Avocatul Viorel Clinciu lansează o serie de acuzaţii împotriva unor nume sonore, judecători şi procurori, din cadrul Curţii de Apel Cluj şi a Parchetului de pe lângă această instanţă. El consideră că cei incriminaţi i-au luat partea lui Gabor Csaba Hintz, proprietarul clădirii în care se află Muzeul Farmaciei din centrul municipiului Cluj Napoca, care ar fi trebuit să îi plătească avocatului peste 300.000 de euro, onorariu de succes în procesul prin care Hintz a recuperat clădirea respectivă.

În urma unui proces de retrocedare, clădirea în care funcţionează Muzeul Farmaciei din Cluj Napoca a ajuns în proprietatea lui Gabor Csaba Hintz. Avocatul care l-a reprezentat pe Hintz în procesul de retrocedare este Viorel Clinciu, care ar fi trebuit să primească, potrivit contractului de asistenţă juridică încheiat cu Hintz, 350.000 de euro. După câştigarea procesului, avocatul nu a mai primit nici un ban, l-a dat pe Hintz în judecată şi a câştigat. Pentru a recupera banii a apelat la executorul judecătoresc Romeo Marius Stolnean, însă, în cele din urmă, avocatul Clinciu a ajuns să primească 31.000 de euro, iar executorul Stolnean a ridicat popririle făcute pe bunurile lui Hintz fără să recupereze toată suma pe care avocatul ar fi trebuit să o primească.

În 27 ianuarie 2017, avocatul Viorel Clinciu a depus la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj o plângere penală împotriva executorului judecătoresc clujean Marius Romeo Stolnean, pe care îl acuză de uz de fals, abuz în serviciu,fals intelectual.

După cinci zile lucrătoare, procurorul Mihuţ Mihuţ de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj emite ordonanţa de clasare din dosarul 15/P/2017 prin care constată că executorul Stolnean nu a comis absolut nici una din faptele de care este acuzat. Ordonanţa de clasare are două file! Pe o jumătate de pagină, procurorul Mihuţ Mihuţ precizează că, de fapt, Hintz Gabor a depus şi el o plângere penală împotriva avocatului Viorel Clinciu (dosar 56/P/2014) în care s-a început urmărirea penală, dar cauza a fost clasată deoarece nu s-a găsit contractul original de asistenţă juridică. Hintz l-a acuzat pe avocatul Clinciu că ar fi falsificat contractul de asistenţă juridică şi, de fapt, el nu s-a obligat să îi plătească acestuia un onorariu de succes de 350.000 de euro.

”Procurorul general prin Ordonanţa de respingerea plângerii împotriva Ordonanţei de clasare reţine în mod trunchiat faptul că “prin încheierea nr. 97/4.03.2015 executorul judecătoresc a dispus încetarea executării silite întrucât s-a realizat obligaţia stabilită“ , ori stimate domn procuror general obligaţia stabilită este de 350.000 euro şi nu de 31.000 euro!  Nu pot să concept cum doi procurori care activează la acest nivel nu au sesizat o banală infracţiune de fals intelectual. Părerea mea este că aceştia nu au “sesizat”  infracţiunea deoarece  la rândul lor au fost “sesizaţi“ să nu “sesizeze“ infracţiunea”, spune Viorel Clinciu.

Procurori acuzaţi că nu văd 319.000 de euro

Viorel Clinciu depune o plângere împotriva ordonanţei de clasare dată de procurorul Mihuţ Mihuţ şi, după altă săptămână de verificări, procurorul superior, Florin Magyar (procuror general la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, n.red.) respinge plângerea tot în cadrul a două file. Procurorul Magyar reia ordonanţa de clasare a colegului său Mihuţ la care mai adaugă un paragraf. ”Este de neînţeles prezentul demers judiciar al numitului Clinciu Viorel, prin promovarea unei plângeri penale împotriva executorului judecătoresc, la aproape doi ani de la data renunţării la executarea silită faţă de debitorul Hintz Gabor Csaba, atâta vreme cât el a fost de acord să stingă litigiul cu debitorul după plata sumei de 31.000 de euro din suma de 350.000 de euro, cât era de prevăzut onorariul de succes în contractul de asistenţă juridică din 22.07.2008”, scrie procurorul Florin Magyar.

”Procurorul general menţionează în ordonanţă că nu înţelege demersul subsemnatului prin promovarea plângerii penale, la rândul meu nici eu nu înţeleg cum de a ajuns în această funcţie când domnia sa nu poate sesiza o banală infracţiune de fals intelectual. Cei doi procurori au reţinut faptul că am solicitat în mod expres executorului judecătoresc să înceteze executarea silită ceea ce constituie o denaturare grosolană a voinţei mele. Nici unul dintre cei doi procurori nu a “observat“ faptul că subsemnatul i-am comunicat executorului judecătoresc prin adresa din 25.02.2015 că “în cazul în care debitorul nu îndeplineşte obligaţiile asumate prin acordul în principiu, veţi continua executarea silită asupra bunurilor sale“”, mai explică avocatul.

O sentinţă cu proprietăţile apei

Avocatul Clinciu face plângere şi împotriva ordonanţei procurorului Florin Magyar. În 10 aprilie, cazul ajunge în instanţă, sub forma dosarului 187/33/2017, la judecătorul de cameră preliminară Lucian Mihăiţă care respinge plângerea.

”Afirmaţia petentului (a avocatului Viorel Clinciu, n.red.) nu este în concordanţă cu adresa trimisă intimatului (a executorului judecătoresc Romeo Stolnean, n.red) la data de 26.02.2015, care este lipsită de echivoc cu privire la renunţarea la executarea silită. În urma primirii acestei adrese, intimatul avea obligaţia legală de a face demersurile procedurale necesare încetării executării silitre împotriva debitorului, ca urmare a consimţământului expres al creditorului, întrucât de la data de 26.02.2015, orice act procedura de executare silită ar fi fost contrar legii. chiar dacă ulterior petentul şi-a nuanţat consimţământul exprimat anterior sau a revenit asupra lui nu se poate afirma că intimatul ar fi exprimat un neadevăr şi că ar fi întocmit un act contrar legii. De altfel, afirmaţia prin hotărârile la care face referire, s-a constatat doar că executorul judecătoresc nu a dispus încetarea executării silitre prin încheiere, anterior emiterii adresei de radiere. Aşadar, soluţia procurorului este legală şi temeinică, iar plângerea petentului va fi respinsă ca fiind nefondată, urmând ca petentul să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare”, consideră judecătorul clujean.

”În considerentele sentinţei nu apare termenul de “fals intelectual“ . Am citit cu stupoare că judecătorul Mihăiţă – Lucian Marian este preşedintele secţiei penale a Curţii de Apel Cluj. Sincer, nu pot crede aşa ceva. Nu mi-a fost dat să întâlnesc în 37 de ani de avocatură o sentinţă care să aibă aceleaşi proprietăţi cu ale apei: insipidă, incoloră, inodoră. Această sentinţă nu are conţinut, este incompletă deoarece analizează doar un aspect al plângerii, nu este motivată, nu este convingătoare, este departe de ştiinţa dreptului penal, etc. Citeam pe internet că la un interviu judecătorul Mihăiţă – Lucian Marian a spus că “iţi dai seama de calitatea profesională a avocatului după modul cum îşi gestionează cauza, după cum o pregăteşte şi cum îşi scrie anumite lucruri”. Şi eu, domnule preşedinte al secţiei penale a Curţii de Apel Cluj, îmi dau seama de pregătirea  dumneavoastră profesională după modul cum aţi redactat această sentinţă. Şi iarăşi mă întreb, cum de a ajuns acest judecător în această funcţie atât timp cât pronunţă şi redactează astfel de hotărâri”, este de părere avocatul Clinciu.

Contract cu miros de ţeapă

În cadrul procesului de retrocedare, Hintz a încheiat în 2008 un contract de asistenţă juridică cu avocatul prahovean Viorel Clinciu prin care se obliga să plătească un onorariu de 350.000 de euro dacă va câştiga procesul.

Avocatul Clinciu a câştigat în 2012, însă nu şi-a primit banii, Hintz preferând să amâne plata. În 2014 a deschis un dosar de executare silită care a fost înregistrat la executorul judecătoresc clujean Romeo Stolnean.

Avocatul prahovean simţind mirosul unei ”ţepe” totale a ajuns la o înţelegere cu Hintz ca cei 350.000 de euro să se ”transforme” în 50.000 de euro, iar în schimbul acestei sume el a acceptat să renunţe la plângerile penale făcute până atunci şi la executarea silită a datoriei de 350.000 de euro. Însă, Hintz i-a virat avocatului doar 31.000 de euro şi, cu toate acestea, executorul Stolnean a închis, fără să aibă acest drept, dosarul execuţional.

Istoricul Casei Hintz – Muzeul Farmaciei din Cluj Napoca

Casa Hintz, cunoscută şi cu numele de Casa Mauksch-Hintz, este un monument istoric şi arhitectural aflat pe strada Regele Ferdinand nr. 1, colţ cu Piaţa Unirii din Cluj-Napoca. În 1573, aici a fost deschisă prima farmacie din Cluj. Între primii chiriaşi s-a numărat farmacistul Tobias Mauksch, originar din Ungaria, care era şi demnitar al Bisericii Evanghelice – Luterane, situate chiar vizavi. Casa si farmacia au intrat în posesia familiei Hintz în a doua jumătate a secolului 19, fiind folosită de membrii acesteia până la naţionalizare, după cel de-al Doilea Război Mondial. În ultima perioadă, clădirea a fost cunoscută pentru Colecţia de Istorie a Farmaciei a MNIT. Clădirea, evaluată la aproximativ două milioane de euro, a fost retrocedată către moştenitorii familiei Hintz.

Post-ul Procurori şi judecători de la Curtea de Apel Cluj acuzaţi că nu văd un fals de 300.000 de euro apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Duminică, 15 octombrie, sute de oameni sosiţi din toate părţile Transilvaniei l-au cinstit, la Urca, localitate clujeană  arondată comunei Viişoara,  pe Ion Bozdog – mort în 1967, la vârsta de 76 de ani – un mare profesor, preot, om politic şi profesor, originar din sat. Localnicii i-au făcut parastasul, la 50 de ani de la deces, au dezvelit un bust al său, operă a sculptorului clujean Alexandru Păsat şi au lansat o carte de excepţie despre viaţa, lupta şi suferinţele sale scrisă de jurnalistul şi istoricul Ioan Ciorca.

Trup şi suflet pentru neamul său

Înainte de festivităţi, îl abordez pe Ioan Ciorca, autorul cărţii „IN MEMORIAM ION BOZDOG, românul din Urca şi „Statul poliţist”. RECURS LA ISTORIE”. Începe acesta, fără prea multe ezitări, evocarea vieţii şi personalităţii marelui om: „Născut într-o familie de ţărani ardeleni români, Ion a fost unul dintre cei şapte copii ai soţilor Filon şi Maria Bozdog. În casa părintească a deprins înţelesul traiului în comun cu ceilalţi copii, bazat pe respect reciproc, fie ei unguri, evrei sau ţigani. Acest precept creştin l-a învăţat de la mama lui, despre care el însuşi mărturiseşte că „de pe buzele ei am supt, cu primele gângureli, şi frica şi credinţa în Dumnezeu”.  Contactul cu lumina cărţii l-a avut la şcoala din sat, la vârsta de doar şase ani, la finele secolului al XIX-lea, sub îndrumarea învăţătorului Ioan Crăciun din Aţintiş”. Ciorca arată în continuare că Bozdoc a urmat şcoala primară în Turda, unde l-a avut învăţător – printre alţii –, pe memorandistul Simion Poruţiu. Este firesc faptul că aceşti primi dascăli şi-au pus amprenta pe personalitatea lui Bozdog, determinându-l să fie trup şi suflet pentru cauza neamului său.  Au urmat apoi studiile liceale la Blaj, locul în care – la târgul de carte al teologilor –, a avut posibilitatea de a-l cunoaşte personal pe Badea Cârţan, „cu desaga plină de cărţi româneşti” şi a afla poveste acestuia legată de vizita făcută la Columna lui Traian.  După obţinerea bacalaureatului, Ion Bozdog a urmat Facultatea Teologică din Blaj, absolvind-o în 1914, odată cu izbucnirea Primului Război Mondial. Apoi a fost repartizat în satul Dârja, din actuala comună Panticeu, a judeţului Cluj, unde a fost preot şi director de şcoală de la finele anului 1915 şi până în octombrie 1919. Tot în 1915, înainte de a pleca la parohia din Dârja, s-a căsătorit cu Letiţia Vescan, sora consăteanului său Ioan Vescan. Din căsătoria lor s-au născut două fiice: Letiţia şi Alexandrina. La sfârşitul anului 1916, în data de 6 septembrie, Bucureştiul a fost ocupat de Armata a IX-a Germană. Zâmbind, interlocutorul meu descrie încă un aspect relevant referitor la personalitatea marelui patriot: „Tocmai în acea zi s-a născut primul copil al familiei Bozdog. Trecând pe la notarul „B.B., om de altfel prietenos, dar un şovin încarnat” – precum îl descrie Bozdog –, pentru a declara naşterea, l-a găsit pe acesta în culmea fericirii din pricina căderii Bucureştiului. Cu zâmbetul pe buze, radiind de bucurie, B.B. l-a asigurat că indiferent de numele pe care i-l va da copilului, el tot îl va maghiariza când îl va nota în registru.  Pe data de 8 decembrie, Ion Bozdog a fost ridicat de jandarmi şi dus să dea o declaraţie, în faţa aceluiaşi notar, pentru că îl oprise pe clopotar să tragă clopotele, aşa precum ordonase B.B., în cinstea ocupării Bucureştiului. Fără a fi lăsat să-şi anunţe familia sau să-şi ia haine mai groase, ori să închirieze o trăsură pentru drum, Ion Bozdog a trebuit să parcurgă 36 de kilometri, pe jos, până la Gherla”. În Dârja, Ion Bozdog şi-a pus în practică planul economic pe care îl gândise, înfiinţând cooperativa – „boldul” sătesc –, şi determinând oamenii să deschidă mici ateliere meşteşugăreşti, pentru a pune în valoare potenţialul zonei, lemnul. Anul 1918 l-a găsit tot la Dîrja, iar comunitatea locală i-a încredinţat mandatul de reprezentare, la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, pentru a semna rezoluţia Unirii. În perioada tulbure de după 1 Decembrie 1918, Ion Bozdog a organizat în Dârja primele Gărzi Naţionale, menite a suplini vidul de autoritate ivit în contextul în care imperiul austro-ungar se dezintegra, iar autorităţile române încă nu izbutiseră să preia controlul în Transilvania unită cu România.

„Să iertăm, dar să nu uităm. Dacă uităm, pierim”!

La 1 octombrie 1919, Ion Bozdog a fost numit profesor la liceul „Alexandru Papiu Ilarian” din Târgu Mureş, unde a pus bazele studiului limbii române. Apoi, în 1927, a devenit preşedinte al Despărţământului Târgu Mureş al „Astrei”. În calitate de profesor de liceu, el a înţeles „folosul şi frumuseţile călătoriilor şi bogatele cunoştinţe ce se pot câştiga prin acestea”. Aşadar, se poate spune că prin acţiunile sale, Ion Bozdog este precursorul actualului program intitulat „Şcoala altfel”. În virtutea convingerilor sale despre folosul drumeţiilor în educaţie şi, inspirat de Badea Cârţan – care mersese pe jos la Roma pentru a cunoaşte „pe viu” strămoşii poporului român imortalizaţi pe Columna lui Traian –, lansează ideea unei vizite în Italia, cu elevii clasei a VIII-a de liceu, la finalizarea studiilor.  Din partea organizaţiei PNŢ Mureş, Ioan Bozdog a fost trimis ca deputat în Parlamentul României, între anii 1928-1931 şi 1932-1933.  Apoi a venit anul 1940,  iar Ion Bozdog s-a refugiat la Brașov, dincolo de graniţele impuse de Germania hitleristă şi de Italia fascistă. La Braşov a lucrat şi în cadrul Arhivelor Naţionale, ocazie cu care a descoperit acea arhivă secretă ungurească a serviciilor de informaţii maghiare, ale cărei documente – de senzaţie – le-a inserat în paginile „Gazetei Transilvaniei”, între anii 1943 şi 1944. Întors din refugiu în 1944, și-a continuat activitatea politică începută în Târgu Mureş în deceniul al doilea al secolului XX. Înaltul comisariat pentru Ardeal l-a numit pe Ion Bozdog, prefect al judeţului Mureş, la 28 septembrie 1944, în ziua în care Armata română a eliberat oraşul. Prima măsură a noului prefect – în pofida puternicei opoziţii a intelectualităţii maghiare – a fost Ordonanţa numărul 1, care reaşeza folosirea limbii române în administraţie şi renumea la primărie şi la prefectură pe foştii colaboratori ai cumnatului său Ioan Vescan, de dinainte de 1940. El s-a îndoit de frăţia româno-maghiară, propovăduită după eliberarea Ardealului de Nord de democraţii unguri, opunându-le crimele săvârşite în zona ocupată, în perioada Dictatului. Şi în acest sens avea exemple chiar de la el din sat.  După evenimentele de la 23 august 1944, trupele maghiare şi germane au năvălit de pe frontiera trasată pe dealul Feleacului, ocupând Viişoara la începutul lui septembrie. Martor ocular la evenimentele din acea perioadă a fost chiar nepotul fostului prefect Ioan Vescan, Eugen Vescan, care povestind despre cele întâmplate, a ţinut să precizeze: „Să iertăm, dar să nu uităm! Dacă uităm, pierim!” Armata hortystă care a intrat în Viişoara în după amiaza zilei de 5 septembrie, a fost întâmpinată de un grup de etnici maghiari locali, purtând steagul unguresc. După ce au arborat steagul pe turla bisericii, au scos inscripţia românească de pe primărie, înlocuind-o cu alta, confecţionată ad-hoc, pe care scria, în ungureşte, „Dumnezeu v-a adus”, grăbindu-se apoi să taie catargul cu tricolorul românesc din curtea postului de jandarmi. Câteva zile mai târziu localnicul Mihai Pop a fost ucis mişeleşte, pe la spate, cu trei focuri de armă, de către vecinul său, Onofroy Janos. Ucigaşul a fugit din sat odată cu retragerea trupelor de ocupaţie. A revenit acasă după 10 ani, trăind liniştit până la moarte, nefiind judecat, „din lipsă de probe”.  Un alt eveniment petrecut la numai o săptămână de la odioasa crimă săvârşită de Onofroy Janos s-a consumat în cătunul Petrilaca, unde – sub un pod de cale ferată – au fost ucişi de către armata hortistă un grup de 18 persoane alcătuit din bărbaţi, femei şi copii.

Proscris până la moarte

Politica economică şi socială promovată de noul prefect n-a fost pe placul Uniunii Populare Maghiare şi nici ai comuniştilor din judeţ, dominaţi de unguri. Aceste organizaţii beneficiau de sprijinul armatei sovietice care dorea în România un guvern supus Moscovei.  Din acest motiv, prefecţii numiţi de autorităţile româneşti au fost destituiţi, locul lor fiind luat la 15 noiembrie 1945 de către administraţia militară sovietică. În prima fază, Ion Bozdog a fost ameninţat cu moartea în cazul în care nu demisionează din funcţie. La mitingul comuniştilor îndreptat împotriva lui, printre lozincile scandate de demonstranţi, două s-au evidenţiat: „Jos prefectul burghezo-moşieresc!” şi „La zdup cu toţi reacţionarii!” De asemenea, cu ocazia respectivă, pe unele pancarte era desenat un sicriu pe care fusese scris numele lui Ion Bozdog. Astfel, refuzul de a demisiona şi de a părăsi oraşul Târgu Mureş i-a adus „în dar” nouă luni de temniţă, în lagărul de la Caracal. Faptul că sovieticii sunt cei care au stat în spatele condamnării lui se poate deduce şi din refuzul premierului Petru Groza de a interveni în favoarea lui, la rugămintea lui Ioan Vescan, cu care era în relaţii amicale. Ba mai mult, Petru Groza i-a dat şi un sfat lui Ioan Vescan şi cumnatului său întemniţat: „Vă sfătuiesc pe amândoi să vă daţi demisia din PNŢ, cât mai repede posibil!” Nevinovatul Ioan Bozdog a fost totuşi pus în libertate la intervenţia episcopului greco-catolic, Iuliu Hossu.  „După eliberare, a revenit la Târgu Mureş, pregătind PNŢ-ul pentru alegerile din 1946. În scurt timp a intrat în vizorul Securităţii, iar cinci ani mai târziu, în 1951, a fost din nou arestat şi condamnat la patru ani închisoare, pe care i-a executat la Poarta Albă şi peninsula Valea Neagră. În 1955, s-a mutat la Cluj, la fiica sa Letiţia, locuind la etajul unu al clădirii de la numărul 7, de pe actuala stradă Regele Ferdinand. Originea lui „nesănătoasă” l-a lăsat fără mijloace de subzistenţă, orice tentativă de a-şi găsi un loc de muncă fiind sortită eşecului.  Împins de sărăcie şi de boală, la data de 12 decembrie 1965, i-a adresat un memoriu lui Nicolae Ceauşescu, prin care îl ruga să i se cerceteze activitatea de-o viaţă şi, „dacă se va putea” să dispună să i „se aplice articolul 26 din Legea pensiilor”, adică o indemnizaţie pentru îngrijire de 300 lei lunar.  Demnitatea sa nu i-a permis să solicite aplicarea articolului de lege respectiv, ci şi-a însoţit rugămintea de condiţionare „dacă se va putea”, lăsând decizia la aprecierea lui Nicolae Ceauşescu. După ce şi-a făcut o succintă „autobiografie”, cerută de spiritul vremii, îşi expune – cu sinceritate dezarmantă – crezul după care s-a condus în acţiunile sale toată viaţa, scriind că „în tot ceea ce am făcut am fost condus de gândul să îi ajut pe cei necăjiţi şi nedreptăţiţi, să luminez şi să îndrumez pe căi bune pe cei ce i-am avut sub conducerea mea. Am săvârşit totul gratuit, neavând altă răsplată decât conştiinţa datoriei împlinite”. Pe lângă lupta sa politică, neobosită, pentru neamul din care îşi trage seva, Ion Bozdog a rămas fidel idealului său cu care şi-a început activitatea, şi anume acela de „a ridica satul românesc prin cultură”. Pasionat nu doar de istoria românilor, s-a ocupat de etnografie şi folclor, adunând rodul cercetărilor sale într-un număr impresionant de manuscrise, păstrate cu grijă de către urmaşii săi. Aşteptând un răspuns pe care nu l-a primit niciodată, doi ani mai târziu, Ion Bozdog s-a stins din viaţă, la data de 14 aprilie 1967, fiind înmormântat în Cimitirul Central din Cluj, în parcela G/6.

Eugen Bozdog, 82 de ani, nepotul eroului Ion Bozdog, despre perioada comunistă parcursă de acesta: „După ce n-a mai fost prefect de Turda-Mureş, a trebuit să părăsească Târgu-Mureşul. A venit la Cluj. Tot ce-a avut în Târgu-Mureş a adus acasă la noi, în Urca, unde locuiesc eu acuma, în casa din curtea unde s-a născut. Apoi dumnealui o ajuns la puşcărie, condamnat la patru ani. O casă în Cluj avea, unde stă acum moştenitorul dumisale Forna Nucuţa. A mai avut un nepot, Petru Forna, profesor de limbi străine. Iar după arestare şi noi şi părinţii noştri am fost persecutaţi de către comunişti. Ei or fost şapte fraţi, el penultimul iar tatăl meu, Gavrilă a lucrat în Primăria Viişoara până în 1948, până ce au venit comuniştii şi el a rămas simplu ţăran. Pe lângă mine, care-s nepot de-al lui pe linie paternă, mai are trei nepoţi – aici, în sat, fraţi cu urmaşii după mamă: Rusu Emil, Rusu Eugen, fost profesor la Câmpia Turzii şi Rusu Liviu. Şi o mai avut ca urmaşi şi pe Tătar Maria şi Uram Letiţia. Pentru noi, unchiul a fost întotdeauna un om mare. La mine-n casă o fost în 1965 când a murit tata. Acum, despre tot ce s-a întâmplat astăzi vă spun sincer, pe lângă dl. Ciorca laude merită şi primarul Ioan Roman fiindcă el s-a ocupat să apară, pe lângă bustul ridicat, această carte ce dezvăluie cu exactitate ce-a-nsemnat Ion Bozdog: un Om pentru Ţara Românească”!

„Până şi legendarul Badea Cârţan, cel care a mers pe jos până la Roma în 1896 a fost prelucrat „la sânge” de serviciile secrete austro-ungare ale vremii. Iată ce scria Ion Bozdog pe baza notelor serviciilor secrete maghiare pe care le găsise la prefectura Braşov: „Gheorghe Cârţan, păstrându-şi îndeletnicirea de cioban de turme, se preface în curierul ce leagă sufleteşte pe fraţii de acelaşi sânge, pe toţi versanţii Carpaţilor. Cărţi, scrisori şi jalbe umplu desagii lui care pleacă de la fraţii din Ardeal la cei din regat, iar cărţile şi publicaţiile care apar peste munţi sunt trecute pe umerii lui vânjoşi şi aduse hrană fraţilor din robie. Îndeletnicire nobilă, dar împreunată cu multe primejdii şi riscuri pe care le-a înfruntat cu dibăcie, aflând totdeauna mijloace de a continua acest apostolat. În jurul numelui Badea Cârţan s-au ţesut poveşti şi legende, dar s-au publicat prea puţine fapte, susţinute şi dovedite cu acte originale. Răsfoind un dosar secret din arhiva Prefecturii Braşov privitor la această activitate a lui Gheorghe Cârţan, încrestez în cele de mai jos, conţinutul acestor hârtii, spre a servi drept material celor ce vor cerceta şi reconstitui viaţa acestui inimos luptător naţionalist”.Un exemplu: „La 6 iunie 1905, căpitanul poliţiei oraşului Braşov trimite magistratului oraşului, cu adresa (…) copia adresei prin care Badea Cârţan a trecut graniţa şi a adus cărţi şi scrisori interzise în Ungaria. Cum s-a constatat la prima audiere, Cârţan vagabondează, şi a mai fost pedepsit pentru această culpă , cu 30 de zile de arest. Au anunţat Prefectura şi Parchetul, pentru ca Gheorghe Cârţan să fie trimis, cu ordin deschis, în comuna lui natală. Şeful serviciului de informaţii, Geza Gencs, raportează că la percheziţie s-a găsit o mare cantitate de cărţi, scrisori, care, încărcate pe patru căruţe, au fost aduse la Parchetul Braşov şi predate drept corp delict”.

Post-ul Ioan Bozdog, clujeanul cu destin tragic: a trăit dureros dualismul austro-ungar, România interbelică şi cea comunistă! apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Municipalitatea clujeană, condusă de Emil Boc, a semnat un acord cadru pentru o perioadă de doi ani cu firma timişoreană Elba Com pentru suma de 1,3 milioane de euro. Societatea este cunoscută prin contractele de tip abonament pe care le are încheiate cu diferite primării din ţară. În câteva dintre cazuri, Curtea de Conturi a României a descoperit că multe dintre înţelegerile financiare încheiate între autorităţi şi firma timişoreană au fost încheiate fără respectarea legislaţiei, în unele situaţii contractele fiind investigate de DNA. Acesta nu este primul contract pe care firma Elba Com l-a încheiat cu primăria lui Boc. Pe lângă aceşti bani, municipalitatea clujeană va mai cheltui 300.000 de lei pentru spectacolele de lumini de Revelion şi 1 Decembrie.

În urmă cu zece zile, Primăria Cluj Napoca a încheiat un contract cadru cu firma Elba Com din Timişoara pentru iluminatul public de sărbători. Oficialii administraţiei locale au estimat valoarea contractului la 5.122.447,6 de lei, fără TVA, însă contractul a fost încheiat pentru 5.075.659,8 de lei, fără TVA, preşedintele comisiei de evaluare fiind Virgil Poruţiu.

Acesta nu este primul contract pe care firma timişoreană l-a încheiat cu primăria condusă de Emil Boc. În 2013, firma a mai încheiat tot un acord cadru pentru o perioadă de doi ani pentru peste două milioane de euro, societatea fiind singura firmă care a participat la licitaţie, ca şi anul acesta. Singura diferenţă este că în 2013 timişorenii au câştigat contractul în asociere cu firma clujeană Neon Lightning.

Printre acţionarii firmei Elba Com se numără şi ”firma mamă”, Elba SA, la care administratori sunt Marius Cocian şi Dan Voiculescu (a nu se confunda cu politicianul PC Dan Voiculescu, n.red.) care este unul dintre oamenii de încredere ai lui Tudor Ciurezu, şeful SIF Oltenia.

Curtea de Conturi a sancţionat contractele Elba încheiate cu primăriile

În 2014, Curtea de Conturi a sesizat DNA după ce, în urma unui control la Primăria Lugoj, au fost descoperite mai multe nereguli legate de contractul privind lucrările de modernizare, extindere şi întreţinere a sistemului de iluminat public, contract pe care reprezentanţii municipalităţii lugojene l-au semnat cu societatea Elba SA. Potrivit unui document al Curţii de Conturi, publicat pe site-ul instituţiei, abaterile constatate la Primăria Lugoj sunt de natură penală, iar fapta este considerată abuz în serviciu în formă calificată, conform art. 248.1 din Codul Penal. Inspectorii Curţii de Conturi au stabilit că Primăria Lugoj a efectuat plăţi nelegale din fondurile publice, prejudiciu estimat fiind de 3.335.724 de lei (aproximativ 700.000 de euro).

De asemenea, la Primăria Arad, condusă de Gheorghe Falcă, colegul de partid al lui Boc, conform adresei cu numărul 1859/06.09.2016, a Curţii de Conturi a României se aduce la cunoştinţa administraţiei locale punerea în executare a Deciziei nr. 1855/06.09.2016, emisă de directorul Camerei de Conturi, pentru înlăturarea deficienţelor constatate şi consemnate în Raportul de audit nr. 1686/27.07.2016. Printre aspectele semnalate unele vizează derularea „…contractului de concesiune cu asocierea SC ELBA SA/SC ELBA COM SA prin care au fost angajate cheltuieli pentru realizarea lucrărilor de modernizare şi extindere a sistemului de iluminat public, în valoare de 2.477.252 lei, la care se adaugă beneficiu nerealizat în valoare de 647.450 lei, fără ca ordonatorul de credite să se asigure că măsura luată respectă principiile unei bune gestiuni financiare, în special a economiei cheltuielilor. Această deficienţă a fost cauzată de interpretarea eronată de către factorii de decizie din instituţie a reglementărilor legale privind efectuarea cheltuielilor din sistemul bugetar. Consecinţa economico-financiară a acestei abateri de la prevederile legale, rezidă în diminuarea resurselor bugetului local ca urmare a achitării unor sume către asocierea SC ELBA SA/SC ELBA COM SA, pentru care concesionarul nu a prezentat documente care să justifice temeiul includerii acestor tarife aplicate pentru lucrările de investiţii. Concluzia auditorilor publici externi este aceea că nu în toate cazurile efectuarea cheltuielilor publice s-au efectuat cu respectarea întocmai a prevederilor Legii finanţelor publice locale”. Auditorii mai arată că primăria arădeană a acceptat tarife majorate mai mari decât cele legale în perioada respectivă, ceea ce a creat prejudiciu Primăriei. Tot în Arad, pentru iluminarea Bisericii Evanghelice primăria a plătit firmei Elba suma de aproape 100.000 euro.

Unde va lumina Elba la Cluj Napoca

Iluminatul public de sărbători va fi montat pe străzile şi pieţele din zona centrală a Municipiului Cluj-Napoca în circuitul Piaţa Lucian Blaga – Strada Napoca – Piaţa Unirii – Bulevardul Eroilor – Piaţa Avram Iancu şi Piaţa Ştefan cel Mare, respectiv Bulevardul 21 Decembrie 1989 – Memorandumului – Calea Moţilor. Potrivit primăriei, iluminatul de sărbători va fi funcţional între 1 decembrie şi 7 ianuarie, la care se adaugă o conectare a zonei centrale a oraşului în data de 24 ianuarie. Sistemul de iluminat va trebui montat pe stâlpi, în pieţe, în parcuri, pe poduri şi în sensurile giratorii.

La moldoveni lumina vine tot de la Elba

Curtea de conturi a descoperit că şi la Primăria Târgu Neamţ au existat probleme în contractul încheiat cu firma Elba. Potrivit raportului Curţii de Conturi, la licitaţie a participat, ca şi în cazul primăriei clujene, doar firma timişoreană, iar preţurile mult prea mari ofertate de furnizor au fost acceptate fără nici o problemă de primăria din Târgu Neamţ. ”La ELBA COM s-a achitat din credit suma de 187.323,84 de lei, deşi când s-a contractat creditul nu s-a prevăzut investiţie pentru iluminatul public. Plăţile s-au făcut din articol bugetar de la capitolul de investiţie, deşi în contabilitate aceste leduri sunt înregistrate pe bunuri şi servicii. Auditorii opinează că preţul contractului nu este creat de libera concurenţă pe piaţă şi a fost stabilit neconform între executant şi U.A.T. Târgu Neamţ prin proceduri conţinând numeroase iregularităţi care pot fi interpretate ca fraude”, arată raportul.

Post-ul Proştii stau, lumina merge! Pentru două luni de beculeţe de sărbători Emil Boc a decartat 1,3 milioane de euro apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Anul trecut, municipalitatea clujeană a cumpărat, prin intermediul RADP Cluj Napoca un utilaj pentru reparaţia de drumuri de la firma nemţească Wirtgen pentru suma de peste un milion de lei. Se pare că utilajul nu a fost de ajuns pentru că anul acesta, municipalitatea a mai făcut o licitaţie pentru achiziţia unui utilaj similar. În mod normal, conform cutumei, tot nemţii trebuiau să câştige contractul, însă pe parcurs au apărut o serie de probleme, astfel că Wirtgen România SRL a dat în judecată RADP Cluj Napoca. Firma este administrată de MATHIAS PICHLER, fratele lui Willi Pichler, cel din urmă fiind norocosul care a tras tunul Power Pack la Cluj, însă procurorii l-au scăpat printre degete pentru că-i frigea prea tare.

Vara aceasta, administraţia locală a vrut să mai cumpere un ”finisor asfalt pe şenile”, după ce făcuse aceeaşi achiziţie în urmă cu un an, şi ”cilindri terasamente”. Din întâmplare, la licitaţie a participat şi firma RET Utilaje care le-a stricat schema celor de la Wirtgen România. Astfel că RADP Cluj Napoca s-a ales cu un proces din partea nemţilor de la Wirtgen. Iniţial, ei au cerut la Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor anularea unor proceduri din cadrul licitaţiei, dar Consiliul a decis să le respingă contestaţia.

Cei de la Wirtgen au formulat două contestaţii prin care cereau ”anularea evaluării tehnice iniţiale a ofertei depusă de WIRTGEN ROM NIA SRL pentru lotul 2, respectiv a raportului intermediar al procedurii nr. 12502 din 11.07.2017 şi a tuturor actelor subsecvente, printre care comunicarea intermediară nr. 12568 din 12.07.2017, în ceea ce priveşte oferta depusă de WIRTGEN ROM NIA SRL şi obligarea autorităţii contractante la continuarea evaluării ofertelor pentru lotul 2, inclusiv a celei depuse de WIRTGEN ROM NIA SRL, cu etapa de evaluare a propunerilor financiare, în condiţiile constatării admisibilităţii propunerii tehnice depuse de WIRTGEN ROM NIA SRL.”. De asemenea, cei de la Wirtgen România au mai cerut ”anularea răspunsului la notificarea prealabilă/măsuri de remediere nr. 13140 din 19.07.2017 şi la orice acte subsecvente emise de autoritatea contractantă în etapa de reevaluare, ca efect al măsurilor de remediere dispuse, printre care raportului intermediar al comisiei de reevaluare a ofertelor nr. 13401 din 24.07.2017 şi comunicarea intermediară nr. 13436 din 25.07.2017, în ceea ce priveşte oferta depusă de RET UTILAJE SRL; – menţinerea/validarea efectelor juridice ale evaluării iniţiale a ofertei RET UTILAJE SRL consemnată în raportului intermediar al procedurii nr. 12502 din 11.07.2017 şi comunicările intermediare transmise ofertanţilor”.

Spre sfârşitul lunii august, CNSC a decis să respingă ca nefondate cele două contestaţii depuse de nemţi, iar firma a ales calea justiţiei şi a dat RADP Cluj Napoca în judecată.

Iniţial, instanţa trebuia să se pronunţe în cursul acestei săptămâni, însă au amânat pronunţarea cu o săptămână.

Afacerea Power Pack

Firma Wirtgen România este deţinută de compania germană WIRTGEN INTERNATIONAL GMBH şi este administrată de SERETEAN CATALIN CONSTANTIN împreună cu MATHIAS PICHLER, cetăţean german. Potrivit unor informaţii, cel din urmă este fratele lui Willi Pichler, care a făcut la Cluj afacerea Power Pack, un business care, în parteneriat cu CJ Cluj a adus bugetului administraţiei judeţene un prejudiciu de câteva milioane de dolari.

Afacerea a avut loc în 2002, iar utilajele vândute de Pichler în 2002 ruginesc la Gherla şi Câmpia Turzii. În 2002, Consiliul Judeţean (CJ) Cluj a încheiat, fără nici o licitaţie, un contract de circa cinci milioane de dolari pentru achiziţionarea unor instalaţii de împachetare a deşeurilor menajere (Power Pack). Pentru această înţelegere Willi Pichler a făcut lobby din partea societăţii de consultanţă XPO „Gesellschaft fur eXterne Projekt Organisation Viena”, care a vândut utilajele. CJ Cluj a făcut un împrumut bancar de circa cinci milioane de dolari pentru acea achiziţie. Cu toate acestea, compactoarele s-au dovedit a fi second-hand şi au funcţionat timp de câteva săptămâni. Din această afacere, CJ Cluj, care la vremea respectivă era condus de pesedistul Şerban Graţian, a pierdut cinci milioane de dolari din banii publici, bani care nu au mai fost recuperaţi niciodată. În 2004, senatorul Gheorghe Funar a făcut o plângere penală pe numele celor care au semnat recepţia utilajelor, dar după un an procurorii au dat verdictul de neîncepere a urmăririi penale. Unul dintre cei care au fost direct implicaţi în afacerea Power Pack este fostul consilier judeţean UDMR, Kerekes Sandor, acum pensionar liniştit. Cu toate că numele lui a fost citat într-un dosar penal, Kerekes nu-şi mai aduce aminte nimic din această afacere pentru că a ieşit la pensie. „A… Nu, eu nu mai ţin minte nimic. Nu mai ştiu, că am ieşit la pensie. N-am făcut parte din nici o comisie. Întrebaţi-i pe cei actuali”, declara Kerekes. Cu toate acestea, Kerekes Sandor a fost preşedintele comisiei care a semnat recepţia utilajelor defecte, alături de preşedintele CJ Cluj din 2002, Şerban Graţian, şi unul dintre foştii vicepreşedinţi  ai administraţiei judeţene, Liviu Medrea.

După această afacere, în 2008, Willi Pichler s-a întors la administraţia judeţeană pentru a mai propune o afacere cu gunoi, prin intermediul holdingului austriac IPH.

Potrivit unui comunicat al CJ Cluj de la data respectivă, firma IPH dorea să implementeze la Cluj un „proiect de management al deşeurilor, care are ca rezultat final producerea de energie electrică şi termică, prin folosirea unor tehnologii performante şi nepoluante de incinerare a deşeurilor, conforme cu legislaţia europeană din domeniu”. În 2008, Pichler a venit la CJ Cluj însoţit de Eugen Szederjesi, patronul agenţiei imobiliare din Cluj-Napoca, SC Euro Global, prin care Gigi Becali dorea să cumpere un teren, tranzacţie invocată în celebrul dosar „Valiza”.

Undă verde pe toată linia pentru Wirtgen

Una dintre schemele folosite de instituţiile de stat pentru ca Wirtgen să câştige licitaţiile a fost introducerea în caietul de sarcini al licitaţiei o serie de cerinţe care pot fi satisfăcute doar de o singură societate comercială. Aceasta a fost una dintre acuzaţiile formulate de SC Genco 93 SA, una dintre firmele care au contestat o licitaţie atribuită de CNADNR către firma Wirtgen România. În situaţia respectivă, firma Genco a cerut CNSC ”obligarea autorităţii contractante la eliminarea specificaţiilor tehnice discriminatorii şi abuzive din caietul de sarcini şi din clarificarea nr. 4, publicată în SEAP în data 01.09.2015, care corespund unui singur ofertant, respectiv WIRTGEN”. În cadrul acestei contestaţii, Wirtgen a făcut o cerere de intervenţie, iar Consiliul a dispus continuarea licitaţiei cu caietul de sarcini contestat.

În acest caz, în care valoarea licitaţiei a fost de peste patru milioane de euro, firma Genco a contestat soluţia emisă de CNSC la Curtea de Apel Bucureşti, dar şi aici, instanţa a menţinut soluţia Consiliului.

Furnizorul de casă al utilajelor CNADNR

În vara anului trecut, CNADNR a atribuit licitaţia Cilindru compactor  – 7 bucăţi, în valoare de 1.850.000 lei, fără TVA, firmei S.C. WIRTGEN ROM NIA S.R.L..

Cam în aceeaşi perioadă, tot CNADNR a atribuit licitaţia Freză de asfalt (7 bucăţi) aceleiaşi firme, de data aceasta licitaţia având o valoare de 6.772.500,00 lei fără TVA şi o durată de 12 luni.

Post-ul RADP Cluj Napoca dată în judecată de propriul ”abonat” apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Medicul Teofil Pop, directorul general al Centrului Medical Interservisan, a fost dat în judecată în 2007 de către urmaşii lui Constantin Costea, pacient al lui Teofil Pop care a murit în urma unei intervenţii chirurgicale pentru scoaterea polipilor. După un deceniu, s-a reluat audierea lui Teofil Pop, iar termenele de judecată devin tot mai tensionate. Justiţia nu e oarbă aşa cum ne-au învăţat vechii greci…

Teofil Pop este acuzat de ucidere din culpă după ce în 7 februarie 2007, Constantin Costea s-a prezentat la Clinica Interservisan, deoarece avea probleme de respiraţie, decedând la doar o lună. Operaţia de polipi a fost efectuată de către medicul ORL-ist Teofil Pop, la Clinica Interservisan din Cluj-Napoca. Constantin Costea, în vârstă de 68 de ani, fusese operat pe 8 februarie 2007 şi a intrat în comă patru zile mai târziu. Pacientul a fost internat din nou la Clinica de Neurochirurgie din Cluj Napoca, cu diagnosticul “şoc septic şi meningo-encefalită”. Pacientul este, apoi, reoperat de alţi doi medici, Silviu Albu şi Tiberiu Maior, care au constatat că osul etmoid, situat la baza craniului, fusese rupt în timpul operaţiei efectuate de medicul Teofil Pop, fapt ce a permis intrarea aerului în cutia craniană. După deces, procurorii au deschis o anchetă faţă de medicul Teofil Pop. Din lipsă de probe, dosarul a fost însă închis. Familia victimei nu s-a lăsat şi a cerut o expertiză medico-legală, eliberată în 31 august 2011, la mai bine de trei ani de la decesul bărbatului. Documentul arată că există o cauzalitate între operaţia de polipi efectuată de dr. Pop şi decesul pacientului. Pe baza acestei expertize, ancheta penală pe numele medicului a fost redeschisă. După mai multe termene în care au avut loc abţineri, sesizări la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi mai multe amânări, judecătorii clujeni au dispus în septembrie 2016, în mod definitiv, faptul că plângerea formulată de către persoana vătămată Bizo Costea Marinela a fost în mod corect admisă, dispunându-se trimiterea în judecată, după ce judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.

Procesele continuă după zece ani

Gazeta de Cluj a prezentat într-o ediţie trecută că la şedinţa din 22 iunie, judecătorul Lucian Buta i-a respins avocatei părţii vătămate, Daniela Bizo întrebările puse inculpatului, judecătorul considerând că nu sunt fondate. Redăm un paragraf scris anterior în Gazeta de Cluj:

”Dacă faptul că Teofil Pop a minţit şi asta nu are nicio importanţă într-un proces care se judecă de un deceniu, atunci cred că nu putem vorbi despre un proces echitabil.

Concret, prin întrebarea ”Dacă e adevărat că, contravaloarea radiografiei a fost achitată de familia victimei?” avocata Daniela Bizo Vomir a vrut să scoată în evidenţă nesinceritatea lui Teofil Pop în luarea declaraţiei, având în vedere că la dosarul de urmărire penală se află copia chitanţei în valoare de 40 de lei plătită de familia bolnavului, iar Teofil Pop susţinea la termenul anterior că aceştia nu au avut bani şi a achitat din buzunarul lui. Totuşi, judecătorul a considerat că nu este fondată această întrebare”.

Totuşi, la ultimul termen de judecată din 19 octombrie, judecătorul a revenit asupra acestei probleme, s-a gândit mai bine şi a ajuns la concluzia că această întrebare este relevantă.

”Citind declaraţia din nou, am văzut că am respins întrebări ale avocatei Bizo şi mi s-a părut că am respins bine ca nefiind neconcludente, cu excepţia uneia care dacă sunteţi de acord, aş adresa-o astăzi. Întrebarea respinsă la momentul respectiv este următoarea: De ce a susţinut inculpatul că a plătit pentru radiografie din moment ce pacientul deţine chitanţă?”, a spus judecătorul la începutul şedinţei.

Astfel, Teofil Pop a declarat că a plătit personal consultaţia pentru radiografie: ”Am înţeles situaţia bolnavului, iar familia a declarat că banii lor s-au terminat. La vremea aceea costa în jur de 30 de lei. Nicio problema, zic. Faceţi-i gratuit!”, a mai completat Teofil.

Procurorul cere condamarea lui Teofil Pop

La termenul din august, reprezentanta Ministerului Public, procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, Lucia Andreica a arătat că audierea martorilor în fază de urmărire penală este relevantă. Este vorba despre doctorii Silviu Albu, Tiberiu Roşca Maior, Magdalena Maria Petrescu şi asistentele care au îngrijit pacientul: Angela Hărănguş şi Maria Cosma. Judecătorul a respins la ultimul termen cererile formulate de Parchet, considerând că actele medico-legale sunt cele esenţiale, probe care sunt la dosar.

Având cuvântul şi la ultimul termen de judecată, procurorul Lucia Andreica spune că îl găseşte vinovat pe medicul Teofil Pop, solicitând instanţei condamnarea inculpatului, cu rugămintea de a lua în vedere toate răspunsurile existente la dosar şi anume, nu numai expertizele medicale, cât şi declaraţiile martorilor, a inculpatului, a comisiei medicale.

Se luptă cu morile de vânt

Încă de la termenele precedente, avocata Vomir Bizo Daniela simţea că luptă în zadar. La ultima şedinţă de judecată, situaţia a devenit şi mai tensionată: ”Eu personal preconizez soluţia pe care o veţi da în cauză, este evidentă, zic eu…”, spune avocata.

”Nu am înţeles să formulez o cerere de recuzare, (…) însă, nu mi se pare normal ca după 10 ani de procese în care, cel puţin eu am reprezentat această familie a domnului Costea Constantin să ne rezumăm doar la audierea inculpatului şi fără să facem abstracţie de toate declaraţiile care au fost luate în faza de urmărire penală. Eu am să vă solicit şi susţin punctul de vedere raportat la concluziile doamnei procuror. În cauză există acele două rapoarte de expertiză medico-legală, respectiv cea din 2011 şi una din 2013 şi acea avizare care practic reconfirmă ambele expertize.

Din punctul meu de vedere este destul de clar şi noi vom ţine seamă evident de concluziile primului raport de expertiză în care se arată în mod expres că între intervenţia chirurgicală efectuată de inculpat şi complicaţiile infecţioase apărute ulterior, există legătură de cauzalitate. Acum, din a doua expertiză, ştiţi şi dumneavoastră că s-a spus că este de vină pacientul şi în cea de-a treia, şi pacientul şi doctorul”, spune Daniela Bizo.

”A venit pentru o operaţie de polipi şi a plecat într-un coşciug”

”Vă rugăm să ţineţi seama şi de declaraţiile care au fost luate în faza de urmărire penală, respectiv de declaraţiile celor doi medici, Maior Tiberiu şi Albu Silviu, care au relatat faptul că ei au solicitat inculpatului Pop să participe la a doua operaţie, însă acesta a refuzat. Nu cred că cele două persoane aveau interes să dea declaraţii mincinoase, atât dumneavoastră la termenul anterior l-aţi audiat pe inculpat şi a spus ca nici nu a fost vorba de aşa ceva. Însă să ţineţi seama de declaraţiile acestor două persoane, domnul Silviu Albu a arătat faptul că acea fistula LCR a fost produsă ca urmare a operaţiei efectuate în 8 februarie 2007. În aceste condiţii, pacientul nu avea voie să fie externat din cadrul clinicii Interservisan, ci trebuiau să fie făcute anumite investigaţii pentru a vedea starea de sănătate la externare. La internare, inculpatul a făcut referire că pacientul era într-o stare deplorabilă, dar nu era într-o stare deplorabilă, a venit pe picioarele lui de la zeci de km. Acesta a venit pentru o operaţie de polipi şi din păcate a plecat într-un coşciug în urma acestei operaţii efectuate de inculpat. De asemenea, să aveţi în vedere şi declaraţiile martorului Maior Tiberiu, celălalt medic care a participat la această intervenţie chirurgicală. Am arătat faptul că declaraţiile sunt asemănătoare cu cele ale domnului Albu pentru că ambii au participat la efectuare acelei operaţii.

Pe de altă parte, să ţineţi seama şi de concluziile raportului Colegiului Medicilor care l-au sancţionat pe inculpat pentru că nu a efectuat toate investigaţiile  necesare preoperator şi postoperator. Au acuzat că în momentul în care a fost externat, pe foaia de observaţie din 11.02.2017 scrie că  ”evoluţie favorabilă bună”, iar după două zile, pacientul intră în comă. Nu ştiu cât de bună era acea evoluţie, eu zic că din punctul meu de vedere trebuia analizat şi efectuate anumite radiografii sau alte investigaţii pentru a vedea situaţia acelei operaţii”, mai arată avocata.

Remuşcări sau bun samartiean?

Unul dintre medicii semnatari ai expertizei, medicul Vladimir Beliş, apropiat de-al directorului Interservisan, susţine faptul că moartea ar fi putut surveni şi din cauză că decedatul şi-ar fi suflat prea tare nasul, astfel suferind o ruptură a osului etmoid, fapt care a determinat intrarea aerului în cutia craniană. În acest context, avocata spune că nu înţelege cum pacientul putea să-şi sufle nasul în condiţiile în care avea acele tampoane.

”Mai mult, este extrem de relevantă şi declaraţia doamnei Magdalena Petrescu care a fost condamnată pentru o neglijenţă în serviciu, însă persoana care a efectuat operaţia este responsabilă de efectul produs. Dânsa nu a fost audiată în faţa dumneavoastră să arate anumite aspecte pe care le-a arătat şi în dosarul în care a fost condamnată, sentinţă care se află la dosarul cauzei.

Ceea ce mi se pare ciudat este declaraţia doamnei Rodica Man care este o asistentă audiată în faza de urmărire penală şi care după ce s-a aflat de decesul pacientului, a fost sunată fiica acestuia ca spitalul să-i restituie suma de 1000 lei, reprezentând acea intervenţie chirurgicală. Îmi pun întrebarea – de ce să se ofere medicul care a operat să sune asistenta să restituie acea sumă de bani? Cel puţin, trebuia gândit şi acest aspect, să vedem de ce… Era o remuşcarea din partea domnului? Sau era pur şi simplu un cadou, aşa cum se susţine că s-au mai făcut cadouri…?”, spune în continuare avocata Daniela Bizo.

Aceasta mai cere judecătorului să ţină seama şi de ”declaraţiile medicilor care au cunoştinţe în acest domeniu şi nu doar de expertize medico-legale care ştim cum sunt făcute şi în alte dosare, ţineţi cont şi de medicii care au dat declaraţii în fază de urmărire penală”.

Compensaţii proporţionale cu suferinţa psihică suferită

În legătură cu daunele morale cerute, fiica şi soţia defunctului Constantin Costea, arată că suferinţele produse ca urmare a intervenţiei chirurgicale ale medicului Teofil Pop, le-a schimbat în totalitate viaţa, motiv pentru care cererea de daune morale reprezintă modul de a acoperi printr-o compensaţie materială neplăcerile rezultate din săvârşirea acestor fapte defectuoase, un prejudiciu care nu a fost reparat niciodată.

În ceea ce priveşte partea civilă, eu zic că suferinţa persoanelor, a moştenitorilor, respectiv fiica şi soţia domnului Costea Constantin nici nu poate fi descrisă în cuvinte în condiţiile în care au trecut zece ani de zile de la decesul tatălui, respectiv soţului şi nici până în momentul de faţă nu au o claritate cu privire la cauza decesului. Adică vedem din actele medicale, însă nu-şi pot explica cum de la o simplă operaţie de polipi, neavând alte afecţiuni care să fi dus la deces, chiar dacă era mai slab sau avea anumite analize mai proaste să spunem, nu deceda acea persoană nici din cauza polipilor şi nici din cauza celorlalte boli pe care se susţine inculpatul că le-a avut. Este clar care a fost cauza decesului, este consemnat la dosarul cauzei de ce a ajuns pacientul pe patul de spital şi de ce a decedat şi care este cauza principală. În aceste condiţii, noi am solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 200.000 euro daune morale.

Iar ca parte penală, aşa cum am zis, susţin concluziile doamnei procuror, respectiv de condamnare a inculpatului. La modalitatea de executare, las la aprecierea instanţei, îmi este greu să cred că va primi cu executare…”, încheie avocata Daniela Bizo Vomir.

Pavel Abraham se crede lupul printre oi

Avocatul ce-l reprezintă pe Teofil Pop este Pavel Abraham, fost chestor de poliţie care a îndeplinit funcţia de inspector general al Poliţiei Române. Acesta se arată surprins de concluziile procurorului şi mai mult, o numeşte neprofesionistă pe magistratul Daniela Anca Moldovan ce a decis la mijlocul lunii aprilie 2014 începerea urmăririi penale pentru medicul Teofil Pop.

”Cred că ar trebui să pornim de la actul de sesizare din încheierea din 16 aprilie 2014 a judecătorului de cameră preliminară de la Judecătoria Cluj-Napoca. Şi am urmărit cu atenţie încheierea respcetiva, aş spune că în contextul actual după ce am audiat punctul de vedere al Parchetului şi al apărătorului părţii vătămate, rămân surprins ca o primă problemă de perspectiva Parchetului. Parchetul a plecat cu o soluţie de scoatere de sub urmărire penală argumentată foarte, foarte bine şi referatul respectiv se găseşte aici însuşit de prim-procuror. Sigur, doamna procuror (n.r. Lucia Andreica) are libertatea de a-şi spune punctul de vedere, dar concluziile domniei sale sunt de suprafaţă ,nu a intrat in profunzimea problemelor, probabil că în concluzii se vor aduce aceste aspecte şi vom înţelege, sunt convins că şi dvs. deja aţi înţeles foarte bine acest lucru şi pe mine  personal mă bucură că nu aţi decis sa se mai administreze aceste probe, că s-au administrat, readministrat inclusiv într-un proces civil, inclusiv în urmărire penală de două ori, deci a fost destul, şi precis nu mai ieşea nimic, ci eventual puteam specula, noi apărarea sau acuzarea anumite puncte de vedere ale unor neprofesionişti cum de fapt am văzut. Şi îmi cer scuze în faţa domniei voastre că doamna magistrat judecător (n.r. Daniela Anca Moldovan) a făcut anumite aprecieri cu toate că a declarat cu subiect şi predicat că deşi domnia sa nu are cunoştinte de specialitate, i se pare că tot ce s-a făcut este în scopul de a ocoli răspunderea inculaptului. De asemenea, cu aceeaşi uşurinţă, tot în actul respctiv, doamna magistrat judecător a enumerat în acea încheiere probele pe care se sprijină punctul domniei sale de vedere uitând un lucru esenţial, faptul că trebuia trecută şi expertiza din 2013, pe care nu a trecut-o acolo, ea s-a legat de o expertiză făcută într-un proces civil, cea din 2009, finalizată în 2011, care după părerea domniei sale nu a fost foarte clară. Precizez cu subiect şi predicat, şi am studiat foarte bine toate expertizele făcute – niciuna nu lasă îndoială, fie că s-au stabilit mai multe sau mai puţine ipoteze (…)”, spune avocatul Pavel Abraham.

Abraham, mai face un pic ”Ham-Ham”

Şi aşa cum ne-a obişnuit, acum urmează câteva rânduri ce par desprinse din CV: ”Închipuiţi-vă un om care este profesor universitar la o universitate de renume de aici din Cluj, care este divanul acestei discipline, care a scris cărţi şi care are studenţi străini şi are cărţi pe limbi străine pe această problemă. Om care la data respectivă a făcut peste 83.000 de operaţii, deci nu se poate pune la îndoială activitatea sa profesională”.

În continuarea, Pavel Abraham consideră că, concluziile Parchetului sunt de neînţeles, fără argumente şi încearcă să desfinţeze sentinţa dată în aprilie 2014 de judecătorul Daniela Anca Moldovan.

”În ceea ce priveşte speculaţia pe care acuzarea acuma văd că deşi în referatul de scoatere de sub urmărire penală este tratat exact în modul opus, procurorul de şedinţă o transpune într-o versiune personală, considerând pe baza doar a obiceiului că procurorul este obligat să susţină acuzarea. Însă, aici dumneavoastră (n.r. ca şi judecător) veţi fi cel care veţi decide şi va ţine cont de toate împrejurările concrete.

Este păcat ca să şifonăm cariera de activitate al unui om la 68 de ani, în contextul în care nu există probe. Şi aici invoc o chestiune care planează asupra tuturor aprecierilor – „In dubio pro reo”–  se aplică atunci când probele respective sunt deasupra oricărei bănuieli, când există o certitudine, doar atunci se dispune condamnarea. De aceea anticipez, domnule preşedinte, că soluţia noastră este achitarea”, mai spune Abraham.

Doamna magistrat spune că sunt contradicţii între audierile de martori în declaraţiile pe care aceştia le-au dat şi în expertize. Vreau să aveţi în vedere că într-adevăr sunt poziţii diferite în raport de experienţa celor care au făcut constatarea, una e să-l pui pe profesorul Vladimir Beliş care a condus atâţia ani Institutul de Medicina Legală (IML) şi una e să spună un medic primar sau conferenţiar.

Chiar şi aşa, în cele două ipoteze se arată că nu se exclude posibilitatea ca fistula să se fi putut produce şi prin faptul că postoperator s-a intâmplat ceva. În expertiză, la concluziile comsiei medico-legale, ei spun că ar fi putut fi la tamponarea sau la scoaterea tampoanelor, dar niciunul din ei nu exclude posibilitatea oricărei dintre ele.

În ceea ce priveşte speculaţia că nu s-a făcut un CT, RMN, foarte bine, probabil sunt tehnologii mai avansate de atât, dar vă rog să reţineţi că în 2007 în judeţul Cluj care este dezvoltat din punct de vedere medical, nu sunt sigur că exista măcar un RMN atunci. (…) Expertizele spun că operaţia s-a efectuat în mod clasic, în mod corect, s-a facut o radiografie care a pus în evidenţă anumite elemente, iar profesoul Teofil Pop a spus că erau polipii atât de mari, cât un ciorchine, deci vizibili. În concluzie, a rezolvat această problemă în contextul dat. Dacă avem în vedere ce s-a întâmplat după trei zile, s-a prezentat la Spitalul de Urgenţă, speculaţia că domnul profesor Pop ar fi refuzat să se prezinte la operaţia respectivă, ba mai mult, la şedinţa trecută, apărătorul a spus că nu e sigur dacă a participat un medic. A fost chiar profesorul Teofil Pop care merge în fiecare sâmbătă şi duminică să-şi vadă pacienţii, sunt declaraţii în acest sens, deci nu există dubii cu privire la acest lucru.

O a doua apreciere de care vorbeşte distinsa magistrat este superficialitatea fără a avea pretenţia de cunoştinţe medicale aprofundate. Şi eu pot să mă pronunţ despre armament, că am fost general şi ştiu, am făcut militărie, dar una este să ai o concluzie de specialitate şi o acuzaţie de specialitate bazată pe probe şi alta e să ai păreri pe această manieră. (…) Nu s-a folosit un CT, un RMN pe motivul pe care l-am mai spus, operaţia s-a făcut cu posibilităţile existente la Interservisan (…)”, mai spune Pavel Abraham.

Aş vrea să aveţi în vedere o a treia acuzaţie şi anume că diagnosticul nu s-a bazat pe analize medicale, însă există documente că analizele s-au făcut. Ceea ce era prevăzut în protocol, profesorul a făcut, analizele medicale s-au făcut, chiar şi aceea care nu a putut fi plătită. Deci să observăm buna intenţie, nu superficialitatea care s-ar putea imputa în acest context. Profesorul a vrut să ajute şi aş vrea să reţineţi acest lucru în sesnul bun al cuvântului, nu neglijenţa şi superficialiatea aşa cum afirmă actul de inculpare din acea încheiere”, mai spune fostul chestor de poliţie.

Şi curg elogiile din nou….

”Totuşi, aş vrea să aveţi în vedere că aveţi în faţa domniei voastre un om de o valoare prin ceea ce a făcut. În câmpul medical a pus bazele celui mai puternic centru medical din Cluj de relevanţă naţională şi internaţională prin eforturi proprii şi a făcut ca oamenii din toate judeţele ţării să vină la această clinică. Vreau să subliniez că încrederea este dominantă.

De asemenea, să aveţi în vedere că nu are antecedente penale, face parte dintr-o familie de referinţă pentru Cluj şi pentru România, că reprezintă ştiinţa românească cu succes.

Despre daunele morale cerute, avocatul inculpatului crede că ”este doar un interes economic care nu rezvolvă nicio problemă, ci doar obţine mici avantaje materiale, ca urmare cer să o respingeţi”.

Filosofia judecătorului

După ce Abraham a vorbit 30 de minute încontinu, avocata Bizo a vrut să ia cuvântul, însă nu i s-a permis de către judecător, iar după un schimb de replici cu preşedintele şedinţei, avocata a părăsit sala de judecată. Amintim că şi la termenul din august, aceasta a vrut să se retragă din proces din cauza faptului că toate întrebările i-au fost respinse ca fiind nefondate.

Lăsăm la latitudinea fiecăruia să interpreteze ultimele cuvinte ale judecătorului Lucian Buta: ”Adevărul omenesc îl aflăm pe cale juridică, peste această justiţie este un adevăr care este mult mai mare şi funcţionează după alte reguli. După regulile justitiei, începând de la Constituţie, vom afla adevărul şi vom proceda în consecinţă. Repet, după regulile ştiinţei dreptului”.

Post-ul Justiţia nu e oarbă pentru toţi apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Așa numitul „grup de la Cluj” reprezintă unul dintre implanturile securistice cele mai la vedere în politica românească actuală. El influențează de ani buni orientări și strategii ale statului român de pe poziții așa zis vizionariste. Plasat exact în plexul solar al PSD-ului, acolo unde eșecurile repetate în alegeri au durut cel mai tare, de ani buni, acest partid, grupul de la Cluj a fost constant un cal troian, o vulnerabilitate de nedepășit pentru PSD.

Vasile Dâncu și Ioan Rus sunt doi dintre exponenții cei mai cunoscuți ai acestei grupări. În mod programatic aceștia au ocupat poziții cheie în guverne succesive ale ultimilor ani, fie ele de partid sau tehnocrate.

Faptul că Vasile Dâncu, pesedist, chipurile, a fost numit vice prim ministru în guvernul Cioloș, cred că spune totul despre el. Cine îl susținea și pe cine reprezenta. Și nu de ieri de azi ci din totdeauna.

În acest context mi-a atras atenția un interviu acordat cu vreo trei zile în urmă de Ioan Rus lui Cozmin Gușă (și această opțiune de comunicare, cu cozminii, grăitoare. Când nu Prelipceanu, atunci Gușă).

Referindu-se la șansele lui Klaus Iohannis de a câștiga, peste doi ani, un nou mandat de președinte al României, Ioan Rus profețește:
„Pe măsură ce se va apropia momentul în care [Klaus Iohannis, n.a.] va dori să câştige eventual un al doilea mandat, va trebui să iasă în piaţă. Fără să joace, stând aşa doar, nu ştiu dacă nu cumva nu va reuşi să obţină un al doilea mandat“.

Ce să fie asta? m-am întrebat suspicios. Defetism, cumva? Tocmai la televiziunea binomialo – prezidențială? Hmm! Nu prea le stă în fire. Zona asta de propagandism ostentativ, venind din seva atotputerniciei securiste, nu folosește adevărul și judecata obiectivă ca produse direct vandabile ci doar ca ingrediente ale unor manipulări cu bătaie mai lungă.

Pe această logică am ajuns la concluzia că mesajul lui Ioan Rus s-a vrut, de fapt, unul autoritar și mobilizator, care să-i indice președintelui Iohannis direcția victorioasă nu printr-o șoaptă la ureche ci printr-un deget arătător, ieșit viguros din disciplina pumnului.

O parte a societății românești (e drept, încă semnificativ minoritară) a simțit nevoia ca, prin vocea lui Ioan Rus, să-l trezească la viată pe molaticul nostru președinte, să-i ceară acestuia să îmbrace pelerina roșie, „să iasă în piață”,   „să joace”, să se implice și să nu mai facă pe mortul în păpușoi în vreme ce curentul popular anti – Kovesi și anti – binom câștigă vertiginos teren.

Avertismentul lui Ioan Rus nu este altceva decât o evidentă continuare a altor demersuri menite să-l scoată la luptă deschisă pe președinte. Vă amintiți cererea de dialog formulată către Cotroceni de „societatea civilă” reprezentată de ONG-urile sorosiste (și acceptată chiar a doua zi de consilierii președintelui)? Dar de atacul CSM-ului asupra CCR, prin acuzarea lui Valer Dornean că s-ar fi antepronunțat într-o speță ce viza un posibil conflict de natură constituțională între executiv și justiție?

Sunt semne din ce în ce mai evidente că, undeva în etanșul ce a protejat până de curând omerta sistemului ocult, ceva a cedat și adevărul a început să țâșnească amenințător din toate direcțiile. Ca în vapoarele de mare tonaj în care compartimentarea devine ineficientă când se produc fisuri, și în binom, din momentul în care au început să apară infiltrații și dezvăluiri, s-a declanșat alarma de naufragiu.

Ioan Rus nu face altceva decât să-i ceară imperios președintelui României să stopeze lansarea la apă a bărcilor de salvare (echivalentă cu abandonarea navei și declanșată, se pare, cu acordul lui tacit) și să treacă cu toată vigoarea la peticirea spărturilor.  Ceea ce înseamnă că Ioan Rus și ceilalți in numele cărora vorbește nu prea sunt mulțumiți de jumătățile de măsură cu care Klaus Iohannis acționează.

Să constatăm: regulamentul comisiilor parlamentare de anchetă s-a îmbunătățit semnificativ (în sensul creșterii forței de acțiune a acestora), procedura pentru audierea lui Sebastian Ghiță și a altora s-a simplificat, SRI dă semne că ar fi dispus să colaboreze mai consistent decât până acum pentru aflarea adevărului, dezvăluirile despre abuzurile, chiar ororile făcute de procurori DNA, curg cu nemiluita, spălarea Laurei Kovesi la Bruxelles a fost un eșec total. În plus, tandemul Udrea – Băsescu se pare că a decis continuarea la alt nivel a luptei pentru a-și salva propria piele.

Toate acestea reprezintă indicii că tabăra anti – binom crește, că șansele ei de victorie atrag tot mai mult atenția și interesul marilor jucători. Ar fi culmea ca tocmai președintele României, cel mai informat civil al țării, să nu ia în calcul beneficiile sprijinirii (cu discreția și ambiguitatea necesare) a unora dintre demersurile acestei  tabere.

Faptul că Ioan Rus îl cheamă atât de strident pe baricada tefelistă pe Klaus Iohannis, amenințându-l că altfel PSD îl va  zdrobi la viitoarele prezidențiale cu un contra-candidat, George Maior, pregătit deja, în ascuns, de americani, mă face să cred că nivelul de panică în rândul susținătorilor Laurei Kovesi a ajuns la cote de dezastru.

Sursa: flux24

Post-ul Grupul de la Cluj, mesajele lui Ioan Rus, Iohannis, Kovesi și tefeliștii apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

În această vară, judecătorii de la Tribunalul Cluj au dispus arestarea unui tânăr de 21 de ani din localitatea Jucu. Marcel Vlad Chita este acuzat de procurorii de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, că în luna iunie l-a lovit cu un cuțit, de patru ori, pe un alt bărbat care i-a atras atenția că a aruncat gunoiul pe jos.

Citește și: Clujean înjunghiat în fața unui magazin de un tânăr de 21 de ani. Motivul este incredibil

După ce a stat o lună la Penitenciarul Gherla, în iulie Curtea de Apel Cluj l-a trimis în arest la domiciliu.Ulterior, în 18 octombrie, Tribunalul Cluj i-a menținut acestuia măsura preventivă a arestului la domiciliu, însă Marcel Vlad Chita a contestat această decizie, iar Curtea de Apel Cluj l-a scăpat de arest, înlocuindu-i măsura arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar. 

”Admite contestaţia formulată de către inculpatul CMV împotriva încheierii penale nr. 165/11 octombrie 2017 pronunţată de către Tribunalulul Cluj pe care o desfiinţează în întregime. În baza art. 242 al. 2 din C.p.p. admite cererea formulată de către inculpatul CMV de înlocuire a măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar pe o perioadă de 60 de zile.

În baza art. 215 al. 1 şi 2 din C.p.p. inculpatul va respecta următoarele obligaţii şi măsuri, pe toată perioada controlului judiciar:

– se va prezenta în faţa organelor judiciare ori de câte ori va fi chemat;

– va informa de îndată instanţa de judecată în faţa căreia se află cauza cu privire la schimbarea locuinţei;

– se va prezenta la IPJ Cluj, organul de poliţie desemnat cu supravegherea sa, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie;

– să nu depşească teritoriul României, fără încuviinţarea instanţei de judecată; Atrage atenţia inculpatului că nerespectarea obligaţiilor şi măsurilor poate atrage înlocuirea măsurii controlului judiciar cu măsura arestării preventive sau cu măsura arestului la domiciliu. Copie a minutei se comunică inculpatului şi autorităţilor prev. de art. 215 al. 5 din C.p.p. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă”, se arată în soluția dată de Curtea de Apel Cluj din 23 octombrie.

Post-ul Tânărul care a înjunghiat un clujean în fața unui magazin, a scăpat de arest apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

A venit timpul să punem capăt Statului Paralel și Securității 2.0, scrie pe blogul său fostul colonel SRI Daniel Dragomir.

”Începând de mâine, voi face disponibile cele două secțiuni pe blogul dragomirdaniel.ro, dar și două pagini Facebook: Coldea SRL (blog și Facebook) și PFA Kovesi (blog și Facebook) .

Mi-am servit țara din anul 1997, de la 19 ani. Nu mă voi opri acum.

Este începutul unei campanii prin care orice cetățean român poate trimite spre blog documente, date și informații despre abuzurile Statului Paralel. Cele două platforme Facebook au menirea de a permite informarea online cu privire la dezvăluirile actuale și de a genera puncte de vedere ale publicului. Opinii pro și contra.

Doar prin dezbaterea publică și prin devoalarea mecanismelor subterane vom reuși să asigurăm triumful democrației în România și respectării ordinii constituționale.

Ne îndreptăm cu pași repezi spre 22 decembrie 2017, 28 de ani de la Revoluție.
Revoluția ce ne-a fost furată. Revoluția la care s-a strigat pentru libertate și democrație, nu pentru securitate și abuz.

A venit timpul să punem capăt Statului Paralel și Securității 2.0”, scrie Daniel Dragomir pe blog.

Post-ul Fostul colonelul SRI Dragomir: A venit timpul să punem capăt Statului Paralel și Securității 2.0 apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Magistrații de la Înalta Curte de Casație și Justiție au hotărât că Steluța Racolța rămâne cu verdictul de incompatibilitate stabilit de Inspectorii Agenției Naționale de Integritate (ANI).

Potrivit sentinței ÎCCJ, ”Respinge recursul declarat de reclamanta Racolţa Steluţa Carmen împotriva sentinţei civile nr.89 din 10 februarie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Cluj – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 octombrie 2017”, arată soluția pe scurt a instanței.

Potrivit ANI, Agenţia Naţională de Integritate (ANI) a arătat într-un comunicat că Steluţa Racolţa este în incompatibilitate alături de alţi 10 consilieri şi primari.

”S-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada exercitării mandatului de consilier judeţean, întrucât, societatea comercială la care aceasta deţine calitatea de asociat şi funcţia de administrator a încheiat patru contracte de formare profesională în valoare totală de 32.400 lei, cu instituţii sau regii autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea Consiliului Judeţean Cluj ori cu societăţile comerciale înfiinţate de consiliul judeţean, încălcând, astfel, dispoziţiile art. 90, alin. (1) din Legea nr. 161/2003”, se arată în comunicatul ANI.

Post-ul Steluța Racolța rămâne incompatibilă apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Doi bărbaţi au fost găsiţi împuşcaţi, joi seară, pe un câmp din apropierea municipiului Târgovişte, iar principala ipoteză a anchetatorilor este cea a unui dublu asasinat. Unul dintre bărbaţi era consilier local în comuna Răzvad, iar viceprimarul localităţii afirmă că, cel mai probabil, cei doi au fost împuşcaţi de persoane prinse la braconaj, scrie News.ro.

Unul dintre bărbaţi, cel în vârstă de 49 de ani, Gheorghe Ifrim, era consilier local UNPR în comuna Răzvad.

Viceprimarul localităţii, Ionela Şerban, a declarat că bărbatul se afla pe câmp împreună cu un alt localnic pentru a culege varză. Ea a spus că, potrivit familiei bărbatului, acesta şi-a sunat un prieten, iar în timp ce vorbeau consilierul a strigat către persoane pe care le prinsese la braconaj, ameninţându-le că va anunţa Poliţia. În acel moment, s-au auzit împuşcături, a mai spus, la Antena 3, viceprimarul din Răzvad.

„Presupun că îi cunoşteau pe cei care făceau braconaj şi de aceea au fost omorâţi”, a adăugat viceprimarul din Răzvad, care a precizat că victimele au fost împuşcate în cap şi în abdomen.

Cazul este înregistrat ca omor deosebit de grav de care se ocupă un procuror, Serviciul judiciar din cadrul IPJ Dâmbovița și Sericiul Arme și Muniții din cadrul IPJ. Una din ipoteze este aceea că cei doi bărbați ar fi suprins persoane la braconaj, iar conflictul a degenerat, în cazul primei persoane împușcate. În ceea ce o privește pe a doua, pare o execuție, scrie Gazeta Dâmboviței.

Post-ul Doi bărbați, printre care un consilier local, uciși apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Fostul ministru al Tineretului si Sportului, Monica Iacob Ridzi, a cerut astazi eliberarea conditionata dupa aproape trei ani executati din pedeapsa de cinci primita pentru fapte de coruptie.

Sedinta de judecata a avut loc la Judecatoria Gherla, deoarece aceasta se afla incarcerata la Sectia Exterioara de Femei a Penitenciarului Gherla, scrie dejeanul.ro.

Avocatul fostului ministru a solicitat instantei eliberarea lui Ridzi, invocand perioada mare din totalul pedepsei executate, dar a adus in discutie si situatia familiala, aceasta avand doi copii minori, cel mai mare in clasa 1.

Cand i s-a acordat cuvantul, Monica Iacob Ridzi a izbucnit in plans atunci cand a inceput sa vorbeasca despre cei doi copii si despre dificultatea acestora de a creste fara a avea mama alaturi.

„…se intampla un caz unic in Romania. Sunt executata atat de ANAF cat si de executorul judecatoresc pentru aceeasi suma, prejudiciu. Practic sunt executata de doua ori…Am participat la peste 100 de programe in penitenciar, mi-am dus crucea cu decenta in ultimii trei ani. Am fost declarata initial „inapt pentru munca” pentru ca aveam 7 afectiuni medicale. Acum am 15 afectiuni, 14 dintre ele constatate la Spitalul Penitenciar Julava, unde am fost internata. Am insistat sa lucrez, am facut nenumarate cereri pana mi-au fost aprobate…Totul pentru a castiga zile de libertate, sa pot fi alaturi de cei doi copii ai mei…Am lucrat cinci luni la curatenie, de 1 an lucrez la servirea mesei, lucrez 10 ore pe zi, munca fizica, numai Dumnezeu stie ce este in sufletul meu…Imi e greu sa va descriu in cuvinte ce simt cei doi copii. Ma roaga in fiecare zi sa merg acasa. Refuza sa mearga la gradinita in lipsa mea. Baietelul a inceput clasa 1, are dificultati mari de adaptare in lipsa mea…Lasarea mea in detentie si fiecare zi departe de copii, nu face decat sa ne afecteze si mai mult situatia medicala, atat a mea cat si a copiilor. Conform noii legi, eu am primit 150 de zile de libertate si eu am obtinut altele prin munca. Practic, patru ani din cinci sunt considerati executati. Va rog respectuos sa imi permiteti sa ajung acasa langa cei doi copii, pentru ca aceasta cruce ma apasa tot mai greu. Sunt momente in care simt ca ma prabusesc psihic”, i-a declarat printre lacrimi Monica Iacob Ridzi judecatorului.

Sentinta a ramas in pronuntare.

În februarie 2015, Monica Iacob-Ridzi a fost condamnată la cinci ani de închisoare în dosarul „2 Mai”, în care a fost judecată pentru fapte de abuz în serviciu în formă calificată, fals intelectual şi participaţie improprie de acces fără drept la un sistem informatic.

Post-ul Monica Iacob Ridzi, în lacrimi în fața judecătorului apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Iulian, medicul veterinar de 44 de ani, originar din Iaşi şi clujean de ani buni era angajat la o firmă din Braşov – furnizoare de produse farmaceutice de deparazitare a animalelor. Săptămâna trecută acesta a fost găsit, mort, în maşina lui de serviciu, cu o seringă înfiptă în piept, pe trei sferturi plină  cu o substanţă de eutansiere a patrupedelor. Culmea, parcă demonstrativ, omul a comis gestul chiar în proximitatea depozitului din Cluj-Napoca, de unde se aproviziona cu marfă. Conform mărturiei unor cunoscuţi de-ai săi, un motiv al sinuciderii sale ar putea fi acela că medicul a ajuns pe culmile disperării după ce în seara precedentă şi-a uitat încasările în maşină, aproximativ 10.000 de lei, iar a doua zi s-a trezit cu autoturismul spart şi fără bani.

Ştirea din spatele ştirii

„Un bărbat a fost găsit mort în mașină, joi, în jurul orei 16.50, pe strada Câmpului, din Cluj-Napoca. Potrivit purtătorului de cuvânt al I.S.U. Cluj, este vorba despre un bărbat de aproximativ 40 de ani iar autoturismul în care se afla era staționat. Pompierii s-au deplasat la fața locului cu autospeciale de descarcerare însă ușile autoturismului erau descuiate. Medicii nu au mai avut nicio șansă de a-l resuscita, fiind nevoiți să declare decesul bărbatului. La fața locului s-au deplasat și echipaje ale Poliției, care au început cercetările pentru a stabili circumstanțele în care a avut loc incidentul”, aşa suna textul unui articol publicat de o publicaţie clujeană on-line, a doua zi după tragicul eveniment. Însă, în ciuda relatării – inevitabil – laconice incidentul ascundea de fapt o adevărată dramă: sinuciderea unui medic veterinar, dealer de produse farmaceutice pentru circumscripţiile veterinare, un om cu nervii şi energiile probabil aflate la pământ. Un alt medic, fost bun prieten şi coleg de facultate cu victima ne-a declarat următoarele: „Iulian a trecut prin multe greutăţi şi numai el şi familia sa ştiu cum le-a fost viaţa: operaţiile şi problemele de sănătate ale fiicei, drumurile istovitoare făcute non-stop prin partea de nord a ţării, prin judeţele Maramureş, Satu-Mare şi Sălaj şi atâtea alte greutăţi. Am fost colegi de promoţie la U.S.A.M.V. şi ştiu că de treisprezece ani acesta a fost numai şi numai pe drumuri, fapt care probabil l-a tocit şi obosit teribil. Ba, mai mult, cu circa două săptămâni înainte de cruntul eveniment acesta mi s-a plâns că vânzările merg din ce în ce mai greu, asta pentru că scad încontinuu şi efectivele de animale”.

Pornim spre sediul depozitului clujean al firmei – situat pe strada Câmpului – dornici să mai devoalăm câte ceva din misterul straniei sinucideri a lui Iulian. Însă, apelând la interfon, la adresa indicată pe internet – unde se afla şi o dubiţă a firmei din Braşov – ne întâmpină o domnişoară somnoroasă care ne concediază scurt spunând că e doar locatară în apartamentul respectiv. Vizavi de bloc observăm – ni se confirmă acest lucru după ce apelăm un martor ocular, prezent la descinderea poliţiei, criminaliştilor, legiştilor şi procurorilor – că se află parcată chiar maşina în interiorul căreia, joia trecută s-a petrecut drama. Aflăm apoi, tot telefonic – de la un anume domn Cremene, şeful depozitului – că nu are nici cea mai vagă idee asupra împrejurărilor în care a avut loc tragicul incident deoarece în ziua respectivă se afla pe teren – aşa cum se află şi în momentul când noi dialogăm. La fel ne-a răspuns şi şeful „mare” al lui Iulian, de la Braşov, care n-a putut nici infirma dar nici confirma lipsa unor sume de bani deoarece „la această oră am luat legătura cu beneficiarii ca să aflăm dacă sunt, cumva, lipsuri din încasări”. În rest, ne-a declarat că, până la concluziile Parchetului, nu poate să ne furnizeze niciun amănunt, pentru a nu pune beţe în roate anchetei.

Maşina de serviciu a lui Iulian, parcată în faţa depozitului de medicamente veterinare de pe strada Câmpului, aşteptându-l pe viitorul  angajat.

Punctul de vedere al I.P.J. Cluj

“La data de 19 octombrie a.c., Poliţia a fost sesizată cu privire la faptul că, pe un teren viran, în zona străzii Câmpului, a fost găsit un bărbat decedat într-un autoturism. La faţa locului s-au deplasat poliţişti de investigaţii criminale şi criminalişti, pentru a cerceta împrejurările în care a survenit decesul bărbatului. La examinarea sumară a cadavrului, nu au fost observate urme de agresiune. Cadavrul a fost transportat la IML Cluj pentru efectuarea necropsiei în vederea stabilirii cauzei exacte a  decesului. Poliţiştii efectuează cercetări pentru stabilirea împrejurărilor exacte în care a survenit decesul bărbatului. În cauză a fost inregistrat un dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ucidere din culpă, cercetările fiind continuate sub coordonarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj”, a declarat, pentru Gazeta de Cluj, Carmen Jucan, purtător de cuvânt al I.P.J. Cluj.

Postarea unui prieten al lui Iulian de pe Facebook făcută în 20 octombrie, la o zi după tragedie: “Am fost crescut și îndemnat să iubesc, educat să conviețuiesc, să cooperez, să râd, și la nevoie să lupt. Azi îmi dau seama că poate mi le-am însușit pe toate dar mă întreb, oare le-am făcut până la capăt. Cu siguranță îmi reproșez că nu am luptat destul ca să terminăm cu nenorociții care conduc direct sau din postură de oameni politici această țară. Impostori unul și unul care nu fac decât rău acestei țări. Și cel mai mare rău e faptul că îi aleargă pe oameni, o nesfârșită goană după o brumă de bani cu care să plătească facturile și poate nevoile copiilor, ce să mai vorbim de plăcerile proprii. Azi, în ziua în care am mai sacrificat două ore din cauza unor ignoranți și a unui parlamentar oportunist, în ziua în care după spusele unui nenorocit de ministru, 3000 de pușcăriași (pe care a cheltuit statul 2000 de lei pe lună) au aflat că vor fi liberi, o femeie minunată și fiica ei (cu 84 de lei alocație, la mila unui stat iremediabil corupt) au pierdut un soț, un tată un bărbat excepțional, un om care a pus mereu în sufletul și ochii mei bucuria întâlnirii, o dovadă permanentă a devotamentului său față de familie și prieteni. Pe cat de mare e durerea de a te pierde dintre noi, Iulian, pe atât de mare dragul cu care te voi păstra în amintire și înzecit, însutit disprețul pentru nenorociții care au format și dezvoltat acest sistem de subjugare umană, de stoarcere a omului de suprimare până la un punct terminus exagerat de prematur. Ai pierdut lupta asta pentru că cele 5-10 rânduri paralele lungi de 3 km nu au fost la vot sau în centrul orașului ca să alungăm neosclavagismul instaurat de neocomunişti, ci la Moaștele Sfintei Paraschieva. Doamne iartă-mă pentru răzvrătirea mea dar te rog odihnește-l pe Iulian și mai ales ai grija de soţia şi fiica lui”.

Post-ul Auto-eutanasiere la Cluj! Un medic, găsit mort în maşina de serviciu cu o seringă înfiptă în inimă! apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Beni Gârbovan, un tânăr în vârstă de 21 de ani s-a mutat nu demult, la ţară, de la Cluj-Napoca, astfel că s-a gândit să beneficieze din plin de deliciile acestui mediu „bucolic”. În consecinţă, weekend-ul trecut a fost prezent – pentru prima şi ultima oară, spune el – la Club „Static” din comuna Borşa, unde se organizează o discotecă mult frecventată de tinerii care locuiesc în zonă. Însă, ghinionul său a fost că a dansat cu o tânără aflată în cercul unor inşi din comuna Apahida, care l-au stâlcit în bătaie în faţa discotecii. Culmea, bodyguard-ul a văzut totul dar nu a aplanat conflictul şi nici nu a dat alarma!

Tânărul, atletic şi fost sportiv de performanţă observă cu umor trist, pe coridoarele I.M.L. Cluj că a fost nevoie de trei inşi „bazaţi” ca să-l biruie – printr-un „N.V.”, aplicat când se afla afară din discotecă, la o ţigară. „Nu-mi explic în ruptul capului din ce cauză cei trei din Apahida – pe care îi ştiu doar după porecle „Ricono”, „Cârnău” şi „Monaco” – m-au atacat cu atâta sălbăticie, poate doar faptul că am dansat cu o fată care se poate să fi fost din cercul lor. Cert este însă că mi-am pierdut cunoştinţa şi cei care m-au dus acasă, la Jucu de Mijloc, au fost nişte băieţi din sat, înduioşaţi de situaţia jalnică în care mă aflam. Am apucat, totuşi, înainte de a-mi pierde cunoştinţa, să remarc un lucru – bodyguard-ul discotecii a văzut întreaga scenă dar a fugit repede înăuntru fără să intervină”. Tânărul explică apoi că după două-trei ore de la incident s-a simţit extrem de rău, astfel că ambulanţa chemată de către familie l-a transportat de urgenţă la U.P.U. Cluj-Napoca, iar de acolo la Clinica de Chirurgie Maxilofacială – pentru piramida nazală fisurată – şi apoi la cea de Neurochirurgie – pentru explorări complete în zona capului. Tânărul este poftit în cabinetul de consultaţii, de unde se întoarce după scurt timp cu un certificat în care i-au fost recomandate între 14 şi 16 zile de îngrijiri medicale. „Am fost pentru prima oară într-o discotecă de la ţară fiindcă am fost teribil de curios să văd cum se distrează oamenii acolo, dar văd că deja de la prima mea intrare mi s-a şi înfundat. Desigur că m-am lecuit acum pentru vecie. Dar, un lucru e sigur: de aici mă prezint direct la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj şi fac plângere împotriva celor trei fiindcă mi-au pricinuit o mare suferinţă şi vreau să-i determin, cu orice preţ, să plătească pentru fapta lor”!

Post-ul Aflat, pentru prima oară, într-o discotecă de ţară, a fost rupt în bătaie de trei inşi sub privirile bodyguardului! apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Doi veri primari, din comuna clujeană Ceanu Mare – având şi gospodăriile învecinate – au încins o bătaie pe viaţă şi moarte vineri, 20 octombrie, din motive de beţie. Cert este că Marin Crişan, bărbatul lovit în ceafă cu un ciocan s-ar fi aplecat să scoată, cu lovituri de ciocan, priponul calului pe care i-l împrumutase vărului său „dulce”, Alexandru Crişan, ca să şi-l ia acasă. Dar vărul i l-a smuls din mână şi l-a lovit cu el în ceafă, umplându-l de sânge. A urmat o încăierare între cei doi, bărbaţii ajungând până la urmă la spital. Cert este însă faptul că protagoniştii au recurs la autorităţi şi sunt hotărâţi să lupte, fiecare, pe toate „fronturile”, pentru a-şi găsi dreptatea…

Primul care intră luni, 23 octombrie, în sala de aşteptare a I.M.L. Cluj este Marin, un bărbat de 57 de ani, însoţit de fratele său. Acesta susţine – fapt dovedit şi de un tampon “înfipt” în ceafă – că în urmă cu trei zile a fost lovit de vărul său, în locul respectiv, cu un ciocan – dar şi în alte porţiuni ale capului. “Vineri, pe la ora patru şi jumătate am mers la vărul meu să-mi iau înapoi calul şi căruţa pe care i le împrumutasem cu câteva zile în urmă. Trebuia neapărat să-mi strâng şi eu porumbul, de aceea m-am şi prezentat la el. Aşa că am luat ciocanul şi am început să încerc să scot cu el priponul, ca să-mi iau calul. Urma să-mi iau şi căruţa, ca să-i repar roata, fiindcă vărul meu îmi făcuse pană. Şi, brusc – aşa cum stăteam aplecat – a venit și mi-a smuls ciocanul din mână şi mi-a croit vreo trei lovituri în cap, cea mai puternică fiind cea din ceafă. M-am umplut instantaneu de sânge şi sunt sigur că, dacă nu-l lua fiu-său de pe mine, la ora aceasta eram mort”, explică bărbatul. Arată apoi că a sunat la numărul 112 şi în scurt timp a venit la faţa locului un echipaj de poliţie şi o ambulanţă, fiind transportat la Spitalul Municipal din Câmpia Turzii. “Am aflat mai târziu – când eram deja în ambulanţă, sub efectul anesteziei, că văru-meu a fost la noi acasă şi a lovit-o cu pumnul şi pe mama, după care a venit şi el la Câmpia Turzii – la spital şi la poliţie. Şi pe deasupra mi-a confiscat şi calul, pe care eu am acte în regulă de cumpărare”.  Este poftit în cabinetul de consultaţii şi se întoarce rapid cu un certificat în care i-au fost recomandate între 7 şi 8 zile de îngrijiri. Apoi declară, cu o îndârjire teribilă întipărită pe figură: “Chiar în minutul acesta mergem la Parchet să facem plângere împotriva lui văru-meu, fiindcă la poliţia din zonă nu mă pot plânge, el având un nepot bine situat la Poliţia din Câmpia Turzii. De fapt, când eu mă aflam la intrarea în poliţie vărul a venit acolo ca la el acasă şi s-a apucat de scandal. Atunci am văzut cum poliţiştii – în loc să-i atragă atenţia să se potolească sau să-l amendeze – l-au lăsat să-şi facă numărul în voie”… Acestea fiind spuse, cei doi părăsesc tăcuţi sediul instituţiei medicale clujene.

Nu trec mai mult de trei minute şi la cabinetul de consultaţii apare chiar vărul Alexandru, cel acuzat de Marin că l-ar fi lovit cu ciocanul în ceafă. În vârstă de 56 de ani, însoţit de sora sa, acesta tună şi fulgeră împotriva vărului său – dar, mai pornită e sora lui. Relatează aceasta, aproape urlând: “Toată ziua a fost Marin la noi, cu briceagul scos ca să scoată nişte bani de la fratele lui Alexandru. Iar la un moment dat l-a luat pe frate-meu de gât şi i-a zis: “Vă tai pe toţi că numai Dumnezeu e mai tare ca mine”. După care a venit şi maică-sa şi a făcut scandal la noi”. Intervine în discuţie şi Alexandru, un ins mic de înălţime şi extrem de vioi: “A vrut să mă lovească în cap cu ciocanul şi eu i l-am prins şi am dat să-l duc acasă, dar el mi l-a luat şi a început să mă lovească, peste tot, cu el. Nu ştiu ce-a făcut, dar la un moment dat l-a scăpat şi s-a lovit singur cu unealta, fiindcă – vă jur!- eu nu i-am făcut nimic”. Este poftit, la rândul său, în cabinetul de consultaţii, de unde se întoarce cu un certificat în care i-au fost recomandate între 3 şi 4 zile de îngrijiri medicale.

“La data de 20 octombrie a.c., între doi bărbaţi, din comuna Ceanu Mare, a avut loc o altercaţie, în urma unor neînţelegeri. Cei doi bărbaţi au suferit leziuni şi au fost transportaţi la unitatea spitalicească pentru îngrjiri medicale. Poliţiştii fac cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lovire sau alte violenţe, faptă prevăzută de Codul penal”, au declarat, pentru Gazeta de Cluj, reprezentanţii I.P.J.Cluj.

Post-ul „Omul cu ciocanul” din comuna Ceanu Mare: „Nu l-am lovit, şi-a dat singur cu ciocanul în ceafă”! apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Amintirile din copilărie devin, uneori, freudian, aproape ucigaşe – generând ieşiri care scapă de sub orice control… Caz incredibil, miercuri 25 octombrie, în localitatea Boian, comuna Ceanu Mare: o văduvă în vârstă de 77 de ani a îndrăznit să culeagă câteva nuci din nucul aflat în livada sa însă a fost ruptă în bătaie de un vecin de 79! Acesta susţine – nici mai mult, nici mai puţin – că vecina a strâns nuci din pomul copilăriei sale, pe care el l-a sădit când avea vârsta de 5 ani, aşa că are exclusivitate pe roadele acestuia!

Lelea Maria Hegheş – o femeie micuţă cât o păpuşă, dezarticulată și surdă – este adusă cu grijă, de o nepoată, în faţa cabinetului de consultaţii al I.M.L. Cluj. Bătrâna din Boian, având încheietura mâinii stângi bandajate mărturiseşte, plângând, că nu are pe nimeni pe această lume „decât pe Tatăl Ceresc” şi se simte complet neajutorată împotriva acţiunilor vecinului ei, Vasile, un bărbat în vârstă de 79 de ani. Povesteşte aceasta, printre sughiţuri: „Ieri stăteam la poveşti, la poartă, cu o vecină, şi l-am văzut pe Vasile cum intră în livada mea şi se apucă să culeagă din nucul aflat acolo. Nu i-am zis nimic – fiindcă nu e prima dată când se serveşte cu fructe din livada mea. După ce-a cules şi a plecat acasă m-am dus şi am strâns şi eu patru-cinci nuci, că mi-a făcut poftă. N-a durat un minut şi numa` l-am văzut că năvăleşte peste mine şi – fără să-mi spună ceva – îmi „ţâpă” un pumn în barbă. Am leşinat şi-am căzut pe mâna stângă. M-am învineţit rău şi m-a scos din mâinile lui vecina de la poartă, care a văzut totul şi l-a luat în primire, certându-l. Atunci el i-o zis că numai el are drept să culeagă nuci din nucul ăla pentru că l-a sădit când avea cinci ani, şi nu-i pasă că se află pe terenul meu. Dar eu vă spun că minte: poate l-o fi plantat el, dar era vremea „colectivului” – când livada era la stat – dar după revoluţie mi-am primit-o înapoi, aşa că nu are niciun drept pe nucul ăsta”. În continuare, femeia arată că a anunţat degrabă poliţia şi, după ce-au sosit la faţa locului, oamenii legii au sfătuit-o să se prezinte la I.M.L. Cluj, de unde să-şi scoată certificat şi apoi să se întoarcă la secţia din comună şi să depună plângere împotriva agresorului. „Am venit aici, la Cluj, fiindcă trebuie să fac ceva până nu mă omoară vecinul, în casă. Omul ăsta e afurist tare şi nu are limite, atâtea-mi face. Oricum, tânăra care a văzut totul va veni ca martoră la poliţie şi va confirma şi acolo ce am păţit eu. Îi fac plângere vecinului ca să-l oprească poliţia să facă tot ce vrea în livada mea, mai ales că eu n-am făcut nimănui vreun rău, niciodată”, adaugă bătrâna.

După ce este consultată femeia primeşte un certificat în care i-au fost recomandate două zile de îngrijiri medicale – dar asta doar pentru încheietura, învineţită, a mâinii. Este trimisă de urgenţă la Clinica de Ortopedie, pentru radiografie, urmând ca în cazul în care are fisură sau fractură să se întoarcă pentru a-i fi prelungite zilele de îngrijiri…

“La data de 25 octombrie a.c., o femeie, de 77 de ani, din localitatea Boian, ar fi fost lovită de un vecin, în urma unor neînţelegeri.

În cauză se fac cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lovire sau alte violenţe, faptă prevăzută de Codul penal”, a declarat, pentru Gazeta de Cluj, Carmen Jucan, purtător de cuvânt al I.P.J. Cluj.

Post-ul La 77 de ani, făcută KO de un consătean de 79 pentru nucul din livada proprie! Agresorul susţine că el l-a sădit când avea 5 ani! apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Hidrocanal SRL din Bistriţa a „ciugulit” câteva zeci bune de milioane de lei din afacerile pe bani publici, fiind antreprenorul general la una din cele mai mari lucrări finanţate din fonduri europene nerambursabile, beneficiar fiind Aquabis SA, societate aflată în subordinea Consiliului Judeţean Bistrtiţa-Năsăud. Proiectul prevedea ca societatea să construiască/modernizeze patru staţii de epurare din judeţul Bistriţa-Năsăud. Ei bine, Hidrocanal este deţinută de Teamnet, grup de firme fondat de Sebastian Ghiţă, iar inspectorii fiscali au călcat pragul Hidrocanal şi au stabilit în sarcina societăţii obligaţii fiscale în cuantum total de 30 de miliarde de lei vechi. Totodată, vă prezentăm cât şi cum a plătit firma controlată, indirect, de Sebastian Ghiţă pentru prestaţia Loredanei Groza, show organizat de USL în campania electorală pentru referendumul de demitere a preşedintelui Băsescu. Ce alte ilegalităţi au ieşit din marele proiect, ne-au spus inspectorii fiscali…

Hidrocanal s-a ţinut bine pe piaţă până anul trecut când cifra de afaceri a societăţii a scăzut brusc de la aproximativ 44,5 milioane, cât a înregistrat în 2015 la 2,8 milioane, în 2016. Înfiinţată la începutul anului 2011, la nici patru ani, Hidrocanal SRL a atins o cifră de afaceri de peste 32,5 milioane de lei cu doar 11 angajaţi.

În acte, administrator este Ionel Roman, iar asociaţi Teamnet Engineering SRL (majoritar) şi TNI Stock Invest SRL, în spatele firmelor aflându-se, prin interpuşi, Sebastian Ghiţă. La „Obiect de activitate” firma se încadrează la „Lucrări de construcţii a proiectelor utilitare pentru fluide”. Zeci de firme sunt conectate direct sau indirect cu Hidrocanal. În această listă apar câteva firme ale căror denumire începe cu cuvântul cheie ”Teamnet” şi două cu ”TNI”, toate create în Bucureşti.

Proiectul de zeci de milioane de lei

În 2012, SC Hidrocanal SRL Bistriţa s-a asociat cu Von Roll BHU Umwelttechnik GmbH şi a adjudecat licitaţia deschisă lansată de Aquabis SA Bistriţa-Năsăud pentru contractul „Staţii de epurare apă uzată şi colectoare de transfer pentru clusterele Bistriţa, Beclean, Salva, Sângeorz-Băi”. Au existat 16 firme care şi-au transmis ofertele pentru acest contract, iar dacă valoarea iniţială a contractului era de 88.076.078 lei (fără TVA), finalmente s-a ajuns la 73.511.468 lei (fără TVA). Se licita proiectarea şi execuţia staţiilor de epurare apă uzată şi colectoare de transfer pentru clusterele Bistriţa, Beclean, Salva, Sângeorz-Băi.

Această investiţie includea şi proiectul „Extinderea şi modernizarea infrastructurii de apă şi apă uzată în judeţul Bistriţa-Năsăud”, cofinanţat prin POS Mediu.

Valoarea totală era de 344.328.828 lei, dintre care suma 65.021.293 lei (77%) era acordată de către Uniunea Europeană, 40.532.668 lei (12%)  şi era asigurată de la bugetul de stat, 6.235.793 lei (2%) din bugetul local, iar 32.539.074 lei (9%) reprezenta un împrumut bancar.

Ghiţă a intrat pe fir

La un an de la câştigarea licitaţiei de către spaniolii ce deţineau în 2012 firma, Sebastian Ghiţă intră pe fir prin Teamnet, o cumpără şi implicit preia contractul de 90 de milioane de lei. De altfel, Teamnet Internaţional, firma lui Sebastian Ghiţă a sponsorizat PDL cu 55.000 de lei. În acelaşi timp, compania a derulat contracte cu statul în valoare de peste 77 milioane de lei. Plin de bani, acesta a făcut tranzacţia pe loc şi a bătut palma cu spaniolii pentru a se extinde pe Bistriţa-Năsăud.

RISE Project a investigat afacerile deputatului Sebastian Ghiţă, om de bază al premierului Victor Ponta, urmărind traseul banilor într-o reţea complicată a tranzacţiilor simulate, a interpuşilor de tot felul, a funcţionarilor „de încredere”, a afacerilor cu serviciile secrete, cu fonduri europene şi, în general, cu mulţi bani publici.

Odată demonstrată ipoteza că Sebastian Ghiţă era protejatul lui Victor Ponta, nu durează mult să faci conexiunea dintre Ghiţă şi colegul de ideologie politică, Radu Moldovan, preşedintele Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud.

Obligaţii fiscale de peste 13 milioane de euro

ANAF nu a dormit, astfel că în perioada 03.12.2015-26.10.2016, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice (AJFP) Bistriţa-Năsăud din cadrul DGRFP Cluj-Napoca a derulat o inspecţie fiscală la sediul social al societăţii, prin intermediul căreia a analizat obligaţiile fiscale ale Hidrocanal reprezentând impozit pe profit şi TVA aferent perioadei 11.01.2011 –  30.09.2015.

În baza raportului încheiat, au fost emise Decizia de impunere nr. F-BN 475/20.12.2016 şi Dispoziţia privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală nr. 530/20.12.2016.

Societatea Hidrocanal a fost supusă unui control fiscal, constatările fiind materializate prin încheierea unui raport de inspecţie fiscală, ce a stat la baza emiterii deciziei de impunere. În urma verificării fiscale s-au stabilit în sarcina societăţii Hidrocanal obligaţii fiscale şi de plată suplimentare constând în impozit pe profit în cuantum de 1.076.829 lei şi TVA în cuantum de 1.934.645 lei, adică un total de aproximativ 3 milioane de lei.

Hidrocanal contestat actele administrative fiscale mai sus menţionate, însă AJFP Bistriţa-Năsăud a respins ca fiind neîntemeiată.

Având în vedere anvergura proiectului Aquabis, Hidrocanal a procedat atât la angajarea de personal, cât şi la încheierea de contracte de prestări servicii cu societăţi precum Bernofrancis Construct SRL, Terrania Inginerie & Construcţii SRL, Frasinul SRL, Teamnet Engineering SRL, Record SRL, Edil Concept SRL şi Von Roll GmbH.

Loredana a făcut show… pentru Ghiţă?

În ultima săptămână a lunii iulie 2012, Uniunea Social Liberală (USL) a organizat patru mitinguri electorale în oraşele din Bistriţa-Năsăud, în cadrul campaniei electorale pentru referendumul de demitere a preşedintelui Băsescu. La aceste mitinguri au fost prezenţi şi unii oficiali guvernamentali, însă cea care a făcut show la Bistriţa a fost Loredana Groza. Întâmplător sau nu, Hidrocanal SRL a sponsorizat prestaţia Loredanei în cadrul acestui eveniment cu aproape 60 de milioane de lei, sponsorizare despre care inspectorii fiscali şi-au pus semne de întrebare.

„Conform datelor din evidenţa contabilă, în perioada verificată s-au înregistrat facturi de achiziţii prestări de servicii de la Show Bis Unlimited SRL Popeşti Leordeni (n.red. – administrată de Alexandru George Constantinescu), în sumă de 57.309 lei, baza impozabilă, în baza contractului din 23.07.2012, obiectul contractului îl reprezintă asigurarea de servicii artistice şi sonotehnică de către prestator în favoarea Hidrocanal SRL şi coordonarea unui moment artistic cu participarea artistului „Loredana”. Nu au fost prezentate documente care să confirme că sponsorizarea acestui eveniment s-a efectuat în scopul realizării de venituri impozabile”, arată inspectorii fiscali.

Cheltuieli nelegale cu duiumul

De asemenea, inspectorii fiscali au descoperit cheltuieli nelegale, având în vedere facturile fiscale emise pentru societatea Terrania Inginerie & Construcţii SRL, administrată de Lucian Manolea, facturi despre care ANAF spune că nu sunt aferente proiectului:

„În baza adresei Eptisa România SRL, rezultă că SC Terrania Inginerie & Construcţii SRL Bucureşti nu a fost aprobat ca şi contractor pentru proiectul Aquabis SA, în concluzie, lucrările înscrise în Situaţiile de lucrări nu sunt aferente veniturilor impozabile ale Hidrocanal SRL, având în vedere că în perioada 2013-2015 Proiectul public, Aquabis SA Bistriţa a fost singurul proiect urmare a căruia s-au înregistrat venituri impozabile de către Hidrocanal SRL. În concluzie, lucrările înscrise în facturile fiscale cu antet SC Terania Inginerie & Construcţii SRL nu sunt aferente proiectului Aquabis, contribuabilul a dedus nelegal cheltuieli în valoare de 1.655.827 lei.

Urmare a răspunsului la nota explicativă, administratorul a precizat că ”Obiectul Contractului de subcontractare prevede lucrări de construcţii pentru execuţia Colectorul de transfer ape uzate Rodna – Sângeorz-Băi. Aceste lucrări constau în: lucrări de săpătură, pozare conductă, umpluturi, compactări, aducere la stare iniţială a terenului etc. Potrivit situaţiilor de lucrări anexate se constată că lucrările de construcţii la Colectorul de transfer ape uzate Rodna – Sângeorz-Băi a fost contractat de Frasinul SRL”.

Larionesi, implicat în neregulile lui Ghiţă

Firma condusă de Traian Larionesi, SC Frasinul SRL, i-a închiriat lui Ghiţă utilaje, însă ce lucrări s-au executat, nici măcar ANAF nu ştie…

„S-a înregistrat TVA deductibil prin încălcarea prevederilor legale în baza unor facturi fiscale reprezentând chirie utilaje (buldoexcavator, excavator pe senile, buldozer, macara etc.) de la Frasinul SRL, utilaje pentru care contribuabilul nu justifică utilizarea în scopul realizării de operaţiuni taxabile. Anexele la facturi cuprind ore şi tarife fără a menţiona ce s-a realizat efectiv, respectiv care parte din lucrările proiectate au fost executate în timpul acestor ore de muncă. În răspunsul de la nota explicativă nu s-a precizat expres în ce linie financiară certificată şi aprobată de Consultantul proiectului finanţat (Eptisa România SA) se regăsesc lucrările înscrise în facturile fiscale reprezentând chirie utilaje. Potrivit Situaţiilor de lucrări anexate, se constată că lucrările de construcţii la Colectorul de transfer ape uzate Rodna – Sângeorz-Băi a fost contractat de către Frasinul SRL, iar în situaţiile de lucrări se regăsesc înscrise lucrări executate cu astfel de utilaje”, spun inspectorii fiscali.

Dovada, unde-i dovada?

Inspectorii fiscali au mai stabilit au stabilit că lucrările înscrise în facturile dintre Hidrocanal şi societatea Bernofrancos Constrict SRL (administrată de spaniolul Fernandez Paz Avelino) nu au legătură cu lucrările pentru proiectul Aquabis.

„În baza constatărilor şi a informaţiilor deţinute de organul fiscal, apreciem că, contribuabilul în baza documentelor prezentate, a explicaţiilor date, precum şi a informaţiilor obţinute în baza art. 58 din Codul de procedură fiscală, nu poate dovedi că lucrările înscrise în cele trei facturi fiscale cu antet Bernofrancis Construct SRL sunt aferente proiectului Aquabis SA. Având în vedere că în situaţiile de lucrări este prevăzut că s-au executat lucrări de către Bernofrancis Construct SRL pentru proiectul Aquabis SA în lunile ianuarie şi mai 2015, iar în baza proceselor-verbale transmise de Eptisa România SRL (consultantul proiectului), lucrările cuprinse în situaţiile de lucrări anexate facturilor cu antet Bernofrancis Construct SRL nu sunt aferente operaţiunilor taxabile pentru proiectul Aqabis SA (”Proiectul Aquabis SA” fiind singurul proiect al Hidrocanal SRL în perioada 2013-2015)”.

Alte mişmaşuri descoperite de ANAF

„S-au înregistrat servicii juridice care potrivit anexelor la facturi au înscris «servicii juridice în favoarea proiectului – Proiect Strejnic», proiect care nu a fost realizat de Hidrocanal SRL, prin urmare serviciile nu sunt aferente veniturilor impozabile ale contribuabilului.

Cheltuielile cu servicii înscrise în facturi fiscale, nu sunt aferente proiectului Aquabis, aşa cum rezultă din adresa Eptisa România SRL, societatea Teamnet Enginerrring SRL nu a fost avizată cu prestator pentru servicii de coordonare a proiectului, managementului proiectului (…), în concluzie serviciile nu sunt aferente veniturilor impozabile ale contribuabilului”, se mai arată în raportul întocmit de ANAF.

Teamnet, cea mai mare insolvenţă din IT

Compania Teamnet Internaţional, firma fondată de urmăritul internaţional Sebastian Ghiţă, care era jucătorul dominant de pe piaţa locală de integrare IT&C, şi care a intrat în insolvenţă în primăvara acestui an, a acumulat datorii totale de 290,2 mil. lei, conform tabelului preliminar de creanţe publicat de administratorul judiciar la finele lunii mai 2017, pe lista creditorilor fiind unele dintre cele mai mari bănci şi companii locale.

Telekom Romania Communications (fostul Romtelecom), unul dintre cei mai mari jucători de pe piaţa locală de comunicaţii, la care statul mai deţine 45,9% din acţiuni, are de recuperat cea mai mare sumă de bani de la Teamnet: 67,5 mil. lei, sumă care nu intră în lista creanţelor garantate din tabelul creanţelor, şi care a fost generată în urma unui contract cadru de vânzare cumpărare de soluţii IT&C.

Pe lista companiilor care au de recuperat bani de la Teamnet, dar ale căror datorii intră pe lista creanţelor negarantate (chirografare), se află şi Rovim Energy – cu 2,08 ml. lei şi Expert One Research – 1,4 mil. lei.

Datorii la buget ale Teamnet sunt către: ANAF Bucureşti – 3,7 mil. lei, Ministerul Dezvoltării Regionale – 16,3 mil. lei, Comisia Europeană – prin agenţia executivă de cercetare – 0,92 mil. lei şi Comisia Europeană – 0,97 mil. lei.

Suma totală a datoriilor pentru care creditorii au drept de preferinţă se ridică la 151,5 mil. lei şi este formată din datoriile Teamnet către: Black Sea Trade & Development Bank – 32,9 mil. lei; International Finance Corporation (divizia de investiţii a Băncii Mondiale) – 32,9 mil. lei, OTP Bank – 9,2 mil. lei, Raiffeisen Leasing IFN – 1,18 mil. lei, ANAF – 3,5 mil. lei, Piraeus Bank – 13,7 mil. lei, Credit Europe Bank – 4,5 mil. lei, Banca Transilvania – 19,9 mil. lei şi Raiffeisen Bank – 33,4 mil. lei.

Telekom România Communications a formulat ulterior o contestaţie la tabelul preliminar de creanţe solicitând ca datoria Teamnet de 63,18 mil. lei să fie inclusă în rândul creanţelor garantate (care beneficiază de o clauză de preferinţă) în timp o altă sumă de 4,3 mil. lei să fie inclusă în rândul creanţelor chirografare. Iniţial compania de comunicaţii solicitase înscrierea întregii datorii sub forma unei creanţe chirografare.

Administratorul judiciar al Teamnet Internaţional este Trust Insolvency SPRL.

Post-ul DGRFP Cluj a găsit firma lui Sebastian Ghiță cu datorii de 30 miliarde lei vechi apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Profesorul Aurel But, fost director al Muzeului Memorial „Octavian Goga” de la Ciucea, timp de 32 de ani, este un personaj cu totul neconvenţional şi extrem de fascinant. Acesta, fiu al locului, cunoaşte majoritatea istoriilor legate de fabulosul castel – încă de la construcţia lui, trecând prin perioada în care i-a aparţinut poetului şi soţiei sale, şi până în zilele noastre. Incitat, acest povestitor desprins parcă din stirpea lui Ion Creangă, deapănă întâmplări care ar putea face oricând subiectul unui roman de aventuri – dar şi SF, deoarece Veturia, văduva poetului, era o iniţiată în spiritism şi practici ezoterice. La ceas de seară, But ne-a relatat şi câteva întâmplări, din „biografia” castelului, care nu pot fi incluse decât în această categorie.

Goga: „Nu se refuză o văduvă, mai ales că-i a prietenului meu”

Înainte de a trece la povestirea întâmplărilor castelului, de-a lungul câtorva decenii, Aurel But ţine să-mi facă un scurt istoric al acestuia. Începe profesorul: „Domeniul a fost cumpărat de Octavian Goga în octombrie 1920, cu un contract semnat la Budapesta şi contrasemnat la Bucureşti, la preţul de 280.000 de coroane. În 1919, poetul primeşte o scrisoare de la văduva poetului Ady Endre, care-i spune că ar fi o mângâiere sufletească dacă îi cumpără zestrea pe care o are de la tatăl său. În contextul acesta s-a făcut vânzarea muzeului, iar poetul a achitat în urma actului de vânzare-cumpărare, cu bani luaţi de la Banca Agrară din Cluj”. În timpul vizitei la Ciucea făcută de poet în compania lui Alexandru Hodoş, redactorul şef al revistei sale, „Ţara noastră” şi a Veturiei, aici au găsit – după cum se confesează văduva poetului – nişte încăperi fără uşi şi fără geamuri, „totul era o ruină”. L-a întrebat pe Goga – dezamăgită de privelişte – la ce-i trebuie moşia fetei lui Boncza, văduva lui Ady Endre, însă poetul îi răspunde: „Chestiunea nu se pune aşa. Niciodată nu se refuză o văduvă, cu atât mai mult că-i văduva unui prieten de-al meu. Iar de aceea am să-i cumpăr zestrea lui Czinska, şi de-ar fi să o dau cadou cuiva”. În 15 ianuarie 1921 se căsătoreşte cu Veturia şi „tânăra” familie începe refacerea domeniului, în 1922. „În 1927 se încheie lucrările şi aici trebuie menţionat că se împrejmuieşte domeniul cu zid de piatră, se etajează şi măreşte „clădirea-castel”. Această clădire a fost numită „castel” de către ciuceni după ce-a fost ridicat de Boncza la sfârşitul veacului al XIX-lea, pentru că avea două turnuri crenelate. Ady stătuse aici împreună cu tânăra lui soţie doar doi ani, între 1915 – 1917, în plin Război Mondial, dar acesta se retrage la Budapesta şi moare în anul 1919. „Casa Albă” şi „Casa Ady” rămân neschimbate, compartimental şi arhitectural şi aici poetul cumpără în anul 1923 de la Cultul Reformat şi partea de sus a incintei, împreună cu clădirea-mănăstire aparţinând Ordinului Ursulinelor”. Relevante în acest sens sunt următoarele însemnări din jurnalul Veturiei: „Când m-a adus soţul meu la Ciucea mi-am dat seama că mă aflu în faţa propriului meu mormânt. Spun asta dându-mi seama cât este aici de lucru”. Şi Veturia a fost cea care s-a ocupat de refacerea domeniului, cu meşteri, poetul fiind prins în activităţile publice: conducător şi publicist la revista „Ţara noastră”, membru în şase guverne, ultima parte a vieţii ca prim-ministru.

Veturia Goga, un talent multiplu cu o voinţă de fier

Profesorul But descrie apoi personalitatea extrem de puternică a Veturiei: „Această „Penelopă de Ciucea” era un talent înnăscut la pian, care a studiat particular la Paris, a debutat la Sibiu pe scenă – ca atriţă melodramatică, iar în 1910 este premiată cu ocazia interpretării „Cântecului Nibelungilor” a lui Wagner, cu înaltă clasă. De altfel, biblioteca de la Ciucea deţine în patrimoniul său opera completă a lui Richard Wagner, pe care puţine biblioteci din Europa o au. Bună prietenă cu Fitzgerald Wagner, fiul lui Richard şi cu soţia acestuia, nora lui Wagner – care a invitat-o în 1914 la un festival Wagner la Bayreuth – relaţia cu „wagnerienii” este continuată şi prin vizita nurorii lui Wagner la Ciucea, Cluj şi Bucureşti, prin 1972, când domeniul Ciucea era muzeu. De altfel, Veturia i-a cerut sprijinul lui Ioan Brad, salariat pe atunci al Ministerului Culturii pentru a-i facilita un traseu împreună cu nora lui Wagner şi o cazare la Athenee Palace”. În urma celui de-Al Doilea Război Mondial, Veturia şi domeniul traversează o perioadă grea: este judecată de Tribunalul Poporului, i se confiscă toată averea – casele de la Bucureşti, Cluj şi Predeal – însă rămâne cu Ciucea, unde i se dă „carantină”, iniţiindu-i-se statutul de chiabur. Ajunge cumva la Huedin, în „plasa raională”, de unde vorbeşte la telefon cu Dr. Petru Groza, finul său de cununie. „Petrică, ăştia, comuniştii tăi, m-au făcut chiabur şi eu n-am ce mânca” – i-a zis ea. Îşi vinde, ţăranilor din sat, terenul pe care-l avea peste Crişul Repede, circa 15 ha, bani cu care termină Mausoleul – monumentul funerar la care a lucrat timp de 20 de ani. Iniţial monumentul trebuia făcut de Brâncuşi, dar cei doi n-au ajuns la un numitor comun, aşa că face apel la G.M.Cantacuzino, arhitectul primului hotel ridicat în staţiunea Mamaia. Mausoleul are 12 metri înălţime, piatra e adusă de la Deva, calcaroasă, iar cavoul şi faţada sunt placate cu mozaic de Murano provenind de la firma Orsini din Italia, mozaicul întinzându-se pe o suprafață de 542 de metri pătraţi. Totul, după grafica lui Nora Steriade. Placarea de mozaic s-a făcut cu mâna ei, timp de 17 ani, după o metodă bizantină. Într-o zi, lucrând la bolta cavoului şi-a răsturnat  bidonaşul cu petrol – şi Veturia comentează acest incident arătând că din nou Providenţa a fost alături de ea: bidonaşul a căzut în stânga schelei şi lampa în partea cealaltă a schelei, altminteri ar fi ars cu totul. Notează Veturia Goga: „Lucram 12 -16 ore pe zi. Nu-mi mai simţeam mâinile. Înainte de a mă apuca de lucru am avut o luptă cu mine însumi dacă voi putea urmări  pictura după desenul lui Nora”.

Lumini şi umbre ciudate, noaptea, în sufrageria Veturiei

Iar în încăperile castelului, familia Goga a adunat numeroase bunuri artistice cu prilejul călătoriilor făcute în Europa – şi nu numai: gravură germană şi englezească, grafică de la autori binecunoscuţi precum Jules Pascin, artă plastică – pictură flamandă, etc. Pe lângă achiziţiile făcute în călătorii, colecţia este întregită prin relaţia poetului şi-a Veturiei cu mari artişti ai vremii, atât din ţară cât şi din străinătate, şi aici i-aş aminti pe Nagy Istvan, Nora Steriadi, Camil Ressu, Grigorescu, etc. „O operă de artă mai specială este portretul Veturiei, în mărime naturală, de Camil Ressu, în care este aplicată metoda prin care aceasta urmăreşte cu privirea şi – aparent – şi cu corpul toate unghiurile faţă de planul tabloului, aşa că din orice punct al salonului de primire ai privi, există senzaţia că Veturia fixează cu privirea vizitatorii. De altfel, în discuţii repetate cu personalul de supraveghere Veturia le sugera că şi după moartea sa o să le vadă pe cele care vor fi corecte sau nu cu bunurile şi cu vizitatorii. Astfel, Veturia a inoculat, pare-se, personalului dintotdeauna  – căci se păstrează şi azi  – frica de elemente supranaturale, de fantome, pentru că toată lumea o ştia ca iniţiată în acest domeniu”, explică profesorul. De asemenea, profesorul descrie un vas chinezesc de porţelan care, pus într-un anumit loc, în castel, şi lovit cu nişte beţe speciale „scoate” un cântec: „S-a încercat o demonstraţie de către un profesor universitar de la Conservatorul din Sanghai care, în urmă cu câţiva ani, însoţit de un grup de studenţi a vizitat muzeul, demonstrând că pe vasul respectiv este imprimat un cântec mai special. Vasul a fost primit de către Goga în timp ce era prim-ministru, de la o delegaţie chinezească”. Însă – asemeni unui castel ce se respectă – nici fenomenele paranormale nu lipsesc din  perimetrul său: „Nu o singură dată supraveghetorii de noapte au sesizat lumini şi umbre ciudate în sufragerie, încăperea din care până şi clarvăzătoarea Carmen Hara – aflată, departe, în America – susţine că vorbeşte cu Octavian Goga, prezentând veridic până şi culorile pereţilor- fără să fi văzut vreodată încăperea. Totodată susţine că Octavian Goga o ajută mult în previziunile sale. De asemenea, la o reuniune a unor literaţi – cu prilejului unei ediţii a cunoscutului Festival Naţional de Poezie „Octavian Goga”- unei doamne cu calităţi de medium, însoţite de soţul său, i s-a făcut rău după ce l-a văzut pe poet împreună cu Veturia – susţinea aceasta – în spatele „Casei Albe”, supăraţi pe vorbele auzite din partea unor oaspeţi mai exaltaţi care spuseseră lucruri neadevărate despre ei”.

Directoare pe viaţă a muzeului

În perioada comunistă viaţa Veturiei şi a muzeului devin extrem de dificile: „Fiind o lucidă şi pragmatică, în 1966 aceasta face o ofertă de donaţie către statul român – Sfatul Popular al Regiunii Cluj – în 17 Făurar 1966. Clauza donaţiei  era ca aici să fiinţeze un muzeu care să poarte numele poetului. Statul acceptă donaţia, începe inventarul bunurilor iar la 1 ianuarie 1967 Veturia este numită directoare pe viaţă a Muzeului Memorial, unde va sta aproape treisprezece ani, până la decesul său din 1979. Iată că la cincizeci de ani de la înfiinţarea sa, dorinţa Veturiei se împlineşte din nou datorită testamentului, scris de mâna dânsei, prin care îi revin toate bunurile materiale statului român. Aşa că procesele de revendicare, intentate de nişte strănepoţi de frate de-ai Veturiei, ce s-au dezbătut pe actul de donaţie, îşi pierd valabilitatea”. Astfel, Veturia, o directoare atipică, investeşte în  muzeu toţi banii primiţi ca drepturi de autor după creaţia lui Goga şi există nouă scrisori, publicate de Ion Brad, căruia, gradual, Veturia îi cere să pună o vorbă bună pentru angajarea unei femei de serviciu, dar şi meşteri: „Am o singură angajată şi şaizeci de încăperi, care au două sute de geamuri de curăţat”. Într-o altă scrisoare îi cere acestuia sprijinul în vederea introducerii încălzirii centrale, arătându-i că a deschis o expoziţie etnografică cu cinci sute de piese în clădirea-mănăstire, că a organizat o expoziţie în „Casa Ady” şi că a pus pe clădire o placă de marmură. De asemenea, cu sprijinul marilor muzee ale Clujului, neobosita văduvă a poetului reuşeşte să organizeze instituţia cu panotări expoziţionale, instaurând o disciplină nemţească, cu toate că muzeul era vizitat zilnic de sute de turişti, cel puţin şapte-opt autocare ticsite aşteptau permanent în faţa muzeului. Adaugă apoi enciclopedica noastră gazdă: „Vizitatorii nu intrau pe covoarele persane decât cu papuci de pânză, iar doamna Veturia era foarte severă, făcea observaţii indiferent de rangul pe care-l avea interlocutorul ei. Odată, l-a invitat pe primarul comunei, Buzea să i-l trimită pe noul şef de post. L-a primit pe acesta în apartamentul său de la castel şi l-a servit cu un minuscul pahar de vin de măceşe. De emoţie miliţianul a dat direct pe gât licoarea, urându-i sănătate. Veturia a reacţionat imediat apostrofându-l: „Beţivule, aşa se serveşte? Tu o să mă păzeşti pe mine”? Era, probabil, o formă de intimidare. Colegii povestesc de asemenea că spre finalul vieţii când era purtată cu un fel de cărucior, dacă era zgâlţâită, intra în funcţiune o nuia de alun cu care-i “corecta” pe cei ce o transportau”. De asemenea, în perioada când Aurel Duca era la conducerea Regiunii Cluj, susţinută de Ioan Gheorghe Maurer a reuşit să obţină pavarea aleilor cu piatră cubică de Bologa şi ridicarea Teatrului de vară, cu 350 de locuri. O lucrare extraordinară, aflată în ruină – care-şi aşteaptă, de ani buni renaşterea”.

Recuperatoare a bunurilor furate de armata sovietică

Veturia era atât de bine poziţionată în societatea vremii încât şi după ce soldaţii sovietici au jefuit domeniul Goga ea tot s-a descurcat: „A făcut atunci apel la profesorul Iuliu Haţieganu, care avea o reşedinţă în Ciucea şi se afla în relaţii bune cu un general sovietic, încă din vremea studiilor sale din Germania. Şi generalul a recuperat bunurile, lăsându-i pe deasupra Veturiei şi paisprezece militari, ca despăgubire, să o ajute la muncile din „ograda” ei.  Tot aşa, în timpul  cedării Ardealului, în 1940, aceasta a arborat steagul negru la poarta domeniului şi a fost apostrofată serios de către ofiţerii unguri. Le-a răspuns că este văduvă şi nu-şi revine din supărare după moartea soţului. Pe deasupra, s-a deplasat la consulatul german de la Cluj şi s-a plâns că armata maghiară a intrat abuziv pe domeniul său, iar reacţia consulatului a fost că le-a cerut ungurilor să facă, automat, un inventar al bunurilor, în prezenţa Veturiei, şi să plătească şi chirie dacă intenţionează să-şi stabilească în castel cartierul general”. Au mai fost etape grele în viaţa muzeului: pentru că nu s-a investit, timp de douăzeci şi cinci de ani muzeul nu a fost încălzit, fiind astfel atacat de patru rânduri de ciuperci de casă – două la castel, unul la „Casa Albă” şi altul la „Casa Ady”. Au fost lucrări grele şi costisitoare, cu pierderi de piese care n-au mai putut fi recuperate şi abia după înregistrarea acestor pierderi s-au investit, în urmă cu zece ani, în realizarea unei încălziri centrale performante. Mărturiseşte apoi amfitrionul nostru, trăgând puternic aer în piept: „Pe lângă duşmanii biologici după revoluţie au fost şi cinci furturi importante. Vă dau cuvântul meu că au fost nopţi întregi când stăteam împreună cu colegii şi prietenii, înarmaţi cu furci şi bâte în jurul castelului. Noi îi aşteptam pe hoţi afară şi unul dintre ei, Mărginean, zilier la noi, era ascuns în podul castelului. În luna mai 1990 au fost sustrase nouă icoane pe sticlă şi lemn, de o mare valoare, din biserica de lemn, apoi în 6-7 iulie 1990 au fost furate piese din expoziţia castelului: tapiseria lyoneză din secolul al XVIII-lea, în valoare de 500.000 de dolari, două tablouri de Dărăscu şi Aurel Pop, câteva cărţi scumpe, luate la întâmplare. Tapiseria a fost recuperată în Constance, Germania, de către poliţia germană iar tablourile la Oradea. Din păcate, două din icoane au fost imputate personalului muzeului, aşa că le-am plătit noi, fiecare cu opt salarii – chiar dacă hoţii erau prinşi. Atunci, în timpul procesului din 1993 au venit persoane din anturajul hoţilor care m-au ameninţat cu moartea în caz că-mi continui acţiunea, iar judecătorul – culmea! – mi-a cerut la final să-i dau în judecată pe hoţi şi să mă constitui parte civilă”. Se destinde apoi şi îşi încheie relatarea istoriei muzeului şi, totodată, înflăcărata pledoarie: „După pensionarea mea din 2014, manageriatul a fost preluat de către d-na Ioana Lidia Ilea, clujeancă, venită acasă de la Bucureşti, de la Ministerul Culturii. Aceasta s-a implicat minunat în problemele muzeului, inclusiv în instanţă, cu ocazia procesului de retrocedare. Sunt liniştit că muzeul se află acum pe „linie dreaptă” şi este condus de un manager competent care va putea să-l dezvolte şi să-i valorifice aşa cum trebuie extraordinarul său patrimoniu”!

Post-ul Povestea nefardată a Castelului „Octavian Goga” din Ciucea: „O femeie a leşinat văzând într-o zi fantoma poetului şi a Veturiei”! apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Fostul ministru al Transporturilor, Ioan Rus, care a demisionat ca urmare a aprecierilor publice jignitoare la adresa copiilor şi a soţiilor românilor plecaţi la muncă în străinătate, este implicat în numeroase afaceri. De la relaţiile de afaceri arhicunoscute cu magnatul Ion Ţiriac, municipalitatea i-a închiriat lui Ioan Rus un teren pentru o sumă derizorie.

Fostul ministru PSD Ioan Rus a intrat în afaceri fiind fondatorul unor firme şi administratorul altora. Cea mai importantă dintre ele, RMB Inter Auto SRL (reprezentanţa Mercedes-Benz) era controlată, printr-un offshore (Vitexa Holdings Limited), de omul de afaceri Ion Ţiriac. De altfel, Autosincron este unul dintre asociaţii SC RMB Inter Auto SRL.

Merge (sic!) afacerile

În iulie 2015, Ioan Rus a cumpărat o casă pe Calea Turzii nr. 148 (lângă sediul Autosincron) de la Laurenţiu şi Magdalena Maria Alina Boţoc, Statul român fiind şi el proprietarul unei mici cote din teren.

La o lună după ce a cumpărat imobilul, societatea Autosincron SRL, prin Ionuţ Bogdan Ioan (în iunie 2014 după ce a devenit membru al Guvernului, Rus s-a autoînlocuit din funcţia de administrator cu Ionuţ Bogdan Ioan, fost partener de afaceri) a încheiat cu Municipiul Cluj-Napoca două contracte de închiriere pentru terenul- curte aferent casei respective. În total sunt 148 mp închiriaţi, pentru care milionarul Ioan Rus plăteşte primăriei o chirie de-a dreptul hilară – 11,84 lei/ lună. Termenul de închiriere a suprafeţei respective a fost stabilit la doar două săptămâni după ce Ioan Rus a cumpărat casa, iar contractul expiră în iunie 2019.

”În cazul în care, la expirarea termenului contractual, locatarul va depune cerere de prelungire a termenului de locaţiune, locatarul (n.red. – SC Autosincron SRL), va lua act de aceasta, urmând a proceda la prelungirea locaţiunii în condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare la acel moment”, se arată în contractul de închiriere.

În cazul în care chiria nu va fi plătită până în data de 30 a fiecărei luni, milionarul Ioan Rus va fi sancţionat cu 0,5%/zi din cuantumul obligaţiei neachitate în termen, ceea ce ne îngrijorăm că s-ar putea să-i aducă fostului ministru o gaură în buget.

Iar pentru că Primăria Cluj-Napoca nu profită deloc de pe urma terenurilor şi a spaţiilor pe care le are închiriate sau concesionate, profită Ioan Rus de municipalitate. Pe terenul pentru care plăteşte 11 lei/lună, fostul ministru s-a pricopsit cu o parcare particulară.

Boc face plecăciuni în faţa ”adversarului”

Relaţiile dintre Emil Boc şi Ioan Rus, chiar dacă din punct de vedere politic se află în altă barcă, par să fie generatoare de profit, iar pentru că lui Ioan Rus trebuie să-i meargă afacerile aşa cum vrea, Primăria lui Boc a schimbat funcţiunile unei zone pentru firma fostului ministru. Concret, societatea Autosincron a cerut în aprilie 2015 modificarea Planului Urbanistic Zonal (PUZ) pentru strada Cometei nr. 5-7, respectiv modificarea din UTR- Liu – locuinţe cu regim redus de înălţime, în UTR- M3 – locuinţe colective, birouri, servicii. Regimul de înălţime admis pentru UTR- Liu nu poate depăşi două etaje, ceea ce UTR – M3 (cel cerut de Ioan Rus) permite edificarea clădirii până la şase etaje.

Pentru că a avut succes, în mai 2016 Ioan Rus a primit şi autorizaţia de construire prin care i s-a permis edificarea unui imobil de locuinţe şi servicii (S+P+4E), pe strada Cometei nr. 7, în vecinătatea sediului Autosincron.

Aceeaşi manevră s-a făcut şi în ianuarie 2016, când Primăria lui Boc a eliberat Planul Urbanistic Zonal tot pentru societatea Autosincron, prin care s-a schimbat funcţiunea unui teren pentru extinderea clădirii de birouri în care este şi sediul IRES, firma cedată de fostul vicepremier Vasile Dâncu lui Ovidiu Turcu, un alt apropiat al lui Ioan Rus.

Concret, consilierii locali au votat aprobarea PUZ – strada Cometei pentru schimbarea funcţiunii zonei din UTR L3a (= locuinţe individuale şi colective mici cu maxim P+2 niveluri) în UTR M3a (=zonă mixtă cu regim de construire deschis, în extinderea M3 adiacentă principalelor artere de circulaţie).

Imobilul de pe strada Cometei nr. 7 a fost vândut de către Transferoviar Grup către Autosincron. Imobilul era compus din teren, curte şi grădină, în suprafaţă de 759 metri pătraţi, pe care era edificată o construcţie din lemn, acoperiră cu şindrilă, compusă dintr-o cameră, o bucătărie şi dependinţe. Imobilul în cauză a intrat în posesia Transferoviar Grup SA în 21 decembrie 2012.

Ioan Rus construieşte cu viteza cometei

Pe strada Cometei nr. 4, fostul ministru vrea să construiască pe terenul parcării Autosincron (vizavi de sediu), un imobil mixt. În acest context, publicul a fost invitat să transmită contestaţii asupra proiectului ”Elaborare Plan Urbanistic de Detaliu şi documentaţie tehnică pentru autorizarea lucrărilor de construire imobil mixt, operaţiuni notariale, împrejmuire teren, amenajări exterioare, racorduri şi branşamente”. Anunţul a fost publicat în 21 septembrie 2017, iar până în 6 octombrie, clujenii au avut ocazia să depună observaţii la sediul primăriei.

În 2007, a mai existat un Plan Urbanistic de Detaliu pentru strada Cometei nr. 2-4 care prevedea aprobarea PUD pentru un imobil de patru etaje (S+P+4E), beneficiar fiind, evident, tot SC Autosincron SRL.

Ioan Rus a primit ordin de reactivare?

”La unul din posturile ado­rate de gradaţi (n.red.- Realitatea TV), zilele trecute Ioan Rus este reactivat sau se bagă singur în seamă. Whatever! Iată declaraţia sa: „Procurorul general sau procurorul-şef DNA nu au cum să fie oameni iubiţi de o anumită categorie de oameni. Nu au cum într-o ţară coruptă“, a spus Ioan Rus. Corect camarade Rus!

Păi dacă de cel puţin 15 ani de zile nimeni nu te întreabă cum ai făcut averile în chestiune, cum ai melanjat zeci de firme prin tot atâtea offshore-uri, cum de fiul şi ginerele învârt afaceri de sute de milioane de dolari pe bani de la buget, nu-i normal că e o ţară coruptă?! Este camarade Rus!

Dar mai ales când ne gândim cu cât patos de anticorupţie în sânge dl Dâncu cânta mai acum doi-trei ani la urechea şefei DNA celebrul şlagăr de gherlă „La Chilia-n port, varianta pentru statul de drept“!

Hai spune drept: grupul matale a simţit miros de guvernare nouă sau de preluare a PSD? În antrepriză că pe persoană fizică e mai greu, nu vă permite statul de drept!”, spune într-un editorial, jurnalistul Realitatea TV, Marian Gârleanu.

Post-ul Municipiul Cluj-Napoca, un chilipir pentru Ioan Rus apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

ANAF Cluj îi acuză de evaziune fiscală pe Rusu Mircea Ciprian, prietenul şi fostul partener de afaceri al lui Dan Tonchievici, fost lider PSD, din cadrul firmei Ebono Electronics, şi pe Călin Ioan Abrudean. Iniţial, şi Tonchievici a fost acuzat de evaziune, dar procurorii au dat soluţia de neîncepere a urmăririi penale. Ulterior, cei de la ANAF l-au ”pierdut” pe Tonchievici din vizor. Inspectorii financiari îi acuză pe cei implicaţi în acest dosar că au fraudat statul cu câteva milioane de lei, prin metoda “caruselul” financiar în care sunt implicate mai multe firme, un off-shore şi o firmă fantomă din Bulgaria. Culmea, judecătorul căruia i-a fost distribuit dosarul a mai judecat în urmă cu câţiva ani acuzaţiile de evaziune din această speţă şi a menţinut soluţia de neîncepere a urmăririi penale din lotul Tonchievici.

La jumătatea acestui an, Rusu Mircea Ciprian, Ioan Călin Abrudean şi firma Ebono Electronics, au fost trimişi în judecată pentru evaziune fiscală. Din acest dosar s-a desprins un dosar de cameră preliminară care tergiversează din luna mai. În cadrul acestor procese, la începutul acestei luni judecătorul Ariana Ilieş a făcut o cerere de abţinere care a fost admisă, iar timp de două termene, magistratul a încercat să îşi dea seama care este situaţia juridică a firmei Ebono.

Se poate ca magistratului Ilieş să îi fi fost atât de greu să judece această cauză şi pentru că în urmă cu câţiva ani ea l-a scăpat pe Dan Tonchievici de acuzaţiile de evaziune fiscală. În februarie 2013 ea a judecat dosarul în care a menţinut rezoluţiile de neîncepere a urmăririi penale dispuse în dosar nr. 583/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj. În dosarul respectiv, TONCHIEVICI DAN-FLORENTIN, RUSU MIRCEA-CIPRIAN şi CRIŞAN IOAN-NICOLAE erau acuzaţi de evaziune fiscală.

Astfel că există multe şanse ca şi acest proces să fie finalizat la calendele greceşti.

În urmă cu câţiva ani, reprezentanţii ANAF Cluj au mai făcut plângere penală pentru evaziune fiscală împotriva firmei Ebono şi a celor implicaţi. La data respectivă era implicat şi Dan Tonchievici, fost lider PSD implicat într-o serie de afaceri imobiliare cu cântec.

Firma Ebono Electronics dezvoltă magazinul online magazinieftin.ro, iar patronii societăţii sunt Nistor Angheluş Adrian şi Radu Gheorghe.

Când procurorii au început să se intereseze de afacerea Ebono, Tonchievici şi Rusu, care erau patronii Ebono Electronics, au vândut acţiunile către Nistor Angheluş şi Radu Gheorghe.

TONCHIEVICI DAN-FLORENTIN, RUSU MIRCEA-CIPRIAN şi CRIŞAN IOAN-NICOLAE au fost acuzaţi de fraudarea statului prin neplata TVA-ului aferent unor tranzacţii comerciale. Ei au derulat o serie de tranzacţii comerciale intracomunitare fictive pentru a fi scutiţi de la plata TVA-ului. Conform inspectorilor financiari care i-au făcut plângere penală lui Tonchievici, metoda de fraudă folosită de el se numeşte “caruselul”. Practic, o societate comandă produsele din străinătate prin intermediul altei firme care nu există în acte şi care este creată special pentru a face evaziune fiscală. Firma “fantomă” importă produse la un preţ mic şi le vinde societăţii la un preţ mult mai mare, făcând un profit mare. Societatea ”fantomă” are la dispoziţie 55 de zile pentru a îşi achita TVA-ul şi impozitul pe profit, însă în această perioadă face importuri masive. În acelaşi timp, patronul firmei “curate” care controlează firma “fantomă” nu câştigă nimic din vânzarea mărfii şi nu este obligat să plătească impozit pe profit sau TVA. Ulterior, firma “fantomă” dispare!

”Norocul” judecătoarei

Anul acesta, judecătoarea Ariana Lăcrămioara Ilieş de la Tribunalul Cluj a fost sancţionată de CSM. Măsura a fost dispusa, joi 6 aprilie 2017, de Secţia pentru judecători în materie disciplinară.

Lăcrămioara Ilieş a primit “avertisment”, pentru “nerespectarea în mod repetat şi din motive imputabile a dispoziţiilor legale privitoare la soluţionarea cu celeritate a cauzelor”. „În şedinţa din data de 6 aprilie 2017, Secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a admis acţiunea disciplinară formulată de Inspecţia Judiciară împotriva doamnei Ilieş Ariana Lăcrămioara, judecător în cadrul Tribunalului Cluj.

În temeiul prevederilor art. 100 lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, Secţia pentru judecători a aplicat doamnei judecător sancţiunea disciplinară constând în ”avertisment” pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. h) teza I din acelaşi act normativ – ‘nerespectarea în mod repetat şi din motive imputabile a dispoziţiilor legale privitoare la soluţionarea cu celeritate a cauzelor…‘.

Hotărârea secţiei va cuprinde, alături de alte elemente prevăzute de lege, descrierea faptei pentru care s-a aplicat sancţiunea disciplinară menţionată, urmând a fi redactată şi publicată pe site-ul Consiliului www.csm1909.ro în termen de 20 de zile de la pronunţare.

Aceasta poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie”, se arată în comunicatul CSM.

Printre cauzele spectaculoase ale magistratului Ariana Ilieş se numără dosarul Bivolaru, în care liderul MISA este judecat la Cluj Napoca, ea fiind cercetată de Inspecţia Judiciară pentru modul în care a gestionat dosarul. Gregorian Bivolaru a fost eliberat condiţionat din penitenciar pentru a fi judecat în continuare, dar el a fugit din ţară. Trebuie menţionat faptul că judecătoarea Ariana Ilieş nu are vreo legătură directă cu eliberarea liderului MISA.

Tonchievici s-a dat cu caruselul

Conform plângerii penale făcute de inspectorii financiari, “în urma informării primite de la bănci, s-a constatat că în perioada 30.08.2011 – 02.11.2011, SC Com Tiger Direct a încasat de la SC Marlido suma de 4.652.541 de lei în calitate de furnizor de marfă. concomitent, sumele în valoare de 4.651.194 de lei au fost virate către SC IT Electronic Trading în condiţiile în care IT Electro Trading este tot client al societăţii SC Corn Tiger. SC IT Electro Trading, pentru a putea frauda TVA-ul de la plata către bugetul statului de clara achiziţii interne de la Sc Corn Tiger în lunile februarie – iunie 2011. În realitate, SC IT Electro Trading făcea achiziţii intracomunitare, iar marfa o livra ulterior către SC Ebono Electronic şi Marlido. Pentru a diminua TVA-ul declara achiziţii interne fictive de la SC Corn Tiger. Ulterior, în perioada iulie – septembrie 2011, SC IT Electro Trading, pentru a diminua stocul de marfă creat artificial declara că marfa a fost livrată către Sahray LTD Cipru. Marfa achiziţionată de off-shore era trimisă spre păstrare la Agromachine Intertrade LDT, societate bulgară cu un comportament missing trade (firmă fantomă), având acelaşi administrator ca şi SC Corn Tiger Direct. Având în vedere că în luna ianuarie 2012 marfa livrată în Cipru este returnată în România, SC IT Electro Trading declarând livrări intracomunitare de -5.474.318, avem suspiciunea că această livrare nu a avut loc”.

Procurorul a apreciat că făptuitorii au făcut dovada achiziţionării mărfii de la SC CORN TIGER DIRECT SRL. Precizează că răspunderea penală este personală, iar faptul că există probleme cu contabilitatea SC CORN TIGER DIRECT SRL, nu se poate reproşa făptuitorilor. Pe de altă parte, referitor la prejudiciul cauzat de SC IT Elector SRl, arată că majorările şi penalităţile cu care se constituie petenta parte civilă nu sunt recuperabile în sfera penalului

Prins cu sigla PDL în unghii

În luna august 2011, prin intermediul SC Ebono Electronics din Cluj-Napoca, Tonchievici Dan Florentin şi Rusu Mircea Ciprian au cumpărat magazinul on-line liveMag.ro, care era deţinut de omul de afaceri Alexandru Circei.

De asemenea, Tonchievici a mai fost în atenţia presei în anul 2009, când el a fost acuzat că a vandalizat afişele electorale ale formaţiunii PDL. Potrivit unui comunicat al PD-L, membrii PSD Cluj au distrus afişele electorale ale PDL amplasate în mod legal în staţiile R.A.T.U.C. din Cluj-Napoca, un astfel de exemplu fiind Tonchievici Dan Florentin, preşedintele Ligii Tinerilor Întreprinzători Social Democraţi, prins de patrula Poliţiei Comunitare în data de 21 noiembrie 2009, la ora 4:30, rupând afişe PDL în staţia RATUC din Piaţa Avram Iancu, nr. 18.

Post-ul Evaziunea din Lotul Tonchievici a picat la aceeaşi judecătoare de două ori apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Primăria Cluj Napoca organizează o licitaţie pentru achiziţionarea de piese de schimb pentru locurile de joacă din oraş în valoare de peste 7,5 milioane de euro. Tot în cursul acestui an, primăria lui Emil Boc i-a atribuit firmei Dupex un contract de peste 1,3 milioane de euro pentru întreţinerea locurilor de joacă din oraş. Firma respectivă a câştigat, în paralel cu altă firmă preferată a primăriei clujene, SC King Industrial, licitaţii similare în 2007, 2009, 2013. Pentru ca aceşti bani să ajungă unde trebuie, caietele de sarcini făcute de primărie au hibe care pot duce la excluderea firmelor concurente pe criterii neloiale. În acest timp, procuratura clujeană este o instituţie respectabilă, pe holurile căreia mai umblă alzheimerul.

Municipalitatea clujeană organizează licitaţia denumită ”Piese de schimb pentru aparatele de joacă amplasate pe raza municipiului Cluj-Napoca” cu o valoare de 33.959.940 de lei, fără TVA. Acest contract va fi un acord cadru încheiat pentru o perioadă de doi ani. Contractul este structurat pe mai multe loturi dintre care se evidenţiază toboganele. Însă, cel mai atrăgător lot este cel al toboganelor: pentru ca cei mici să alunece la vale pe tobogane nou-nouţe, Emil Boc vrea să cheltuiască peste 20 de milioane de lei. Firmele care vor să participe la licitaţia pentru acest lot trebuie să demonstreze că în ultimii trei ani au vândut tobogane de 620.000 de lei fără TVA.

Problema cu această licitaţie constă în caietul de sarcini care este făcut în aşa fel încât să elimine firmele neavizate care se gândesc că ar putea sparge monopolul instituţionalizat de două firme de casă a primăriei clujene: SC Dupex din judeţul Alba şi King Industrial din Bucureşti.

În Cluj Napoca municipalitatea are în administrare 270 de locuri de joacă pentru copii, cele mai multe dintre ele fiind mobilate de aceste două firme.

Spre exemplu, la lotul Tobogane din cadrul acestei licitaţii sunt mari şanse ca doar aceste două firme să se încadreze în baremul impus de primărie. Potrivit pieţei, segmentele de tobogane sunt produse doar în China şi Turcia. Iar firma King Industrial are patronat turcesc.

Mai mult, caietul de sarcini este făcut astfel încât să îi elimine pe cei care nu cer lămuriri suplimentare. Spre exemplu, la descrierea lotului 9 lipseşte schiţa obiectului ”Turn acoperiş octogonal” tocmai pentru a constitui un criteriu de departajare neloială.

Celor care solicită lămuriri suplimentare, municipalitatea le oferă informaţii incomplete şi lacunare. Un angajat din cadrul primăriei clujene a declarat sub protecţia anonimatului că ”la o licitaţie de peste 30 de milioane de lei caietul de sarcini este dezastru. Cred că este făcut aşa tocmai pentru a-i descalifica pe neaveniţi. Din caietul de sarcini lipsesc date importante, iar lămuririle pe care cei care vor să participe la licitaţie le cer sunt de toată jena. Firmelor interesate li se trimit fotografii neclare şi neconcludente”.

Boc e înnebunit după tobogane turceşti

De peste 10 ani, două societăţi comerciale sunt abonatele primăriei clujene când vine vorba de locurile de joacă. Este vorba de Sc Dupex şi King Industrial. În urmă cu doi ani, municipalitatea a dat acestor două firme peste 7,3 milioane de lei. În 2010, SC Dupex a încheiat un contract pe doi ani cu Primăria pentru furnizare de dale şi pavele din granule de cauciuc, cu o valoare de peste 1,9 milioane de euro. În iulie 2006, King Industrial a obţinut un contract pentru amenajarea şi dotarea mai multor locuri de joacă pentru copii cu tobogane, în valoare de 30 de milioane de lei. În iulie 2007, SC Dupex, firmă care îi aparţine lui Ioan Dura, a  câştigat un contract de 4.427.157 de lei, în ianuarie 2009 unul de 2.874.608 de lei, etc. În 10 ani, firma Dupex a câştigat de pe urma locurilor de joacă din Cluj Napoca peste 21 de milioane de lei. Pentru a vă face o idee vizavi de preţurile practicate de Dupex trebuie arătat că firma le-a vândut clujenilor în 2010 ”o bancă cu cadrul de aluminiu cu braţ de sprijin şi spătar, la un preţ de 20.072,5 de euro cu TVA, ”bancă având cu cadru fix fără braţ, cu sprijin spătar  – 12.849,5 euro cu TVA, bancă simplă cu cadru dur aluminiu fără braţ şi sprijin spătar – 6.913 eur cu TVA, bănci balansoar duble 176.122 euro cu TVA, precum şi bănci inscripţionare pe spătar – 70.350 de euro cu TVA.”

De la kaftan la Dolce&Gabbana

Veriga dintre firma King Industrial şi Emil Boc este Liliana Călin, care a fost asociat în cadrul King Industrial. Ea făcea parte dintr-un cerc apropiat al fostului premier clujean la Bucureşti, dar relaţiile au fost menţinute şi la Cluj, unde, direct sau prin interpuşi, Liliana Călin a câştigat o serie de licitaţii făcute de Primăria Cluj Napoca. Cele mai multe dintre contracte au fost atribuite, pentru construirea parcurilor de joacă, firmei King Industrial Enterprises, unde la un moment dat, ea figura prin asociaţi. În 2008, ea şi-a vândut părţile sociale pe care le avea la această societate patronilor turci, care controlează firma Kiat, o altă firmă abonată la contractele municipalităţii clujene de construire şi reabilitare de străzi.

”CĂLIN LILIANA, cetăţean român, domiciliată în (…) deţinătoare a 25 părţi sociale reprezentând 101% cota de participare la beneficii, cu un aport la capitalul social de 250.00 LEI, reprezentând 1411.80 USD întruniţi în Adunarea Generala Extraordinara, la data de 04.09.2007, la sediul societăţii, au hotărât în unanimitate următoarele: 1. Cesionarea de către asociatul Calin Liliana către asociatul Bekar Mustafa a tuturor celor 25 părţi sociale reprezentând 10% cota de participare la beneficii, cu un aport la capitalul social de 250.00 LEI, reprezentând 1411.80 USD, înţelegând ca după efectuarea cesiunii sa se retragă din societate”, se arată în contractul de cesiune al acţiunilor.

Soţul Lilianei călin este Dragoş Bogdan, fost vicepreşedinte ANAF din perioada Guvernului Boc, care a fost arestat în dosarul Alinei Bica. În perioada în care Emil Boc era premier, relaţiile cultivate cu primarul Clujului l-au făcut pe Bogdan să ajungă vicepreşedinte în cadrul ANAF. Însă, în 2013, odată cu schimbarea guvernului au apărut şi o serie de dezvăluiri despre acesta, care indicau o serie de relaţii cu lumea interlopă, iar Dragoş Bogdan a fost destituit pentru a fi reşapat în funcţia de comisar general adjunct al Gărzii de Mediu, unde şef era pesedista Rovana Plumb. Din această funcţie, Bogdan a ajuns în arest fiind implicat, potrivit procurorilor DNA, într-o reţea de infractori cu gulerele albe.

Relaţiile Lilianei Călin duc până la nora primului şef al SRI, Virgil Măgureanu, cu care aceasta este asociată. Ea a fost implicată şi în aducerea în România a consilierului lui Putin, masonul Alexander Kondyakov.

Vezi pe ce se duc banii clujenilor

• Lotul TOBOGANE are o valoare de 19.293.050 de lei, fără TVA,
• Lotul BALUSTRADE are o valoare estimată fără TVA de 2.476.050 de lei,
• Lotul FIGURINĂ PE BALANSOAR are o valoare de 1.966.800 de lei, fără TVA,
• Lotul ANSAMBLU FIGURINĂ PE CARUSEL are o valoare de 983.400 de lei, fără TVA,
• Lotul PLATFORME are o valoare de 1.430.450 de lei, fără TVA,
• Lotul COLIERE DE PRINDERE are o valoare de 2.387.200 de lei, fără TVA,
• Lotul PANOURI are o valoare de 1.872.000 de lei, fără TVA,
• Lotul ST LPI DE SUSŢINERE are o valoare de 1.751.000 de lei, fără TVA,
• Lotul SCAUNE are o valoare de 787.700 de lei, fără TVA,
• Lotul CAPACE ÎNCHIDERE are o valoare de 560.000 de lei, fără TVA,
• Lotul TURNURI ACOPERIŞ are o valoare de 452.290 de lei, fără TVA.

Ei sunt angajaţii primăriei clujene care vor împărţi peste 7.5 milioane de euro, fără TVA, pe capete de răţoi, tobogane, etc

Persoanele cu funcţie de decizie din cadrul Primăriei Cluj Napoca sunt primar – EMIL BOC, preşedinte comisie de evaluare VIOREL PLESA, membrii comisiei de evaluare: VASILE MOLDOVAN, IOAN BOGDAN, BORTIG IULIA, LUCACIU STEFAN, SANDA FLORESCU,

LILIANA BOIAN, preşedinte şi membri de rezervă: GHEORGHE SURUBARU, MIHAELA SIMON, CLAUDIA GOCAN şi consilierii locali.

Post-ul Emil Boc a dat în mintea copiilor! Dă pe tobogan peste 7,5 de milioane de euro din banii noştri apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.