunţat executorul şi ne-am prezentat să vedem utilajele. Ştiam că asupra bunurilor acestei firme urma să pună sechestru alt executor pentru firma Milbra. Am încărcat utilajele, cheile le-am primit de la inginerul Tuşa. A venit administratorul şi mi-a spus să valorific utilajele că nu are de unde să-mi dea bani. Le-am încărcat şi pe drum am văzut două utilaje care veneau după utilajele luate de noi. Am primit asigurări de la inginer şi de la administrator că utilajele sunt ale lui. Am primit o scrisoare că utilajele sunt puse sub sechestru, am spus să mi se dea banii care mi se cuvin şi să ia utilajele. Un an de zile nu s-a interesat nimeni de ele!”, spune Nicula care a câştigat de pe urma utilajelor casate 20.000 de lei.

Gros cere, judecătorii dau

Procesul de fond a fost judecat la prima instanţă clujeană de către magistratul Octavian Chirilă care a mers pe mâna lui Grosu. De pe urma acestei afaceri, Nicula a pierdut aproximativ 80.000 de lei, însă dacă nu punea sechestru pe utilajele respective, pierdea 100.000 de lei, pentru că nici Emil Gros şi nici Andrei Cionca nu îi dădeau banii pe care Spinelli îi datora.

Astfel că, l-a condamnat pe Valentin Nicula la o amendă penale de 1.000 de lei şi la plata unei sume de peste 600.000 de lei. ”În baza art 14, art 346 Cod pr Penală, art 998 Cod Civil, obligă pe inculpatul Nicula Vasile la plata sumei de 665.140,77 de lei reprezentând prejudiciul cauzat la SC Mario E Dani SRL, prin lichidator judiciar SP Expert Insolvenţă SPR Hunedoara, cu dobândă legală începând din data de 20.07.2010 şi până la data plăţii integrale. Menţine măsura sechestrului imobiliar asupra imobilului cu destinaţia locuinţă, proprietatea inculpatului Nicula Vasile, până la concurenţa prejudiciului”, arată sentinţa emisă de magistratul Octavian Chirilă.

Judecătorul l-a pus pe Nicula să achite ratele şi dobânzile pe care ar fi trebuit să le plătească italianul Alessandro Spinelli pentru nişte utilaje vechi şi bune de casat!

Soluţia a fost atacată, iar procesul de apel a fost judecat de Monica Şortan şi Ana Covrig la Curtea de Apel Cluj. Şi aici Justiţia s-a arătat la fel de ermetică. ”Instanţa de apel apreciază că infracţiunea de sustragere de sub sechestru este de natură a aduce o atingere atât a relaţiilor sociale privitoare la asigurarea autorităţii măsurii asiguratorii aplicate de organele îndreptăţite, cât şi patrimoniului persoanei căreia îi aparţineau bunurile ce au fost sustrase de sub sechestru. Valoarea la a fost obligat inculpatul rezultă din scriptele depuse de către lichidatorul judiciar, existente la filele 311 şi a contractelor de leasing 168/2005 şi 176/2005”, arată motivarea laturii civile a sentinţei din apel.

Practic, lichidatorul Emil Gros a cerut şi judecătorii au dat, fără să mai verifice prin alte metode validitatea acestor sume de bani!

În momentul de faţă procesul se află în revizuire, însă Vasile Nicula este pe punctul de a îşi pierde casa şi afacerea.

Puţin Gros

În 2015, judecătorul Mircea Moldovan a fost condamnat la 22 de ani de închisoare, într-un dosar în care procurorii au arătat că magistratul primea şpagă pentru a da dosare de insolvenţă preferenţial. În cadrul rechizitoriului apare şi expertul în insolvenţă Gros Emil, care s-a ocupat de insolvenţa SC Parking Mărăşti din Cluj Napoca. În mod atipic, Gros a primit dosarul de insolvenţă SC Carrefour România, chiar dacă nu s-a înscris la judecătorul sindic. Pe piaţa practicienilor în insolvenţă este cunoscut faptul că Emil Gros este unul dintre colaboratorii constanţi ai lui Andrei Cionca, şeful Casei de Insolvenţă Transilvania.

Potrivit rechizitoriului de la dosar, practicianul în insolvenţă Monica Borz avea un fir roşu cu judecătorul sindic Mircea Moldovan şi putea rezolva orice dosar de insolvenţă. Ea a vorbit cu judecătorul Moldovan, de la Tribunalul Bucureşti pentru ca dosarul de insolvenţă al SC Carrefour România să ajungă la Emil Gros cu care urma să împartă câştigul ”fifty-fifty”.

”La data de 26.06.2013, practicianul în insolvenţă Borz Monica Angela i-a solicitat judecătorului Mircea Moldovan ca dosarul privind SC Piaţa de Gros SA având ca obiect procedura insolvenţei, să fie atribuit practicianului în insolvenţă Gros Emil Ionel din cadrul Expert Insolvenţă SPRL. Pe cale de consecinţă, la data 30.06.2013, Borz Monica Angela i-a comunicat lui Gros Emil Ionel că a reuşit să îl determine pe judecătorul sindic Moldovan Mircea să-i atribuie acestuia şi dosarul cu SC Andami Comp SRL. La data de 01.07.2013, Borza Monica Angela i-a relatat lui Moldovan Mircea că va trimite ofertele pentru numirea lui Gros Emil Ionel în calitate de lichidator, prin intermediul şoferului Bălan Dumitru, în ziua de 03.07.2013, judecătorul confirmându-i susnumitului că a acţionat conform înţelegerii. (…) În aceeaşi zi (04.07.2013), judecătorul sindic Moldovan Mircea i-a relatat numitei Borza Monica Angela că Direcţia Naţională Anticorupţie a fost sesizată cu privire la posibile ilegalităţi comise de magistrat în cele două dosare repartizate lui Gros Emil Ionel şi că, datorită acestui lucru, va fi nevoit să facă îndreptare de eroare materială. Totodată, judecătorul i-a comunicat numite Borza Monica Angela că sumele pe care aceasta le-a pretins numitului Gros Emil Ionel să-i fie remise în valută (”verzi”), aceasta confirmându-i că îi va remite ”3 verzi””, arată rechizitoriul dosarului.

Mergi pe burtă, să nu afle Cio…nca

”Ulterior numirii societăţii lui Gros Emil Ionel, tot în 23.12.2013, inculpata i-a cerut acestuia să nu divulge faptul că ea e în spatele acestei operaţiuni ”Să nu-i spui la ălalalt care e cu tine, că e vorba de mine aici”, motivele fiind transparente luând în considerare modalitatea în care a avut loc această desemnare. După întocmirea hotărârii şi a notificării practicianului în insolvenţă Gros Emil Ionel, inculpatul a constat că acesta nu este înscris în evidenţa UNPIR cu sediul din Bucureşti şi nemulţumit i-a comunicat inculpatei Borza Monica Angela, care s-a oferit să-i dea alt practician”, arată rechizitoriul.

Potrivit dosarului, procurorii concluzionează că Gros Emil nu a ştiut de dosarul de insolvenţă al SC Carrefour România fără ajutorul lui Borza Monica, şi a devenit parte a acestei scheme ca urmare a demersurilor făcute de Borza.

Aceleaşi acte arată că, iniţial, Gros Emil a declarat că ”a fost informat de Borza Monica cu privire la existenţa dosarului având ca obiect deschiderea procedurii de insolvenţă a Carrefour România, anterior datei de 23.12.2013 şi că în aceeaşi împrejurare, acesta i-a solicitat să depună o ofertă, ceea ce a şi făcut. Ulterior, în declaraţia din data de 19.05.2014, Gros Emil Ionel a revenit asupra susţinerilor şi a confirmat că a discutat la telefon cu Borza Monica în 23.12.204 şi cu acel prilej, aceasta i-a comunicat că urmează să fie desemnat în dosarul SC Carrefour România SA, împreună cu un alt practician în insolvenţă, urmând ca beneficiile să fie împărţite ”fifty-fifty”, cauza fiind importantă”. De asemenea, potrivit rechizitoriului, Gros Emil colabora cu Casa de Insolvenţă Transilvania, de la această societate cumpărând o firmă de insolvenţă. De altfel, potrivit unei alte convorbiri telefonice, Borza îl atenţionează pe Gros ca nu cumva să îi implice în dosarul de insolvenţă a Carrefour România pe cei de la Casa de Insolvenţă Transilvania.

22 de ani pentru domnu’ judecător

La începutul acestui an, Curtea de Apel Bucureşti i-a condamnat pe Dan Adamescu la patru ani şi patru luni de închisoare cu executare, pe judecătorul Mircea Moldovan la 22 de ani de închisoare, pe Elena Rovenţa la cinci ani şi zece luni, pe Sorin Viziru la cinci ani şi pe Ion Stanciu la trei ani şi opt luni . Procurorii i-au trimis în judecată şi pe practicienii în insolvenţă Angela Monica Borza, Ilie Preda, Cristina Elena Popa (fostă Cândea) şi Emanoil Postelnicu şi Gabriel Hanganu, pentru dare de mită. Instanţa a dispus aplicarea unor pedepse cu suspendare în cazul practicienilor în insolvenţă Angela Monica Borza. Emil Gros nu a primit nici o condamnare şi nici nu a fost sancţionat de Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România, firma lui, Expert Insolvenţă SPRL, neavând nimic de suferit.

Victime colaterale

În cadrul acestui proces a fost condamnat şi un angajat de REMAT care a avut ghinionul să înlocuiască un coleg care ar fi trebuit să verifice actele de provenienţă ale utilajelor care sunt aduse pentru a fi casate. Este vorba de Daniel Fodor care spune că ”la acel moment îl înlocuiam pe colegul meu care se ocupă în mod obişnuit de preluarea materialelor, aceasta nefiind atribuţia mea uzuală. Nu cunoşteam normele interne ale angajatorului meu conform cărora avea obligaţia de a verifica provenienţa tuturor bunurilor”. Acest aspect nu a contat pentru judecători care l-au condamnat la o amendă penală de 500 de lei.

Afaceri italiene cu pământul clujenilor

În urmă cu câţiva ani, una dintre cele mai uzuale metode de obţinere a fondurilor europene erau subvenţiile acordate de Uniunea Europeană pentru susţinerea agriculturii. Mulţi afacerişti concesionau teren de la consiliile locale la un preţ modic şi aplicau pentru obţinerea subvenţiilor. Schema este însă la limita legii pentru că, în mod normal, cel care cere subvenţiile respective trebuie să fie proprietarul terenului.

Astfel, la Cluj a apărut firma Milbra 2002 înfiinţată de italianul Alessandro Spinelli care a concesionat peste 1.600 de hectare de teren agricol pentru care a primit subvenţii. Mai mult, mulţumită conducerii APIA Cluj, SC Milbra 2002 a primit subvenţii de peste 260.000 de euro, chiar şi după ce această societate a intrat în faliment în 2008. Pentru această neregulă, cei de la Departamentul de Luptă împotriva Fraudelor investighează cazul, dar din motive interne rezultatul anchetei nu a fost făcut public până acum.

Post-ul Unul dintre şefii lichidatorilor din România, Emil Gros, l-a ”belit” pe Vasile Nicula, patronul TGA SA – o firmă agabaritică din Cluj Napoca apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Contabilul clujean Călin Rareş Păcurar, asociat cu Pop Cristian Ioan construiesc un bloc de locuinţe şi birouri/spaţii comerciale pe strada Decebal, vizavi de sediul Eon. Ţinând cont că firma care este beneficiarul investiţiei, SC Decebal Residence a fost deschisă în martie anul acesta se presupune că banii provin din fondurile proprii ale celor doi asociaţi. Pop este unul dintre foştii proprietari ai fostului club Bamboo din Piaţa Mihai Viteazu. În urmă cu câţiva ani, afaceristul clujean Mihael Seles l-a acuzat pe contabilul Păcurar că i-ar fi tras câteva ţepe în cadrul unor afaceri de sute de mii de euro. Cazul a ajuns pe masa procurorilor care au soluţionat dosarul cu soluţia de neîncepere a urmăririi penale în favoarea contabilului.

Până acum câteva luni, pe strada Decebal nr 100 – 102 era o casă de locuit şi un magazin cu piese auto. În februarie anul acesta, soţii Georgeta şi Gheorghe Păcurar au obţinut o autorizaţie de construcţie la adresa respectivă de edificare a unui bloc cu destinaţie mixtă şi cu un regim de înălţime de S+P+Mez+4E. Casele au dispărut, iar acum beneficiarul acestei investiţii imobiliare este firma Decebal Residence înfiinţată în martie 2017 de către doi asociaţi: POP CRISTIAN IOAN şi PĂCURAR RAREŞ CĂLIN. Cum firma este proaspăt deschisă, se presupune că aportul financiar necesar pentru edificarea blocului, fiind vorba de câteva sute de mii de euro, vine din partea celor doi acţionari.

Cristian Pop este un investitor imobiliar din Cluj Napoca şi unul dintre foştii patroni al clubului Bamboo care a funcţionat la ultimul etaj al parkingului de la Mihai Viteazu.

Călin Păcurar este auditor financiar, contabil şi practician în insolvenţă. În urmă cu câţiva ani el a fost acuzat de un om de afaceri din Cluj Napoca, Mihael Seles, de înşelăciune. Pe de o parte, a fost vorba de o afacere cu un teren de pe strada Calea Turzii, iar pe de alta despre o serie de tranzacţii cu acţiunile unei fabrici de scaune.

Însă, Păcurar spune că investiţia realizată prin intermediul Decebal Residence SRL nu are nici o legătură cu afacerile care au avut loc în urmă cu câţiva ani, banii pentru edificarea proiectului provenind din cu totul alte surse.

”Banii pentru această investiţie nu au nici o legătură cu acea afacere, aici fiind vorba de o investiţie în trei. Este vorba de proprietarul terenului, Gheorghe Păcurar, de asociatul meu din firma Decebal Residence, Cristian Pop, care a făcut mai multe investiţii de acest gen.

Revenind la afacerea cu Seles, de care m-aţi întrebat iniţial, vreau să vă spun că singura mea legătură cu acea afacere a fost faptul că medicul de familie al copilului meu deţinea terenul si asta a fost singura mea legătură cu acea afacere. Dacă autorul articolului m-ar fi contactat aş fi putut atunci să îi explic cum stă toată situaţia, dar acest lucru nu s-a întâmplat. Oricum, plângerea penală s-a soluţionat cu o soluţie de neîncepere a urmăririi penale, iar în urma procesului, Seles şi-a retras plângerea şi a rezolvat situaţia cu proprietarul terenului, însă eu am rămas cu reputaţia pătată”, spune Călin Păcurar.

Afaceri clujene

Gazeta de Cluj a publicat un articol referitor la o afacere imobiliară în care erau menţionate mai multe nume de afacerişti clujeni printre care cel al contabilului Călin Păcurar şi al lui Mihael Seles.

”Seles Mihael a constituit societatea Dacca Grup SRL, alături de soţia sa, Seles Laura şi un partener, pe nume Simon Cânpean.  La scurt timp după constituirea firmei, acesta din urmă i l-a prezentat lui Seles Mihael pe Rareş Păcurar care prin firma lui de consultanţă, Business Suport Consulting SRL, urma să se ocupe de contabilitatea firmei Dacca SRL şi a celorlalte societăţi la care Seles Mihael avea participaţii. Rareş Păcurar urma să devină consultantul pentru proiecte de construcţii al lui Seles Mihael, contra sumei de 5000 de euro, sumă plătită de acesta fără a primi vreun document justificativ sau chitanţă. Rareş Păcurar, i-a propus lui Seles Mihael să constituie o nouă societate, care ulterior avea să se numească Build Investment Development SRL, pe scurt BID, prin care să desfăşoare un proiect imobiliar de amploare. Condiţiile afacerii erau următoarele: Rareş Păcurar urma să contribuie la capitalul societăţii cu un teren pe care avea un antecontract de vânzare-cumpărare, teren situat pe Calea Turzii în suprafaţă de 1300 mp, antecontract semnat cu o certă familie Corpodean; în schimb, Seles Mihael urma să finanţeze proiectul imobiliar care urma să se desfăşoare, la care urma să contribuie cu fonduri proprii. Pentru a întări perspectiva profitului care avea să urmeze, Rareş Păcurar a insistat pe lângă partea vătămată, spunându-i acesteia că are deja un client, mai precis compania de software Endava, firmă care avea să cumpere 1000 mp din suprafaţa construită totală de 1300 mp, pentru suma de 1.350.000 de euro, respectiv 1350 euro/mp.  În plus, Endava, prezentă prin Silvia Banabic şi Călin Văduva, avea să contribuie la construcţia imobilului prin diverse plăţi în avans, respectiv 100.000 de euro din start, 300.000 de euro la data începerii lucrărilor şi restul la semnarea contractului autentic”, arăta articolul respectiv.

Păcurar i-a cerut lui Seles Mihael să-i achite în avans profitul care i-ar reveni, adică aproximativ 200.000 de euro, înainte de constituirea societăţii BID sau de realizarea construcţiei imobilului. Seles Mihael, fără a suspecta ceva, i-a spus contabilului că nu deţine suma respectivă, dar că îi poate da acestuia în schimb două apartamente. Considerând că cele două apartamente valorau 255.000 de euro, acesta se obliga să-i restituie suma de 55.000 euro diferenţă până în data de 30 noiembrie 2008. La data de 28 iulie 2008 cei doi au perfectat două antecontracte de vânzare-cumpărare, unul pe un apartament situat în Bună Ziua, şi altul pe strada Câmpului, apartament în care Seles Mihael locuia împreună cu familia. La numai o lună după aceea, Rareş Păcurar l-a chemat pe Seles Mihael pentru a semna un act din care să rezulte faptul că acesta a vândut mai departe apartamentul şi demisolul de pe strada Bună Ziua către Răzvan Preda, unul dintre clienţii săi.

În iulie 2009, Seles Mihael a fost anunţat de către contabil că acesta s-a înţeles cu asociatul lui din firma Dacca SRL, Simion Câmpean, să îl împuternicească pe el să-i cesioneze părţile sociale pe care le deţine la valoarea nominală de 80 de RON, pe motiv că acesta nu vroia să se întâlnească cu el. După ce la data de 18 august 2009, Rareş Păcurar i-a prezentat lui Seles Mihael o copie după procura specială pe care o primise de la Simion Cânpean prin care el era împuternicit să semneze orice act în numele firmei Dacca SRL,  contabilul i-a amintit că ar trebui să îi precizeze un termen până la care urmează să elibereze apartamentul în care locuia, pentru a-l vinde mai departe lui Răzvan Preda, cel mai bun client al său.

La scurt timp, Rareş Păcurar l-a ameninţat pe Seles Mihael că, dacă nu-i predă apartamentul din Bună Ziua, apartament în care stătea alături de familie, urma să vândă părţile sociale din Dacca SRL, pe care le controlează datorită procurei de la Simion Câmpean, cu 75.000 de euro unor asociaţi ai acestuia din firma  Eurogloria SRL , cu care ştia că are neînţelegeri.

Plângere penală soluţionată cu NUP

Seles Mihael a făcut o plângere penală împotriva lui Rareş Păcurar, pentru infracţiunile prevăzute de art.215, alin 1 şi 3 Codul Penal,  de art. 194 CP şi art. 193, mai precis înşelăciune, şantaj şi ameninţare. Plângerea a fost soluţionată cu o soluţie de neîncepere a urmăririi penale. În motivarea ordonanţei de neîncepere a urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, şantaj şi ameninţare, se reţine că pentru existenţa infracţiunii prevăzute de art. 215 CP (înşelăciune) este necesară o acţiune de inducere şi menţinere în eroare cu prilejul încheierii sau executării unui contract, în aşa fel încât fără această inducere în eroare, cel înşelat nu ar fi contractat, apreciindu-se totodată că în speţă acest lucru nu a fost dovedit.

Post-ul Afaceri cu blocuri, contabili şi NUP-uri apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Gazeta de Cluj a formulat mai multe cereri către conducerea Penitenciarului Aiud pentru a realiza un interviu cu interlopul Ion Clămparu. De fiecare dată un răspuns standard şi fără bază reală a sosit din partea directorului Valentin Nazare, care susţine cu vehemenţă că nu are un spaţiu în care să se poate desfăşura întâlnirea cu deţinutul şi totodată că trebuie să aloce personal special pentru realizarea materialului, dat fiind că Ion Clămparu este considerat unul dintre cei mai periculoşi încarceraţi de la Aiud.

Însă, încercările noastre de a vorbi cu Clămparu nu s-au oprit la cererile în baza legii. În urmă cu ceva timp un deţinut a fost eliberat din Penitenciarul Aiud pentru că i s-a terminat perioada dată în sentinţa definitivă primită. După mai multe insistenţe, acesta a acceptat să vorbească despre condiţiile din interiorul închisorii, dar şi despre subiectul ce încă prezintă interes atât pentru Gazeta de Cluj cât şi pentru televiziunile naţionale. Cu toate acestea, bărbatul susţine că nu doreşte să îi fie dezvăluită identitatea, dat fiind faptul că pe lângă teroarea la care a fost supus în închisoare, a primit numeroase ameninţări ca în cazul în care va depune plângeri împotriva personalului viaţa lui va fi în pericol. Astfel, precum unei proceduri de protejare a unui denunţător(vezi cazul URSACHE de la DNA în dosarul Mită la CJ) îl vom ”boteza” pe fostul deţinut cu numele de Florescu.

Presaţi să se auto-mutileze

Unul dintre aspectele relatate de sursă prezintă comportamentul inuman al personalului din Penitenciarul Aiud. Florescu susţine că deţinuţii care au probleme mintale sunt jucăriile preferate ale gardienilor, care îi instigă la auto-mutilare.

„Deseori personalul din penitenciar căuta ”acţiune”. Una dintre metodele lor preferate era aceea de a-şi bate joc de deţinuţii cu probleme mentale sau care aveau vicii. Gardienii promiteau ţigări acestora în schimbul executării unor porunci date de ei. Unul dintre cazuri, bine-cunoscut la nivelul penitenciarului era cel al unui deţinut care avea probleme cu capul şi care era în stare să facă orice pentru a putea fuma o ţigară. Cazurile de acest gen sunt mană curată pentru personalul de acolo. Astfel, doi gardieni i-au promis acestuia că îi dau o ţigară dacă îşi taie singur un deget. L-au presat de mai multe ori şi i-au făcut în ciudă, chiar fumând de faţă cu el, până când omul a cedat nervos şi a ascultat porunca acestora. A fost un episod îngrozitor şi traumatizant pentru cei care eram în apropierea lui. Omul practic urla de durere ca din gură de şarpe.

Odată ce s-au convins cât de uşor îl pot manipula şi instiga să îşi facă rău, după un timp, gardienii respectivi l-au mai convins pe acesta să îşi taie încă un deget de la mână. Tot în schimbul unei ţigări.

Ţin minte că a doua oare gluma s-a îngroşat. Era sânge peste tot” povesteşte Florescu.

Nu este un caz singular

Gazeta de Cluj scria despre mărturia unui deţinut, fost coleg de celulă cu interlopul Ovidiu Roja, care a fost transferat de la Gherla la Aiud. Aflat în faţa judecătorului de la Tribunalul Cluj, pentru a da declaraţii cu privire la perioada în care a fost încarcerat. Vorbim de Androne Nicolae Marian care era încarcerat pentru săvârşirea mai multor infracţiuni de furt.

Androne susţine că deşi le-a făcut pe plac gardienilor şi doamnei procuror semnând un denunţ gata formulat împotriva lui Roja, a fost mutat în penitenciarul Aiud, unde a fost bătut ajungând la spital în stare gravă şi având nevoie de intervenţii chirurgicale.

„Arăt că audierea mea făcută de acea doamnă procuror s-a desfăşurat astfel: dânsa a consemnat pe calculator ce a considerat de cuviinţă fără să mă întrebe nimic. Mai apoi mi-a dat declaraţia să o citesc probabil pentru a ştii ce să spun la judecător, după care am plecat. Ulterior, eu am fost dus la penitenciarul Aiud, unde am fost bătut de gardienii de acolo şi cred că acest lucru mi s-a întâmplat pentru ca ei să se asigure că voi  declara cele consemnate de doamna procuror” , spune Androne.

Un alt fost deţinut în Penitenciarul Aiud este Lăcătuş Elisei, cel care a fost implicat împreună cu fratele său Dafinel Muncaciu în celebra bătaie din 2016 de la Târgul de Maşini din Gilău. La fel ca şi ceilalţi, Elisei a vorbit despre traumele suferite în perioada de arest preventiv.

Iată ce consemnează grefierul, în încheierea penală, după cele afirmate de Elisei Lăcătuş: „Inculpatul (n.red. Lăcătuş Elisei), având ultimul cuvânt, arată că în aceste patru lui în arest preventiv petrecute în Penitenciarul Aiud(…) au fost foarte grele pentru el, în primul rând pentru că este nevinovat pentru faptele din prezentul dosar. Mediul din aceste locuri de deţinere este toxic şi îi este greu să supravieţuiască FIZIC şi PSIHIC(…). Arată că în perioada de arest preventiv a suferit de diferite afecţiuni din cauza mediului insalubru de la locul de deţinere, i s-a lut din pachet şi a fost ameninţat, Oamenii care se află în penitenciare trebuie reabilitaţi, nu maltrataţi. Arată că este nevinovat şi adevărul va ieşi la iveală”.

Fricile directorului

Florescu a vorbit şi despre modul în care directorul Penitenciarului Aiud refuză să se supună transparenţei publice. Potrivit acestuia, au existat mai multe demersuri făcute de alţi deţinuţi care voiau să denunţe în presă abuzurile din interiorul penitenciarului, însă aceştia s-au lovit de refuzul inexplicabil dat de directorul Valentin Nazare.

„Nu ne lasă să vorbim despre ce se întâmplă acolo. Au ei oameni în presa locală la care le dau anumite informaţii ce sunt departe de realitate. La Clămparu din câte am auzit a încercat o televiziune naţionala foarte cunoscută să facă şi ei un interviu cu el. În prima fază directorul a spus că se mai gândeşte şi le-a cerut acestora o listă cu întrebările pe care i le vor pune lui Clămparu. Din câte ştiu, omul a scris o mulţime de foi prin care le răspundea celor de la TV însă acele răspunsuri nu au mai ajuns niciodată la reporteri. Le-au spus şi lor ca dumneavoastră că nu există spaţiu unde să se realizeze interviu ”, mai arată sursa.

Întrebat de ce crede că executivul Penitenciarului Aiud se fereşte de transparenţă publică, Florescu susţine că ”mulţi dintre cei care sunt acolo sunt torturaţi de-a binelea. Personalul este de nestăpânit. Bine, nu toţi, dar există câteva bisericuţe ce te tratează în aşa fel încât nu mai ieşi întreg de acolo. Cum ar fi să aibă acces presa la vorbitor? Cum ar fi să vadă că deţinutul ce se prezintă pentru a relata cum e viaţa în puşcăria de acolo vine plin de vânătăi pe corp şi faţă? Sunt gardieni care fac percheziţii abuzive în celulă şi îţi plantează elemente incriminatorii. Apoi vin procurorii şi jap colectează raportul ce îi ajută să convingă instanţa ca meriţi încă jumătate de an de preventiv?”.

Sunt o mulţime de semne de întrebare cu privire la managementul exercitat de directorul Penitenciarului Aiud, Valentin Nazare. Mai mult, în toamna anului trecut  directorul instituţiei a fost subiectul unei anchete a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor (ANP) pentru nereguli în legătură cu derularea concursului pentru ocuparea a 8 posturi de agent în operativ.

Comisarul Şef Valentin Nazare, directorul penitenciarului şi preşedintele comisiei de concurs este suspectat de nereguli în legătură cu derularea concursului pentru ocuparea a 8 posturi de agent în operativ.

„Concret acesta, în calitatea de preşedinte al comisiei de concurs, a dispus repetarea unor etape din cadrul probei sportive şi descalificarea unor candidaţi, după ce aceştia fuseseră deja declaraţi admişi, în final rămânând în concurs, pentru restul de probe, un număr de candidate egal cu numărul posturilor disponibile.

Datele preliminare arată că acesta a încercat să intimideze candidatele descalificate obligându-le chiar să semneze o declaraţie prin care se angajează să nu conteste şi să nu facă plângere în legătură cu cele petrecute. În baza acestor declaraţii conducerea penitenciarului a dezinformat ANP şi publicul susţinând că repetarea probelor s-a făcut la iniţiativă candidaţilor deja admişi” afirmau cei de la ANP în 2016.

Luat în vizor de Federaţia Sindicatelor din Administraţia Naţională a Penitenciarelor 

„Opriţi-vă, domnule director Valentin NAZARE, coborâţi din caruselul aroganţei şi lăsaţi angajaţii Penitenciarului AIUD în pace!

Puşcăria nu e o mahala, ci este o instituţie a statului care se conduce după nişte reguli ce trebuie respectate. Modul soldăţesc, neîndemânatic şi lipsit de viziune cu care conduceţi Penitenciarul Aiud ne demonstrează că modelul de sistem penitenciar modern nu a ajuns în unitatea dumneavoastră.

Domnule Valentin NAZARE, mai sunteţi fiinţă umană, sau v-aţi spiritualizat de tot? Sper să mai fiţi ca să puteţi sa înţelegeţi ce scriem în prezentul articol.

Vă sugerăm să nu deveniţi soacra Penitenciarului Aiud în plin bufeu de menopauză, ori sperietoarea subalternilor şi bucuria celor după care plânge ospiciul. Suntem sătui de şefi torţionari. Vişinescu tocmai a fost condamnat. El este primul torţionar al deţinuţilor, dumneavoastră aţi fi primul torţionar al angajaţilor.

Lăsăm descrierile comportamentale ale domnului Valentin NAZARE şi sugestiile noastre şi semnalăm opiniei publice că domnul director al Penitenciarului Aiud a aplicat un adevărat cap în gură Regulamentului privind siguranţa locurilor de deţinere, deoarece organizarea şi executarea serviciului de pază, escortare, însoţire şi supraveghere a persoanelor private de libertate din Penitenciarul Aiud nu se efectuează în conformitate cu prevederile acestui Regulament.

Regulamentul privind siguranţa locurilor de deţinere obligă personalul din penitenciare să respecte întocmai prevederile acestuia, obligaţie ce incumbă inclusiv domnului Valentin NAZARE.

Vă semnalăm câteva disfuncţionalităţi identificate în executarea serviciului de pază, escortare, însoţire şi supraveghere a deţinuţilor din unitatea pe care o conduceţi:

deficienţe în planificarea personalului: în serviciul supraveghere, în serviciul de pază, în posturile de acces, în serviciul de escortare şi deficienţe în planificarea membrilor echipei operative speciale.

Vă atragem atenţia cu acel bun-simţ de care dumneavoastră aveţi nevoie în relaţia cu subordonaţii, domnule Valentin NAZARE, că legea, indiferent dacă este bună sau rea, trebuie respectată necondiţionat, respectarea acesteia nefiind facultativă.

Federaţia Sindicatelor din Administraţia Naţională a Penitenciarelor (FSANP) vă atrage atenţia, domnule Valentin NAZARE, că nerezolvarea problemelor identificate şi semnalate de preşedintele Sindicatului Liber din Penitenciarul Aiud, Daniel PASC, va conduce inevitabil la ineficienţa tuturor activităţilor în unitatea pe care o conduceţi şi, inevitabil la acumulări de tensiuni în rândul angajaţilor”, semnau cei de la FSANP.

Tot Federaţia Sindicatelor îl acuzau pe Nazare şi de tratament discriminatoriu între angajaţi. Lucru care s-a moştenit mai departe, personalul aplicând metoda asupra deţinuţilor. Potrivit surselor, acel tratament discriminatoriu între angajaţi însemna că directorul închidea ochii la abuzurile comise de cei aflaţi în subordinea lui, ba mai mult, circulau zvonuri că unele dintre acestea erau de fapt ordine în aplicare date de el.

Post-ul Aiud Leaks: Deţinuţii îşi taie degetele pentru o ţigară primită de la gardieni apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Primarul municipiului Cluj-Napoca, Emil Boc, a declarat miercuri, la Comisia de anchetă privind alegerile prezidențiale din anul 2009, că fostul ministru Gabriel Oprea a fost performant iar fostul șef al SRI George Maior a reprezentat „un pilon de stabilitate” instituțională.

„Ministrul Oprea a fost un ministru performant și în baza aceasta l-am apreciat. A fost un ministru care și-a respectat angajamentele din programul de guvernare, un om care un cuvânt dat în Guvern l-a respectat și și-a dus la îndeplinire mandatul pe Ministerul Apărării Naționale. La fel, colaborarea instituțională exista în materia legală între Guvern și SRI, a fost impecabilă. (…) Consider că domnul Maior, în perioada în care a deținut această funcție, a fost un pilon de stabilitate instituțională și de creștere a prestigiului instituției în relațiile interne și internaționale”, a spus Boc, potrivit Agerpres.

El a afirmat că întâlnirile cu șeful SRI se rezumau doar la reuniunile CSAT.

Întrebat dacă în cazul în care ar fi știut despre întâlnirea din casa lui Gabriel Oprea l-ar mai fi cooptat pe acesta în Guvern, Emil Boc a răspuns: „Dumneavoastră știți că în politică nu discutăm dacă și cu parcă, lucrurile se întâmplă pur și simplu pe baza datelor pe care le ai la momentul în care iei o decizie”.

Post-ul Emil Boc: Ministrul Oprea a fost performant; domnul Maior – un pilon de stabilitate apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Magistrații clujeni de la Curtea de Apel Cluj au hotărât în urmă cu câteva zile să amâne termenul de judecată din procesul colegei lor, Cristina Nicoară, la începutul lunii septembrie. De asemenea, în cadrul acestei hotărâri au prelungit pentru a cincea oară dreptul de a conduce al Cristinei Nicoară, poate pentru a îi oferi posibilitatea să se deplaseze în vacanțe pe perioada concediilor.

Chiar dacă are moartea unui om pe conştiinţă, judecătoarea din Alba Iulia nu a fost suspendată din funcţie, colegii ei spunând că această acuzaţie nu îi afectează activitatea profesională. Procesul judecătoarei Nicoară pare lungit până la calendele greceşti. Dacă ea a săvârşit accidentul în aprilie 2014, Parchetul a trimis dosarul în instanţă în luna septembrie 2016. Primul termen al procesului s-a judecat la mijlocul lunii februarie 2017, când s-a dat o amânare pentru că judecătorul nu a avut timp să îşi angajeze un apărător.

În 2014, judecătorul NICOARĂ CRISTINA GHEORGHINA (vicepreşedinte al Curţii de Apel alba Iulia la data producerii accidentului, n.red.) a accidentat un om pe trecerea de pietoni în timp ce mergea la muncă. Accidentul a avut loc în centrul municipiului Alba Iulia, pe Bulevardul Încoronării. Aflată la volanul maşinii sale, judecătoarea nu a acordat prioritate unui pieton care s-a angajat în traversarea străzii şi l-a lovit în plin. Bătrânul a fost dus la spital însă din cauza rănilor suferite a murit.

De la data comiterii accidentului, procurorilor le-a luat aproape doi ani de zile până să trimită dosarul în instanţă, iar primul termen al procesului, care se judecă la Curtea de Apel Cluj, a fost la mijlocul lunii februarie, când magistratul Nicoară a cerut o amânare pentru că nu a avut timp să îşi angajeze un avocat!

Post-ul Magistrații clujeni i-au dat ”vacanță” și prelungit dreptul de a conduce judecătoarei care a accidentat mortal un om apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Control cu nabadai pentru un echipaj de la Secția 1 de Poliție Cluj-Napoca, după ce au  oprit un medic clujean. Potrivit celor semnalate de doctorul Popescu Radu Mircea, agenții Crișan Andrei și agentul principal Rodina au avut un comportament abuziv atunci când l-au somat să oprească pentru că a depășit linia continuă. 

„Marți, 13 iunie în apropiere de Piața Mihai Viteazu m-am încadrat să merg spre prefectură, iar în zona Banca Raiffeisen a venit o mașina din dreapta și mi-a intrat în față. Astfel am virat la stânga și am călcat linia continuă. Echipajul de poliție din zonă m-a văzut și mi-a făcut semn să opresc. Nefiind spațiu în zona aceea am oprit undeva în  zona Podului Traian.

În cele ce au  urmat, m-au legitimat și mi-au întocmit un Proces Verbal prin care eram amendat cu 1300 lei pentru încălcarea liniei continuă. După, mi-au reținut  talonul de la mașină pe motiv că am expirat ITP-ul. Eu am fost la o stație ITP din Gherla de curând. Acolo mi-au găsit o defecțiune la direcție și mi-au dat dovadă de circulație pe 30 de zile cu condiția să îmi remediez problema. De asta nu trebuia să îmi ia talonul”, explica medicul

Potrivit acestuia, în următoarea zi s-a prezentat la Secția 1 pentru a face o sesizare cu privire la comportamentul violent și abuziv al agenților. 

„Unul dintre aceștia m-a luat de guler în plină stradă. Îmi spuneau că sunt obraznic și că meseria lor e mai grozavă decât cea de medic. Am fost la doamna comandat și am formulat o plângere în scris, iar aceasta mi-a spus că va lua măsuri. Am ales să nu le răspund la comportamentul violent prin violență pentru că am văzut zilele trecute ce a pățit Boureanu. Deja mi-am luat avocat și m-am adresat justiției pentru anularea amenzii și restituirea permisului. De asemenea, voi deschide un alt proces pentru despăgubiri”, mai spune Radu Mircea Popescu.

Ce spun autoritățile

Contactați pentru a oferi un punct de vedere cu privire la cele susținute de doctorul Popescu, cei de la IPJ Cluj au confirmat că pe numele acestuia s-au întocmit trei procese verbale: unul pentru depășirea liniei continuă, unul pentru ITP expirat și unul pentru refuzul de a pune în mișcare autovehicolul la cerința agenților de poliție. 

Potrivit autorităților la Secția 1 de Poliție Cluj-Napoca nu s-a înregistrat nici o sesizare referitoare la vreun comportament violent sau abuziv al organelor de cercetare.

Se folosește de o legitimație expirată

Un alt aspect importat constă în faptul că medicul Radu Mircea Popescu este de fapt un doctor veterinar care în trecut a figurat pe statul de plată al Direcției Sanitar Veterinară Cluj. Atunci a dobândit o legitimație în acest sens pe care o prezintă tuturor inclusiv organelor de poliție în timpul controlului. La un simplu telefon dat celor de la DSV Cluj aflăm că Mircea Radu Popescu și-a încheiat relațiile contractuale cu instituția de aproape 8 ani.

De asemenea, conform celor constatate de RAR, având în vedere că avea probleme la direcția mașinii putea primi un raport în care să i se comunice că are la dispoziție 30 de zile pentru remedierea problemei și nu ”drept de circulație pentru 30 de zile”. Motiv pentru care polițiștii i-au luat talonul.

Post-ul Scandal facut de un medic dupa ce politistii clujeni i-au luat talonul si permisul apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Realizatorul Tv Rareș Bogdan cutremură scena politică. Acesta susține într-o postare pe Facebook că premierul Sorin Grindeanu își pregătește o nouă echipă, fără a schimba componența politică a Guvernului.

Potrivit surselor „Jocuri de Putere-RealitateaTv”, din noul guvern vor face parte:

Victor Ponta – Secretar General al Guvernului sau Ministrul Justiției
Mircea Geoana – Ministru de Externe
Ioan Rus – Ministrul Afacerilor Interne și Vicepremier
Sorin Moisa – Ministrul Fondurilor Europene
Daniel Constantin – Ministrul Agriculturii
Sorin Campeanu – Ministrul Educației
Vasile Dancu – Ministrul Dezvoltării Regionale
Nicolae Banicioiu – Ministrul Sănătății
Orlando Teodorovici – Ministrul Transporturilor
Transporturi – UDMR
Cultura – UDMR
Mediu – Rovana Plumb (rămâne!)
Finante – Viorel Stefan (rămâne)

Post-ul Grupul de la Cluj din nou la putere! Ioan Rus, la Interne în Guvernul Grindeanu II apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Programat între 7 – 9 iulie, festivalul Untold Neversea, care ar fi trebuit să fie organizat pe o plajă din Constanța, va fi nevoit să își schimbe locația pentru că administratorii plajei nu și-au dat acordul pentru organizarea festivalului în locația respectivă.

Plaja respectivă este deținută de apele române și a fost formată artificial cu ajutorul unei finanțărieuropene în valoare de 170 de milioane de euro. Una dintre condițiile finanțării a fost ca timp de cinci ani în locația respectivă să nu se organizeze activități generatoare de profit, cum ar fi, spre exemplu, festivalul Untold Neversea.

Până acum, reprezentanții municipalității constănțene și organizatorii Untold Neversea, clujenii Bogdan Buta și Sebastian Dorel Ferenț au spus că dețin toate avizele necesare pentru organizarea festivalului în locația respectivă, dar se pare că au mințit. 

Post-ul Țeapă la Festivalul Untold Neversea apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Speculațiile din mass-media cu privire la viitoarele mișcări de șah ale lui Sorin Grindeanu încep să se adeverească .

Premierul Sorin Grindeanu a semnat ieri, 15 iunie, numirea lui Victor Ponta ca secretar general al Guvernului. Decizia s-a publicat astăzi în Monitorul Oficial.

Grindeanu l-a demis pe secretarul general al Guvernului, Valentin Busuioc, un apropiat al lui Liviu Dragnea, iar acesta refuza să contrasemneze propria demitere și bloca, pe cale de consecință, numirea lui Victor Ponta.

În cele din urmă s-a publicat în Monitorul Oficial, iar Victor Ponta este noul secretar general al Guvernului.

Post-ul Victor Ponta a fost numit oficial Secretar General în Guvernul Grindeanu (DOVADA) apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Tânăra, însoţită de sora şi de tatăl ei, aşteaptă cu piciorul aşezat la orizontală, pe un scaun, să fie poftită în cabinetul de consultaţii al I.M.L. Cluj. Povesteşte că se află în continuare internată în spital – deşi incidentul s-a petrecut în ultima zi a lunii trecute – şi şi-a dat, în cârji, probele orale ale examenului de bacalaureat şi doar după ce s-a învoit de la medici. Totul, datorită ceasului rău: în timp ce se deplasa pe strada Câmpina din Cluj-Napoca, poarta centrului de colectare s-a prăbuşit peste glezna sa, fracturând-o în două locuri!

Cei trei – victima, tatăl şi sora ei – sunt reticenţi în declaraţii, de parcă le-ar fi teamă de ceva. Iar suspiciunea aceasta mi se confirmă, fetei fiindu-i frică efectivsă vorbească de necazul care i s-a petrecut „fiindcă eu locuiesc în vecini şi mi-e teamă să nu se pună indivizii ăia pe mine dacă fac public ce mi s-a petrecut”. Cu toate acestea, după minute lungi de tăcere apăsătoare, mărturiseşte că în seara acelei zile a trecut chiar prin faţa centrului de colectare a fierului vechi şi a deşeurilor din hârtie când, brusc, poarta i s-a  prăbuşit peste gleznă. „Lucrau ceva la ea când poarta a căzut, nu ştiu, dar nu era niciun avertisment scris acolo – bandă sau indicaţie care să-ţi transmită să ocoleşti locul respectiv. E vorba de firma unui patron turc, iar acesta din păcate după incident nici măcar nu s-a mai interesat de starea mea şi de chinurile prin care trec. Unde mai pui că voi avea nevoie de şase săptămâni de îngrijire medicală, cu glezna imobilizată în ghips. Eu sunt elevă „informaticiană”, în ultimul an şi am fost obligată să-mi susţin, la şcoală, proba orală de BAC, doar după ce m-am învoit din spital”, mărturiseşte tânăra. Şi cu aceasta, discuţia noastră a luat sfârşit. O văd, într-un târziu, după ieşirea din cabinetul de consultaţii, în timp ce părăseşte sediul I.M.L., deplasându-se cu dificultate în cârji însoţită de sora ei spre maşina parcată în incintă, unde-i aştepta tatăl lor.

Intrigat de caz, marţi, 13 iunie, fac deplasarea până la centrul de colectare de pe strada Câmpina şi intru în discuţie cu un angajat al turcului, un tânăr dezgheţat, cu un ten închis. Nimeresc bine, fiindcă acesta îmi spune că a fost chiar el de faţă când s-a petrecut toată tărăşenia – iar din partea patronului său, Jamal, nu pot avea aşteptări la prea multe lămuriri, fiindcă vorbeşte foarte prost româneşte. „Era ora 18.30 seara şi ne-am trezit, la ora închiderii, cu un client minor care avea un cărucior plin de cartoane. Eu n-am voie să stau după program, dar mi-a fost milă de el, aşa că i-am zis să intre, totuşi, să-i rezolv problema. Poarta era deschisă, iar el – ca să intre cu căruciorul – a tras atât de tare de poartă, încât aceasta a deraiat de pe şină şi a căzut pe piciorul tinerei care tocmai trecea prin faţă. Am sărit imediat – eu şi şeful – şi i-am oferit fetei un scaun, dar ea a refuzat. Apoi a trecut strada şi a luat din staţie autobuzul numărul 36. Dimineaţa a venit tatăl ei şi ne-a spus că sâmbătă o să aibă operaţie, iar şeful i-a spus că se poate baza pe sprijinul său, de orice natură – iar el i-a zis şefului că o să vorbească mai târziu cu el.Dar de atunci familia fetei nu ne-a mai căutat”, mărturiseşte tânărul.

„Victima, împreună cu tatăl său s-a prezentat, marţi, 13 iunie la Secţia 7 de Poliţie din Someşeni şi a depus plângere penală împotriva unui autor necunoscut. Poliţia continuă cercetările în acest caz pentru vătămare corporală din culpă”, a declarat, pentru Gazeta de Cluj, Carmen Jucan, purtător de cuvânt al I.P.J. Cluj.

Post-ul Poarta unui centru de colectare din Cluj-Napoca s-a prăbuşit peste piciorul unei eleve şi i l-a fracturat în două locuri! apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

După ce au poposit până dimineaţă într-un bar din Gherla, trei bistriţeni aflaţi weekend-ul trecut, cu un stand de iaurt şi îngheţată la „Zilele Municipiului Gherla”, au încasat o bătaie de la un tânăr „nărăvaş” din localitatea învecinată, Mintiu Gherlei. Cei trei –  realizând la timp faptul că „echipa” lui Ungur aşteaptă riposta, ca să poată tăbărî pe ei – au preferat să încaseze, decât să dea. Chemaţi la faţa locului, poliţiştii le-au spus victimelor că acelaşi Ungur a mai bătut, în aceeaşi zi, cel puţin doi cetăţeni aflaţi şi ei la sărbătoarea municipiului Gherla…

Ioan şi Raul sunt doi tineri în vârstă de 31 de ani, respectiv 21 din localiatatea bistriţeană Dobric. Familia lui Raul deţine mai multe puncte de vânzare a produselor lactate pe piaţa Bistriţei – dar şi a Clujului – astfel că respectivii au venit, duminică 11 iunie, însoţiţi de un consătean, Cristi, ca să-şi vândă marfa la târgul Zilelor Municipiului Gherla aflat în proximitatea stadionului.  Aceştia şi-au făcut bine treaba, pe parcursul întregii zile, astfel că după miezul nopţii, pe la ora 1.00  – deja se făcuse luni –  li s-a făcut foame, aşa că s-au pus pe mâncat, tot la o tarabă din centrul oraşului. Iar pentru că un grătar nu merge fără o bere-două au vizitat o altă tarabă, dotată cu de toate, unde au consumat mai multe sticle de bere, iar şederea lor acolo s-a întins până spre revărsatul zorilor. Însă, tineri fiind şi cu sângele pus deja în mişcare, cei trei au hotărât până la urmă să continue cheful în zona autogării, la singurul local rămas deschis – ignorând sfatul înţelepţilor locului, care i-au avertizat că păşesc pe un tărâm periculos, populat de mulţi tuciurii cu „academie” de Gherla. Şi, ajunşi acolo, inevitabilul s-a produs. Povesteşte Ioan, cel mai serios lovit dintre cei doi: „Acolo a apărut acesta individ, despre care am aflat mai târziu că se numeşte Ungur. A venit la noi şi ne-a întrebat, respectuos, de unde suntem. După ce i-am răspus, am mai continuat puţin discuţia noastră şi i-am făcut apoi şi cinste cu o bere. Curând, a apărut la masa noastră un puşti, care s-a prezentat drept fratele lui, însă mai târziu am aflat că totul făcea parte dintr-un scenariu menit să ne provoace la bătaie. Curând, el a început scandalul şi a încercat să sară la bătaie la Cristi, fratele meu mai mic, dar eu ştiind că e extrem de puternic şi l-ar putea distruge pe individ dintr-un singur pumn, l-am oprit să dea în scandalagiu şi i-am prins mâinile. Atunci, copilul a venit la noi să dea şi-n noi, iar eu, ca să mă apăr l-am îndepărtat, iar puştiul a căzut în fund”. Abia atunci a intrat în „ring” şi Ungur, care aştepta „faza”, secondat de vreo doisprezece inşi”. Intervine în discuţie şi Raul, co-patronul firmei de lactate: „ Acest Ungur mi-a ars şi mie un pumn, atât de tare de-am căzut în genunchi, dar n-am vrut să dau nicio replică – dându-mi seama cu cine avem de-a face – aşa că am preferat să plecăm rapid de acolo, aşa cum eram, plini de sânge. Apoi ne-am prezentat la spital, unde au venit poliţiştii şi ne-au luat declaraţii. Cu  acest prilej ei ne-au informat că acelaşi Ungur mai bătuse nişte participanţi la Zilele Gherlei, cu câteva ore înainte, după aproximativ aceeaşi „schemă” ca şi pe noi, iar apoi ne-au recomandat să ne prezentăm la I.M.L. Cluj. Ceea ce am şi făcut, mai puţin Cristi, care a încasat doar un pumn în figură şi nu avea prea multe urme pe faţă de la lovitură”. Ioan şi Raul sunt poftiţi în cabinetul de consultaţii, de unde se întorc cu certificate medico-legale în care medicii le-au recomandat, după cum urmează: lui Ioan, o săptămână şi lui Raul două zile de îngrijiri. Apoi înainte de a părăsi sediul I.M.L., Ioan ne-a mărturisit: „Mergem împotriva acestui individ până-n pânzele albe, pentru că aşa cum le-am căzut noi – şi cei dinaintea noastră – victime, poate cădea oricine. Aşa că n-am vrea să se mai repete ceva asemănător şi cu alţii şi am dori să-l vedem pe acest „viteaz” local la închisoare, acolo unde-i este locul”.

Post-ul La Zilele Gherlei, Ungur, „fiara” din Mintiu Gherlii a bătut cinci oameni, în două reprize! apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Chinuri nesfârşite, îndurate în noaptea de 10 spre 11 iunie, de o bătrână de 88 de ani din localitatea clujeană Liteni, comuna Săvădisla. Aceasta s-a trezit în miez de noapte, în casă, cu nepotul ei în vârstă de 44 de ani, însoţit de fiul lui. Scopul bărbatului nu era altul decât să o tapeze de bani, aşa cum o făcuse până atunci de nenumărate ori. La refuzul bătrânei de a-i da bani, acesta a înnebunit pur şi simplu şi sub ochii propriului său copilul a nenorocit-o pe femeie cu un sucitor şi i-a distrus tot ce avea prin casă. Acum bărbatul este cercetat pentru lovire, violenţă în familie, distrugere, furt calificat şi violare de domiciliu.

Varvara aşteaptă chircită de durere, imobilizată într-un cărucior, în curtea I.M.L. Cluj, să fie consultată de către medici. A fost adusă de către o rudenie de la Liteni, comuna Săvădisla cu o ambulanţă privată şi la ora la care femeia se afla în curtea instituţiei medicale clujene era asistată de nu mai puţin decât de patru ambulanţieri. Chestionată de către reporterul Gazeta de Cluj în privinţa motivelor suferinţei sale, aceasta ne povesteşte fără urmă de ezitare întreaga grozăvie: „Sâmbătă noapte, în timp ce dormeam, m-am trezit peste mine în pat cu Zoltan, nepotul meu, venit cu fiul lui. A stat aşa lângă mine şi m-a strâns puternic, să nu pot mişca deloc şi să nu mă ridic din pat. Apoi m-a întrebat unde-mi ţin banii. Eu n-am vrut să-i spun şi atunci el a luat un sucitor care se afla lângă pat, pe ladă şi a început să mă lovească cu el, peste tot. Uai, Doamne, ce m-a bătut! Mă lovea şi-mi urla tot timpul: „Două milioane, două milioane, două milioane”! În tot timpul acesta fiul lui striga, plângând: ”N-o omorî pe bunica”! Dar el dădea, fără să-i pese”. Văzând bărbatul că gura bătrânei e ferecată, acesta a început să-i distrugă, cu sucitorul, tot ce femeia avea mai fragil prin casă: televizorul, lampa, telefonul fix, etc. Apoi s-a apucat să scotocească prin dulapuri, moment în care bătrâna a profitat de neatenţia lui şi a fugit spre o vecină dar,slăbită, s-a prăbuşit la pământ şi a rămas „lată” în curte. Atunci abia a fost observată de vecini, care au anunţat de urgenţă salvarea şi poliţia.Culmea, în timp ce ambulanţa venise deja şi medicii îi acordau bătrânei primul ajutor, nepotul încă se afla în casă şi scotocea în continuare după bani. A fugit abia în ultima clipă, cu puţin înainte de venirea poliţiei, dar nu înainte de a-i urla victimei: „Nu-i nimic, mă întorc şi data viitoare te omor”!

Fiind netransportabilă spre cabinetul aflat la subsolul clădirii, femeia a fost consultată până la urmă de către legişti chiar în curtea instituţiei iar verdictul a fost unul înspăimântător: femeia a avea, pe lângă urmele agresiunii, răspândite pe tot trupul, fractura braţului stâng, astfel că i s-a eliberat un certificat medico-legal în care i-au fost recomandate zeci de zile de îngrijiri medicale.

„La data de 10 spre 11 iunie, ora 23.00 poliţia a fost sesizată că-n localitatea Liteni o femeie este căzută în curtea casei sale. S-a deplasat la eveniment atât poliţia, cât şi ambulanţa – unde s-a constatat că e vorba de o femeie de 88 de ani care ar fi fost agresată de nepotul ei, un bărbat de 44 de ani care ar fi mers în vizită la aceasta. În continuare, femeia şi-a susţinut plângerea depusă iniţial şi s-a prezentat la poliţie cu certificatul medico-legal. La această oră poliţia face cercetări cu privire la infracţiunile de lovire, violenţă în familie, distrugere, furt calificat şi violare de domiciliu”, a declarat, pentru Gazeta de Cluj, Carmen Jucan, purtător de cuvânt al I.P.J. Cluj.

Post-ul Femeie de 88 de ani din Săvădisla, distrusă în bătaie, pentru bani, de nepotul său care i-a intrat în casă în miez de noapte! apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

„Somnul raţiunii naşte monştri” – o zicală care s-a regăsit în realitate în anii comunismului bolşevic românesc din anii `50 şi `60, dovedind încă o dată că puţine naţiuni ale lumii şi-au demonizat propriii cetăţeni,aşa cum s-a petrecut în România acelor ani! Iar faptul că doi fraţi – copii, în fond – în vârstă de 16 şi 17 ani, împreună cu un camarad de joacă, au fost aruncaţi în temniţe grele pentru „vinovăţia” de a-şi fi procurat un pistol de jucărie cu gloanţe de plută, în cadrul unei aşa-zise „organizaţii secrete” juvenile, intitulată „Albatros”, dovedeşte că absurdul – nu doar   în artă şi literatură, ci şi în viaţa reală – este o „invenţie” românească.

„Ca fii de chiaburi, ne distingeam de restul copiilor: purtam băşti roşii”

La cei 74 de ani ai săi, Liviu Şăulean, este „mezinul” Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din Cluj. Mic de înălţime, firav – aflu mai târziu că are şi patru by-bass-uri instalate la inimă – acesta mă aşteaptă la poarta Primăriei, cu o atitudine temătoare, specifică foştilor deţinuţi politici. El este cel care face permanenţă la cel de-al doilea birou al A.F.D.P.R. Cluj, în fiecare zi, între orele 10.00 – 12.00, sediu aflat la parterul Primăriei, deoarece primul, cel aflat la Palatul Copiilor, fostul sediu al Securităţii Cluj din anii şaizeci, este utilizat doar la zile mari. Omul mă priveşte cu teamă reală, semn că suferinţele îndurate pe parcursul unei vieţi nu i s-au cicatrizat. Certitudine întărită de faptul că după o jumătate de oră soţia îl şi sunase de două ori – doar ca să se asigure că totul e-n regulă. Sub aceste auspicii ne începem dialogul, care se urneşte greu, întârziat de mici incidente: aparatul de cafea nu funcţionează, apoi suntem nevoiţi să dăm jos un panou, ca să fotografiem poza lui şi a fratelui – fiindcă omul nu şi-a adus, poate din precauţie,fotografiile de familie –şi, în fine, telefoanele repetate ale soţiei. De altfel, la început ne înţelesesem să ne întâlnim la el acasă dar din motive necunoscute a schimbat în ultima clipă locul interviului. Începe acesta, într-un sfârşit: „M-am născut în localitatea Balda, raionul Sărmaş, regiunea Cluj în urmă cu 74 de ani. Grădiniţa am făcut-o în sat, împreună cu Ioan, fratele mai mare decât mine cu un an, însă clasa întâi n-am putut-o începe împreună, eu fiind sub limita de vârstă când el a intrat în clasa întâi. Eram orfani de tată fiindcă părintele nostru murise în Cehoslovacia, în Munţii Tatra, pe 15 mai 1945. Deşi orfani, eram trecuţi în evidenţele P.C.R. ca fii de chiaburi şi asemeni evreilor din Germania, eram obligaţi să avem un semn distinctiv,la şcoală, faţă de restul lumii: purtam băşti roşii. Cu toate acestea, ca elevi, la primele şapte clase primare n-am îndurat privaţiuni, decât pe cele psihice dar apoi ne-am deplasat împreună la Liceul militar din Galaţi unde am dat examen de admitere.

N-a intrat decât el, eu am fost respins la proba fizică, fiind prea mărunţel la trup. A făcut Liceul militar de marină, dar n-a absolvit fiindcă l-au arestat, împreună cu mine, în vacanţa anului 1958 ”. Între timp, povesteşte el, este acceptat la Liceul Militar „Emil Bodnăraş” din Câmpulung Moldovenesc, cu profil de artilerie. Dar, în toată această perioadă face imprudenţa să vorbească la telefon, de la secretariatul liceului, cu fratele său, fără să ştie că aparatul este ascultat. „Aşa a aflat Securitatea că vrem să ne cumpărăm două pistoale de jucărie şi gloanţe din dopuri de plută, ca să-i intimidăm pe cei care nu iubesc România, dar n-am găsit decât unul, cel pe care de altfel l-au şi adus ca probă în dosar când am fost judecaţi. Iar ca să ne aresteze au folosit o metodă foarte ingenioasă: l-au chemat la unitate, în vacanţă, pe fratele meu pentru o tabără cu o durată de o lună – vezi Doamne ca să-l trimită în Cehoslovacia. Însă, pe drum l-au săltat -iar noi, familia, am început să ne îngrijorăm serios când după o lună nu primisem nici măcar o vedere de la el”, adaugă Şăulean.

„Uite, mă ăştia construiesc socialismul, nu cei ca tine”!

Pe Liviu l-a ridicat duba neagră a Securităţii direct de pe câmp, din Balda, după o lună şi două zile de la plecarea fratelui. L-au adus acasă, unde îl aştepta directorul şcolii de la Câmpulung dar şi multe alte persoane necunoscute, circa douăzeci şi cinci la număr, iar primul lucru pe care l-au cerut a fost să le aducă pistolul. La început, Liviu n-a avut habar despre ce pistol e vorba, dar apoi şi-a amintit că-l împrumutase unui văr şi le-a spus unde se află acesta. Apoi contină: „Acela a fost obiectul arestării. M-au dus la Cluj, la Securitate, şi tot acolo l-au dus şi pe prietenul nostru de joacă Alexandru Ispas, cu care făcusem organizaţia „Albatros”, asta pentru că nu puteau să ne includă în paragraful de lege cu „organizaţia subversivă” fără să existe minim trei persoane incluse în ea. Totul s-a petrecut printr-un proces fabricat. La Securitate frate-meu se afla acolo  deja de ceva vreme, unde l-am şi văzut, după o lună, când vizeta a fost lăsată ridicată, pentru o fracţiune: îl aduceau, rupt în bătaie, într-un cearceaf. Şi am fost lăsat să fierb în suc propriu trei luni de zile, doar primeam mâncare prin vizetă, meniu fix: turtoi şi ceai, rareori baraboi (cartofi, n.n.) sau varză. Până la urmă, ancheta mea s-a redus „doar” la cinci zile şi cinci nopţi, însă toate făcute în condiţii extrem de dure. De exemplu, ancheta ultimei zile a avut loc la ora patru şi jumătate dimineaţa şi a durat până pe la şase, ca şi celelalte, dealtfel. Eu tot refuzam să recunosc ce scrisese el acolo c-as fi spus, chestii total inventate.  La un moment dat, brusc, pe stradă a trecut o coloană de tineri care cânta, în marş, cântece patriotice. Şi atunci locotenentul major Sălăgean a izbucnit: „Uite, mă, ăştia construiesc socialismul, nu cei ca tine”! Şi m-a luat de cap şi m-a izbit, puternic, de bancă de mai multe ori până am leşinat”. Apoi a avut loc procesul lui Ispas şi Liviu Şăulean, fiind condamanţi la câte doi ani – la o lună după cel al lui Ioan, care fusese condamnat deja la doi ani şi jumătate închisoare. De acolo cei doi au fost duşi la Gherla şi aruncaţi într-o cameră de 15 metri pătraţi, împreună cu 26 de inşi. Abia după o lună cei trei s-au reunit, într-o celulă de şase persoane. Liviu avea şaisprezece ani, Ispas la fel iar Ioan şaptesprezece şi jumătate. Revine Şăulean, mohorât: „Am fost martor la masacrul făcut la Gherla, am auzit împuşcăturile de la uciderea lui Capota şi a unuia din fraţii Şuşman de către securişti. Ştiam tot ce se întâmplă fiindcă eu şi fratele cunoşteam alfabetul Morse şi astfel comunicam cu deţinuţii majori. Prin această metodă am luat legătura cu renumitul psiholog şi profesor Nicolae Mărgineanu, care m-a învăţat limba engleză prin cioburi de sticlă date cu săpun şi zgâriate cuvintele cu un ac, pe care le vâra în burlanele de scurgere din curte.  Eu le luam după o înţelegere bine pusă la punct, în prealabil, atunci când ieşeam la aer. Apoi ne-au transferat la Ocnele Mari, unde am intrat după scurt timp, cu frate-meu, la izolare – desigur, în încăperi diferite – pentru că frate-meu furase arcul de la ceasul din coridor, l-a magnetizat în sodă de rufe şi cu ajutorul unei pietre bine şlefuite a confecţionat un aparat de radio cu care ascultam postul de Radio Bucureşti. Ne-au prins şi am plătit pentru îndrăzneala noastră. Se pricepea bine de tot la chestii de-astea”. Apoi fraţii au fost despărţiţi deoarece Ioan făcuse vârsta majoratului şi a fost transferat la penitenciarul Baia Sprie, iar Liviu şi Ispas mutaţi la Mărgineni (Argeş)unde au fost scoşi la muncă grea, la fabrica de mobilă pentru export. „Acolo mi-am câştigat porecla de „micul lustragiu”, fiindcă eram mic, slab şi lucram la secţia de lustru”, râde Liviu, bombându-şi pieptul.

„Am făcut parte dintr-o piesă absurdă, pe care o juca ţara întreagă”

La elibereare, în data de 4 august 1960, Liviu a fost dus la poarta penitenciarului pentru „recuperare” şi instructaj – adică să „miroasă” aerul libertăţii şi astfel să-i mai piară puţin paloarea căpătată în puşcărie, cu alte cuvinte să nu apară în lume „tras” la faţă. Povesteşte acesta, amuzat: „Am avut 37 de lei la mine la arestare şi am mai fost ţinut o noapte în plus, ca să nu ies împreună cu Ispas, având obligativitatea să mă prezint la primul post de poliţie aflat în drumul meu. Aşa că m-am prezentat la postul de poliţie din Târgovişte, iar cu Ispas m-am înţeles să mă aştepte în Gara Braşov. Am preferat să urc într-un vagon de mărfuri ca să-mi pot cumpăra ţigări de banii pe care-i aveam la mine”. După eliberare Liviu a stat pe acasă – până la întoarcerea fratelui de la penitenciarul Baia Sprie –  apoi s-au angajat împreună la C.A.P. Cămăraşu, el pe post de cantaragiu şi fratele pe un alt post, la serviciul de aprovizionare. Însă, citind un anunţ în ziarul „Făclia”, Liviu s-a mutat la Câmpeni unde a bsolvit o şcoală profesională pentru utilaje din exploatările forestiere. Arată acesta mai departe: „Am făcut acolo doi ani, beneficiind de casă-masă şi am absolvit ca şef de promoţie. Am fost repartizat la I.F.E.T. Huedin, iar în oraşul de la poalele Vlădesei am făcut şi primii ani de liceu, la fără frecvenţă. Dar pentru că mi-am găsit un post mai bun la Bistriţa m-am dus acolo, unde am terminat liceul seral în 1965. După absolvire m-am întors la Cluj,  şi mi-am luat bacalaureatul la Liceul nr. 10. Între timp, fratele rămăsese la Cămăraşu, unde s-a şi stabilit, şi-a întemeiat familie – decedând în 1973 de pe urma unui cancer ganglionar, la 55 de ani”. Armata o făcuse tot împreună cu fratele lui, Ioan, dar mama le-a murit doar după şase luni de la încorporare – epuizată de chinuri şi cuprinsă de gânduri negre – văzând că îşi pierduse copiii din nou pentru doi ani. În 1967 Liviu dă examen la I.S.E., secţia fără-frecvenţă, este admis şi o absolvă cu brio, fără să mai aibă probleme din cauza trecutului său, în primul rând pentru că şi l-a camuflat cu grijă. Se însoară cu Ana Ormenişan, asistentă medicală, cu care are o fată, astăzi în vârstă de 42 de ani, stabilită şi ea la Cluj. Apoi adaugă:„Nici soţiei nu i-am povestit trecutul meu, decât după doi ani de căsătorie, fiindcă purtam stigmatul acela de fost puşcăriaş, culmea, fără să fi fost vinovat cu ceva! Doar am făcut parte dintr-o piesă absurdă, pe care o juca întreaga ţară… Vă daţi seama, atâta suferinţă pentrutrei copii, prelungită apoi o mare parte din viaţă – iar obiectul ei să fie un simplu pistol de jucărie cu gloanţe de plută! Cred că dacă le-aş povesti tinerilor nepăsători de astăzi despre ce s-a putut întâmpla atunci, cred c-ar spune c-am înnebunit! Dar faceţi-o dumneavoastră, prin articolul pe care-l scrieţi, că eu nu risc…” Îmi iau rămas bun de la Liviu Şăulean însă acesta ţine, înainte de despărţire să-mi mai spună ceva. Îl ascult cu drag. „Mă mir că pe parcursul discuţiei noastre n-am izbucnit în plâns, dar era s-o fac de câteva ori. Astăzi, oricum, per total am mai rămas la Cluj doar 23 de foşti deţinuţi politici – şi eu sunt cel mai tânăr dintre  ei”, remarcă acesta, cu timiditate. Apoi se loveşte cu palma de frunte şi revine: „Pardon 22, de emoţie uitasem că alaltăieri l-am îngropat pe colegul Ioan Barcan”! Apoi, îmi strânge mâna cu aceeaşi privire, însă mai puţin speriată decât la început, semn că i-am câştigat cât de cât încrederea.De altfel, între timp îl sunase din nou soţia, extrem de îngrijorată, ca să-l grăbească să ajungă odată acasă… M-am depărtat, meditând la repetabilitatea istoriei şi impulsurile savant administrate de aşa-zisele elite, pentru a-i transforma pe oameni în bestii şi astfel să-i stăpânească….

Iată cum sună un fragment din incredibilul rechizitoriu al Tribunalului Militar al Regiunii III Militare Cluj, pe baza căruia au fost condamnaţi la puşcărie, în 1958, fraţii Ioan şi Liviu Şăulean: „Inculpatul Ioan Şăulean, în iarna anului 1956, în timp ce se afla în vacanţa de iarnă la părinţii săi din satul Balda, raion Sărmaş, regiunea Cluj a iniţiat şi creat organizaţia secretă „Albatros” pentru a acţiona împotriva minorităţii maghiare şi împotriva tuturor acelora care i-ar vorbi de rău sau li s-ar împotrivi. În acest scop inculpatul Şăulean Ioan recrutează în organizaţie pe Şăulean Liviu şi Ispas Alexandru, cărora le spune că organizaţia poartă numele de „Albatros” şi membrii organizaţiei să poarte iniţiala de recunoaştere X, pe care să-l tatueze pe braţul stâng. După aceasta, el redactează jurământul sub formă de declaraţie, în mai multe exemplare, după care le împarte membrilor organizaţiei, iar inculpatul o semnează cu sânge, lucru pe care trebuie să-l facă şi ceilalţi membri ai organizaţiei secrete. În scopul de a menţine în mod secret legăturile între membrii organizaţiei inculpatul Şăulean Ioan îi instruieşte pe ceilalţi doi membri asupra scrisului cu cerneală simpatică. Cu această ocazie s-a mai stabilit de acord comun ca fiecare să aibă câte un revolver cu dopuri de plută pentru a intimida persoanele care li se opun. De menţionat că membrii organizaţiei nu au întreprins niciun fel de acţiuni concrete împotriva minorităţii maghiare şi nici împotriva altor persoane, fiindcă de la înfiinţarea organizaţiei până la data arestării nu s-a ivit necesitatea acţionării lor în cadrul organizaţiei secrete”.

Post-ul Copii, au făcut puşcărie grea, pentru că au vrut să dea jos comunismul cu un pistol de jucărie cu gloanţe de plută! apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Cabinetul Ministrului Consultării Publice şi Dialogului Social, Gabriel Petrea, are în lucru o serie de modificări la Legea 544/2001, care le oferă posibilitatea cetăţenilor şi ziariştilor să solicite informaţii de la instituţiile publice. În baza acestei legi sunt făcute public multe dintre neregulile care există în cadrul sistemelor din Justiţie, Sănătate, etc. Legea va fi modificată ca răspuns la o solicitare făcută de Ministrul Sănătăţii, Florian Dorel Bodog.

Ministerul Consultării Publice şi Dialogului Social (MCPDS) are în acest moment în desfăşurare o consultare publică cu privire la oportunitatea modificării Legii nr. 544/2001 în sensul eficientizării şi uşurării accesului la informaţiile de interes public. Cel puţin aşa sună varianta oficială pentru o cenzură legală a presei.

“Nu există şi nu a existat niciodată intenţia de a modifica Legea nr. 544/2001 a accesului la informaţii de interes public în sensul îngrădirii accesului. Intenţia MCPDS nu este de a restrânge drepturi ci pur şi simplu de a simplifica atât munca cetăţenilor care solicită informaţii cu privire la activitatea şi modul de cheltuire a banului public, cât şi a funcţionarilor publici care sunt puşi să răspundă pe acelaşi subiect de mai multe ori” a precizat Ministrul Gabriel Petrea.

În urma discuţiilor avute atât cu sectorul neguvernamental, cât şi cu asociaţiile instituţiilor administraţiei publice, Ministerul Consultării Publice şi Dialogului Social a primit semnale constatate cu privire la anumite deficienţe în aplicarea Legii nr. 544/2001.

În acest sens Ministrul Gabriel Petrea a decis o consultare instituţională şi a transmis solicitări către toate ministerele, prefecturile, consiliile judeţene, primăriilor de municipiu, oraşe, precum şi structurilor asociative ale administraţiei publice locale, în vederea preluării disfuncţionalităţilor din practică “Am dispus o consultare generală în privinţa oportunităţii modificării Legii nr. 544/2001 pentru eficientizarea procesului de furnizare a informaţiilor de interes public. După centralizarea tuturor răspunsurilor vom comunica public dacă este oportună modificarea legii, precum şi propunerile primite în acest sens”, mai spune  ministrul Petrea.

Modificări făcute pe o lege care se vrea abrogată

Potrivit ziaristelor Codruţa Simina şi Bianca Felseghi, Ministerul Consultării Publice şi Dialogului Social doreşte să modifice Legii 544/2001 ca urmare a unor solicitări venite din partea reprezentanţilor Ministerului Sănăţii care spun că cetăţenii abuzează de această lege şi că informaţiile solicitate sunt publice pe site-urile instituţiilor! Aceste opinii sunt departe de a fi adevărate ele frizând nesimţirea aparatnicilor înşurubaţi pe criterii politice în diferite funcţii la stat. Indiferent că este vorba de o instituţie care administrează la nivel naţional sau local, răspunsurile la solicitările venite în baza Legii 544/2001 sunt, de cele mai multe ori, lacunare sau inexistente.

Spre exemplu, la Prefectura Cluj există o solicitare din partea Gazeta de Cluj vizavi despre gestionarea fondurilor guvernamentale pentru persoanele sinistrate din judeţul Cluj la care nu a fost emis nici un răspuns, acesta fiind doar un singur exemplu care arată modalitatea prin care funcţionarii respectă legea respectivă.

În acelaşi timp, Legea 544 a suferit o serie de modificări anul trecut însă ele nu sunt respectate.  Prin HG 478 din iunie 2016 s-a stabilit că termenele de transmitere a informaţiei (5 zile pentru refuzul de a răspunde, 10 zile pentru informaţii identificabile, 30 de zile pentru informaţii elaborate) au fost clarificate, precizându-se că nu este vorba de zile lucrătoare. În cazul solicitărilor transmise prin e-mail, instituţiile publice sunt obligate să transmită, din oficiu şi din iniţiativa lor, numere de înregistrare pentru cereri. Regula se schimbă la solicitările primite în scris – acestea primesc răspuns în care li se comunică numărul de înregistrare doar dacă emitentul specifică asta. Lipsa semnăturii olografe de pe solicitarea transmisă prin mail nu poate constitui un motiv de nefurnizare a informaţiilor solicitate – este unul dintre motivele cel mai des invocate de administraţiile locale pentru a nu furniza răspunsuri solicitărilor de informaţii publice.

Justiţia se joacă de-a călăul

Nu este pentru prima dată când instituţiile statului încearcă să cenzureze presa. În urmă cu cinci ani, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) cerea executivului să cenzureze acea parte a presei care critică deciziile consiliului printr-un “mecanism de responsabilizare a reprezentanţilor celorlalte puteri”. Adică din cauza criticilor apărute în presă la adresa reprezentanţilor magistraţilor imaginea ţării în lume va fi pătată şi, mai mult, presa va destabiliza statul dacă va continua să atragă atenţia că membrii unui for legislativ nu se pot întruni pentru a asigura, indirect, numirea ministrului Justiţiei.

“Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, reunit în şedinţa din data de 5 septembrie 2012. Constată că atacurile concertate din zona mass media, precum şi din anumite zone ale politicului, la adresa puterii judecătoreşti, a Consiliului Superior al Magistraturii şi personal a membrilor acestuia provin din raţiuni străine de scopul asigurării stabilităţii instituţionale a României, care vizează interese personale sau politice contrare statului de drept şi conduc la deteriorarea imaginii ţării şi la izolarea României ca Stat Membru al UE. Astfel, se încalcă normele democratice şi principiile statului de drept”, arăta cererea CSM.

Însă, ţinând cont că iniţiativa de acum vine din cadrul guvernului, lucrurile sunt mult mai grave.

CSM vrea să-i pună pe ziarişti cu botul pe labe

În urma unui scandal iscat cu ocazia unor percheziţii făcute de procurori la locuinţele unor judecători din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ), reprezentanţii CSM au considerat mai util să atragă atenţia ziariştilor că nu ar fi trebuit să publice informaţiile venite pe surse, în loc să investigheze care au fost sursele din interiorul DNA care au oferit aceste informaţii.

La acuzaţiile venite din partea presei, Ministrul Gabriel Petrea a comentat pe contul lui de facebook că „nu există şi nu a existat niciodată intenţia de a modifica Legea nr. 544/2001 a accesului la informaţii de interes public în sensul îngrădirii accesului.

Intenţia MCPDS nu este de a restrânge drepturi, ci pur şi simplu de a simplifica atât munca cetăţenilor care solicită informaţii cu privire la activitatea şi modul de cheltuire a banului public, cât şi a funcţionarilor publici care sunt puşi să răspundă pe acelaşi subiect de mai multe ori”.

Post-ul Gabriel Petrea, ministrul Dialogului Social îşi pune pumnul în gura presei apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Începând de luna aceasta, municipalitatea clujeană împreună cu Administraţia Bazinală a Apelor Someş-Tisa (ABAST) ar fi trebuit să instaleze o barieră pe Someşul Mic, în cartierul Grigorescu, pentru reţinerea deşeurilor aruncate în râu. Barajul a fost montat de ochii presei, dar după aceea a fost demontat pentru că nu funcţiona. Afacerea s-ar putea spune că a fost una cu dedicaţie pentru că suma de aproape 300.000, cât a costat această lucrare, a ajuns în conturile unui fost şef de la Compania de Apă Oradea, udemeristul BALOGH SOOS Csaba. Firma lui, Rono Aqua Oradea a obţinut acest contract şi, potrivit unor informaţii, mai urmează să obţină şi alte două contracte similare în amontele Someşului Mic. Balogh a fost asociat şi cu fostul şef al CNADNR, Dorin Debuceanu, acum condamnat penal pentru corupţie.

În baza unui parteneriat încheiat între Primăria Cluj Napoca şi Administraţia Bazinală a Apelor Someş-Tisa (ABAST) ar fi trebuit instalată prima barieră pentru reţinerea gunoaielor aruncate în râul Someşul Mic. Barajul plutitor ar fi trebuit să existe în amonte de podul de pe B-dul 1 Decembrie 1918. Potrivit proiectului ar urma să mai fie instalate alte două baraje plutitoare, tot pe Someşul Mic pe raza comunei Floreşti.

Însă, barajul respectiv a fost instalat ”de ochii presei” şi după aceea a fost luat. La mijlocul acestei săptămâni, din lucrarea de aproape 300.000 de lei, se poate vedea că s-a realizat o platformă de ciment cu un bazin de decantare a deşeurilor plutitoare în care nu se află nimic pentru că bariera, practic, nu există.

Reprezentanţii ABAST spun că, practic, lucrarea este a primăriei clujene care a şi finanţat acest proiect. ”Barajul a fost montat de probă acum câteva zile, dar au apărut ceva probleme astfel că recepţia nu a fost făcută”, au declarat reprezentanţii ABAST.

Această primă instalaţie a costat municipalitatea clujeană suma de 282.483 de lei, proiectantul fiind firma Rono Aqua din Oradea şi executantul firma clujeană Energo Line. Firma de proiectare este deţinută şi administrată de BALOGH SOOS EVA ANDREA, soţia unui fost şef al Companiei de Apă Oradea, BALOGH-SOOS CSABA. El a fost pus în cadrul conducerii instituţiei de stat de UDMR, dar, după ce a câştigat mai multe licitaţii prin această firmă cu diferite administraţii locale, a fost revocat din funcţie.

După ce a plecat de la Compania de Apă Oradea,  una dintre firmele la care era acţionar, Rono Urban Grup, a obţinut lucrările de dirigenţie de şantier pentru o lucrare executată de firma Selina, extinderea cu 350 km a reţelelor de apă şi canalizare din Oradea. Obţinerea acestui contract a fost posibilă şi datorită faptului că firma Rono o avea ca şi contabilă pe Kuntz Aniko, care la data obţinerii contractului era şi contabila Companiei de Apă Oradea şi, ulterior, a devenit şefa acestei instituţii.

În cadrul Rono Urban, Balogh Soos a fost partener de afaceri cu Dorin Debuceanu, fost şef al CNADNR. În perioada în care acesta era plecat la Bucureşti pentru a conduce CNADNR, Balog împreună cu contabila au transferat bunurile companiei Rono Urban pe compania Rono Aqua, unde era acţionar împreună cu soţia. Acest transfer a fost realizat fără acordul lui Debuceanu. Ulterior, fostul şef al CNADNR a fost nevoit să ceară insolvenţa firmei.

Contractele pe care nu le reţine nici un baraj

Contractul de aproximativ 300.000 de lei câştigat de firma din Oradea este o reminiscenţă a relaţiilor cultivate în sfera de interes a fostului Ministru al Mediului Laszlo Borbely, care acum ocupă un loc ”călduţ” în cabinetul lui Grindeanu, unde este secretar de stat în cabinetul premierului.

O afacere cu adevărat răsunătoare făcută pe această filieră şi administrată de ABAST este Proiectul ”Amenajarea râului Someşul Mic în municipiul Cluj-Napoca”.

În cadrul acestui proiect au fost ”implicaţi” şi procurorii DNA care au deschis un dosar de corupţie pentru modul în care a fost atribuită licitaţia. Majoritatea banilor, 81.657.938,14 de lei, din care 39.252.727,25 de lei finanţaţi prin POS MEDIU, au fost atribuiţi asocierii formate din companiile S.C. SOCOT S.A.(lider de asociere), SC TEHNODOMUS S.A.- SC AZIMUT COM S.R.L.- SC AQUAPROCIV PROIECT S.R.L. (asociaţi). Companiile au primit sumele de bani pentru lucrările de proiectare şi execuţie. Potrivit procurorilor DNA, ”în cursul anului 2011, Borbely Laszlo, în calitate de ministru al Mediului şi Pădurilor, a primit de la Molnar Anton Petru – administrator de fapt al S.C. AZIMUT COM SRL Acăţari, foloase necuvenite, constând în reamenajarea şi extinderea unui imobil aparţinând acestuia, în valoare de 112.199 lei, pentru a-şi exercita influenţa asupra unor funcţionari din cadrul A.N. „Apele Române” – instituţie aflată în coordonarea Ministerului Mediului şi Pădurilor, în vederea determinării acestora să favorizeze S.C. AZIMUT COM SRL Acăţari, la diferite licitaţii organizate de către A.N. „Apele Române” prin Administraţiile Bazinale din teritoriu. În cursul anului 2011, inculpatul Borbely Laszlo, în calitate de ministru al Mediului şi Pădurilor, a primit de la o persoană, administratorul a două societăţi comerciale, suma de 50.000 euro, pentru a sprijini firmele administrate de acesta să obţină lucrări în domeniul gospodăririi apelor şi să încaseze contravaloarea lucrărilor executate”, arată procurorii.

”Şuruburile” din jurul fostului ministru Borbely

Potrivit rechizitoriului DNA, Borbely Laszlo i-a dat dispoziţii consilierului său, Szepessy Szabolcs, care acum are calitatea de învinuit, să rezolve licitaţia pentru Amenajarea Someşului mic din Cluj Napoca astfel încât câştigătorii să fie  S.C. Socot S.A. Tg. Mureş, S.C. Lescaci Com SRL Negreşti Oaş şi S.C. Azimut SRL Acăţari.

”Popa Eugen (director Socot SA): …..Nu, că a fost o discuţie la jupânu mare (n.n. Borbely Laszlo), vineri seara. M-a chemat, am avut mai multe discuţii şi trebuie să vorbesc şi cu tine. Vrea o formulă ….eu, Lescaci şi Azimut.

Ofimiaş Vasile (director de investiţii la Administraţia naţională „Apele Române”): Ştiu, aia lasă, nu o discutăm…Aia ne întâlnim săptămâna viitoare”.

Modul în care reprezentanţii firmelor amintite anterior au făcut demersurile de a interveni, direct sau indirect la numitul Borbely Laszlo, pentru a-l convinge să-şi exercite influenţa asupra unor directori din cadrul A.N.A.R., pentru ca asocierea dintre S.C. Lescaci Com SRL Negreşti Oaş, S.C. Azimut Com SRL Acăţari şi S.C. Socot S.A. Tg. Mureş să fie declarată câştigătoare a lucrării „Amenajare râu Someşul Mic în mun. Cluj Napoca, jud. Cluj”, transpare din rechizitoriul DNA.

Orădenii au lucrat şi la centura Vâlcele Apahida

Înainte de a fi numit la conducerea CNADNR, Dorin Debucean a lucrat la SC Rono Urban şi la Bechtel. Ambele companii au primit bani de la Compania de Drumuri. Dacă cei de la Bechtel au primit în mod direct bani de la buget, cei de la SC Rono Urban, firmă de consultanţă, au avut contract cu firma maghiară Vegyepszer, care a lucrat pentru centura Vâlcele-Apahida.

În urmă cu doi ani Debuceanu a fost condamnat la trei ani şi jumătate de închisoare cu executare. El a fost acuzat de procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie Oradea de abuz în serviciu şi fals. Alături de fosta sa adjunctă, Alina Istrate, Dorin Debucean a fost acuzat de procurorii DNA Oradea de o pagubă de peste 1,2 milioane de euro, provocată companiei prin  vânzarea subevaluată a unui teren din patrimoniul CNADNR dar şi prin plăţi  ilegale către o societate din Budapesta.

„În cursul anului 2008, inculpatul Debucean Dorin Gavril, în calitate de director general al CNADNR şi preşedinte al consiliului de administraţie al companiei, a dispus vânzarea din patrimoniul companiei a unui teren în suprafaţă de 38.000 mp situat în Oradea şi a unor construcţii situate în localităţile Cluj-Napoca şi Feleac, judeţul Cluj, către o societate comercială, în schimbul sumei de 4.146.918 lei (1.115.702 euro), în condiţiile în care valoarea de piaţă reală a imobilelor era de aproximativ 2.335.306 euro, deci a cauzat companiei un prejudiciu în valoare de 1.219.604 euro”, arăta în comunicatul DNA.

Post-ul Primăria clujeană şi ABAST s-au făcut că montează pe Someşul Mic un baraj pentru gunoaie apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.