Legea Graţierii stagnează şi suferă modificări în fiecare săptămână. Dacă începutul acestui an a însemnat ca zeci de mii de români să iasă în stradă, cu ştiinţă sau fără, pentru ca regimul de detenţie din România să rămână la nivelul mediocru, primitiv şi înapoiat, acum proiectul de lege face naveta între cele două camere din Parlamentul României şi aduce faimă celor ce ies public cu declaraţii la baza cărora stau informaţii fictive şi intenţii de ”wannabe”( expresie englezească) politician peste noapte. Gazeta de Cluj vă propune o radiografie a prezentului, o perioadă în care se şlefuieşte cu un aer de zeu ”viitorul” celor din închisori.

În capitala României s-a dat ordin ca mai multe ziare, televiziuni sau posturi  radio să abordeze problema cu aglomerarea din penitenciare. Astfel, mulţi jurnalişti au primit ca ”temă de casă” să relateze, obiectiv sau mai puţin, date despre situaţia curentă din mai multe penitenciare, inclusiv cel de la Gherla. Acest interes s-a manifestat la o perioadă apropiată după încheierea protestelor împotriva faimoasei OUG 13.

România lucrului bine făcut pe mai multe fronturi

După cum enunţam mai sus, jurnaliştii au manifestat subit un interes pentru cei condamnaţi definitiv de instanţele de judecată la ani de închisoare cu executare. Tot subit s-a descoperit un lucru evidenţiat în Gazeta de Cluj (în tot acest timp) prin sute de subiecte: există rechizitorii fabricate, inculpaţi ce ajung condamnaţi fără să aibă parte de un proces just sau să le fie administrate probe ce dovedesc nevinovăţia acestora. În prezent, în mai 2017, 90% din ziarele online, tipărite sau canale TV ori posturi de radio, abordează zilnic acest subiect. ”Noutăţi despre Legea Graţierii”, ”Citeşte ce declaraţie bombă a dat şeful PSD”, ”Atac la ministrul Justiţiei”, ”Lider de sindicat vorbeşte despre necesitatea graţierii unei categorii de condamnaţi” sunt câteva dintre titlurile standard. Sau, mai nou, specialişti pe partea economică, administrativă ori cultură dau declaraţii pe marginea acestui subiect. Vecina de la bloc ştie ea cum ar trebui să fie acest proiect de lege. Paznicul de la oi e deja specialist în Procedură Penală şi ştie că atunci când un judecător achită un inculpat, sigur magistratul a luat mită.

Pe celălalt front, în Parlament, cei ce au primit voturile din decembrie 2016 fac parte din diferite comisii şi absentează ”motivat” atunci când se pune în discuţie votul pe amendamentele la acest proiect de lege.

La sfârşitul lunii aprilie păreau că lucrurile s-au stabilit. Că urma ”graţierea pedepselor de până în trei ani, scăderea a trei ani din pedeapsa de până în zece ani, înjumătăţirea pedepselor femeilor însărcinate şi graţierea integrală a pedepselor persoanelor care au împlinit 70 de ani”. Dar ghiciţi ce? Au realizat că, spre exemplu, de o astfel de lege, la categoria persoane care au împlinit 70 de ani ar fi beneficiat doar două. Două! Pe întreg teritoriul ţărişoarei. La gravide…nu mai vorbim.

„Graţierea unui număr mediu de 9 deţinuţi/penitenciar nu are absolut niciun efect asupra îmbunătăţirii condiţiilor din penitenciare în măsura în care Guvernul nu a făcut absolut nimic pentru a rezolva în mod direct această problemă. Nicio lucrare majora de modernizare nu a fost demarat” o spunem nu noi, presa, ci chiar reprezentanţii Sindicatului Omnia din ANP (Administraţia Naţională a Penitenciarelor).

Clujul e pe hartă în situaţia curentă?

Răspunsul este da. Într-o perioadă în care accesul la informaţie este infinit şi gratuit se pot consulta oameni specializaţi în asta. Propun ca relevantă precizarea făcută de expertul în Penal, avocatul Radu Chiriţă.

„Indiferent de oamenii care sunt închişi, de faptele pe care le-au făcut sau nu, condamnăm oameni la privare de libertate, nu la umilinţe, mizerie sau condiţii de acest gen. Însă ce se întâmplă acum asta e. Faptul că în ultimii doi-trei ani opinia publică a început să cunoască acest subiect, nu se datorează neapărat unor arestări sonore ci mai degrabă faptului că a început ”să plouă” cu hotărâri de la CEDO pe tema condiţiilor din penitenciare. Vorbim de hotărâri ce stabilesc câteva mii de euro despăgubiri pentru fiecare individ. Sume ce au fost stabilite în funcţie de consecinţe medicale ale stării de detenţie”, spune Chiriţă într-un documentar pe această temă. Tot el, în preajma protestelor ce au avut loc la sfârşitul iernii mai precizează câteva aspecte despre rolul graţierii în sine: ”Graţierea în sine este o instituţie perfect legitimă. E adevărat că, în urma graţierii, unii ies din puşcărie, iar alţii nu mai merg. Dar, pentru numele lui Sauron, dacă asta este un dezastru pentru omenire, de ce dracu mai avem această instituţie? De ce s-au mai dat graţieri (ultima acum vreo 10 ani parcă) şi nu o fost atâta scandal? E de discutat textul ordonanţei/proiectului de lege sau ce dracu o fi. Acel articol 2 este stupid din punct de vedere juridic şi extrem neclar în ceea ce priveşte aplicarea sa (nu scrie când trebuie să ai 60 sau copii: la data comiterii faptei, la data condamnării, la data aplicării graţierii etc.). Lista de infracţiuni excluse de la graţiere e discutabilă, dar nu ştiu de unde ideea că vine Apocalipsa peste noi. Cine citeşte până la capăt lista aia constată că, prin referire la art. 5 din Legea 78, toate faptele de corupţie sau asimilate sunt excluse”.

Aţi auzit-o pe aia că în Italia anual sunt graţiate persoane în preajma Crăciunului? Periodic erau eliberaţi din puşcării până la 35% dintre deţinuţi.  Ei bine, de la Ceauşescu, în 1988, care voia să fie iubit, la Vaclav Klaus, în 2013, care a vrut să scape nişte corupţi, Europa a trecut prin mai multe aministii şi graţieri colective.

Ioana Curt, o altă clujeancă ce a studiat intens fenomenul condiţiilor din penitenciare. Absolventă a UBB Cluj, Facultatea de Drept, aceasta spunea că: „În Italia exista o problemă serioasă cu numărul arestaţilor preventiv care reprezentau 43% din total populaţia penitenciară. Au reuşit prin măsuri alternative la detenţie să reducă considerabil numărul acestora. (…).Nici la nivel european o astfel de dezbatere nu a fost în topul agendei de guvernare. Tocmai pentru că discutăm de costuri considerabile, mai ales dacă discutăm despre construirea de noi penitenciare. În schimb, o instanţă precum CEDO ar putea să ne dea un imbold şi să legitimeze paşii necesari pentru implementarea măsurilor de către autorităţi, fiindcă opinia publică este împotriva investirii în penitenciare: renovare sau construire”.

Corupţia, şantajul şi traficul de influenţă par a fi ciumă

Din pancartele cu care au ieşit protestatarii în stradă, din comunicate DNA preluate copy-paste şi rechizitorii transcrise fără a mai efectua procedura în sine de verificare a suspiciunilor reiese că noi, ca popor inteligent, avem o boală: corupţia. Tot de acolo reiese că o femeie ce conduce instituţia anticorupţie, cu doctorat plagiat, şi care nu mai iese public pentru a informa poporul cu activitatea DNA, e idolatrizată ca Mama Dolores ce face dreptate în rândul politicienilor care ”au jecmănit ţara”.

Va propun, umil, un scurt exerciţiu: dat fiind că majoritatea şedinţelor de judecată sunt publice, participaţi la ele. E ca şi cum te-ai duce la şedinţa ordinară a Consiliului Local să vezi ce votează politicienii ce îşi primesc indemnizaţia din bani publici. La fel sunt salarizaţi şi magistraţii, tot din banul public.

Zilele trecute cineva enunţa public o chestiune cu care sunt de acord: ”presa e aia pe care tu n-o citeşti veci că „n-am timp” dar când ţi se face o nedreptate strigi că unde îi”.

De ce devorăm şi povestim despre un politician care a scăpat de o amendă în trafic sau şi-a pus nepoata la o instituţie publică de stat şi nu manifestăm interes despre dosarele cu insolvenţe şi faliment? Oare nu ştim că ne afectează mai tare să citim despre ce ”afacerişti” ar trebui să ne ferim că s-ar putea să nu ne plătească prestările de servicii sau să ne încaseze banii şi să nu dea produsul promis deşi avem contract semnat negru pe alb cu ei? De ce nu ne interesează speţele în care unii preferă să ”dea un tun” şi să fie condamnaţi la 2-3 ani de închisoare, iar după să ducă o viaţă regească, pentru el şi viitoarele două generaţii, din ţeapa dată?

Ni s-ar înmuia sufletul să vedem dincolo de vălul manipulator că ”unii au picat de fraieri” şi dorm pe dulapul dintr-o celulă de câţiva ani? Ni s-ar înmuia sufletul să descoperim că uneori sunt arestaţi şi condamnaţi total alte persoane decât cele vinovate? Eu una, nu ştiu cum să explic unui cititor că un om primeşte la instanţa de fond o condamnare de 10 ani cu executare şi în apel decizia definitivă îl plasează doar la patru ani de penitenciar (vezi subiectul despre care am scris cu dosarul lui Dan Petru). La asta nu se înmoaie sufletul, că avem o discrepanţă în condamnări? Nici dacă vă spun că prejudiciul din dosarele de tipul ”evaziune fiscală”, ”delapidare” sau ”înşelăciune” nu este recuperat? Şi încă o curiozitate: nu ni se înmoaie sufletul când auzim ”ştii pe ală ce a violat-o pe aia” sau ”ală ce l-a omorât pe ăla pentru ca să îi fure telefonul”, ei bine ”a ieşit săptămâna trecută”. Nu ni se înmoaie. Eu aşa cred. Ci mai degrabă simţim un fior pe şira spinări. Ori la afirmaţia ”politicianul x este în libertate” sau a fost ”condamnat la trei ani cu suspendare” ne enervăm cumplit.

Închei prin a vă spune că în continuare pe rolul instanţelor din judeţul Cluj predominante sunt dosarele cu furturi de moşteniri, contestaţii la amenzi, retrocedări ilegale, înstrăinare bunuri în mod nelegal sau recuperări de taxe plătite fără logică ori anulare de acte administrative. Poate nu sună pe placul senzaţionalului, dar în aceste dosare apar oameni ce îşi plâng în pumni cu dreptatea în mână şi poate nu au suficienţi bani să îşi angajeze un apărător, ori bani să tot facă drumuri între instituţii pentru a dovedi infinit că ”şi ei au dreptul” şi acel drept le-a fost refuzat ori încălcat.

Post-ul Despre Dumnezeu şi Legea Graţierii apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Dragostea ţăranului pentru pământ, aşa cum apare în literatura lui Liviu Rebreanu, cea care generează uneori reacţii atavice şi necontrolate nu pare deloc o vorbă în vânt în cazul a două familii din satul Buteni, comuna Mărgău. Ele îşi dispută de ceva vreme o palmă de pământ dintre proprietăţile lor iar, recent, după multe alte şicane scandalul dintre ele a degenerat într-o adevărată bătaie, din care au rezultat trei victime. Acum poliţia din comună şi Justiţia se vor strădui să despice firul în patru şi să afle de partea cui e dreptatea.

„I-am prins bara cu mâinile că altfel ne lovea cu ea în cap”!

Dicţionarul Explicativ al Limbii Române defineşte unealta „boloboc” astfel: ”Cumpănă cu bulă de aer folosită de zidari, lemnari etc. pentru a verifica poziţia orizontală sau verticală a suprafeţei lucrărilor”. Dar faptul că unealta respectivă ar putea constitui o armă în cadrul unei dispute dintre persoane pare de domeniul absurdului. Şi totuşi, un asemenea incident a avut loc duminică 7, mai, la limita a două gospodării din localitatea Buteni, comuna Mărgău. Preia iniţiativa relatării  incidentului d-na Anca Mariana Popa, o femeie de circa 45 de ani, din localitatea mai sus menţionată implicată în conflict. Aceasta s-a prezentat la I.M.L. Cluj cu capul spart, fiind  însoţită de fiul ei de 19 ani, Ilie, la rândul său cu urme de agresiune pe faţă şi la nivelul coloanei. Mărturiseşte d-na Popa: “Duminică pe la ora amiezii am văzut că vecinii mei Marcel Borza şi Gavriluţă Izabela, împreună cu un tânăr adus la muncă ne “mâncaseră” circa doi metri din curte şi-şi delimitaseră locul ca să-şi facă gard. Iar când m-am dus până la ei şi m-am împotrivit acestui lucru, ea şi muncitorul au sărit la bătaie la mine.  În toamnă femeia asta mai sărise la mine când i-am făcut observaţie că-mi furase din terenul nostru.” Preia din zbor, Ilie, relatarea mamei: “Eu am intervenit tocmai când respectiva se pregătea s-o lovească în cap pe mama cu bolobocul şi atunci muncitorul a venit cu o ţeavă metalică să mă lovească el pe mine. Am apucat s-o prind cu ambele mâini, iar în timp ce ţineam bara femeia a lovit-o pe mama cu bolobocul în cap şi apoi şi pe mine, pe la spate exact în zona feţei. După ce s-a mai potolit situaţia, pe mama a dus-o S.M.U.R.D.-ul la spitalul Orăşenesc Huedin şi de acolo la U.P.U. Cluj-Napoca şi, ulterior şi la Clinica de Neurologie”. Revine d-na Popa cu câteva precizări: “Cei doi s-au întors recent din America, după zece ani de şedere acolo, însă proprietarul gospodăriei e tatăl lui Marcel, cel care face toate jocurile şi-i porneşte pe aceştia împotriva noastră. Au bani şi influenţă, tatăl lui fiind şeful C.A.R. “Învăţământ” din Huedin şi chiar cred că ne e frică de ei. Plus că deţin între cinci şi şapte câini care umblă pe drum, liberi şi recent l-au hăcuit pe al meu, vă pot arăta şi fotografia bietului câine. O altă cumplită şicană a lor, care nu ne lasă să nu putem dormi nici măcar noaptea: ne-au “plantat” 150 de capre în faţa casei şi ne sufocă, plus că saivanul se află doar la zece metri de apă, ca să nu mai spun că scurgerea din locuinţă lor se face exact în pârâul care trece prin sat”.

Adversarii familiei Popa:”Totul e o minciună sfruntată”!

Femeia fierbe de furie. Este poftită în cabinetul de consultaţii, iar apoi, după ce iese vine şi rândul fiului ei. Ambilor li s-au recomandat zile de îngrijiri medicale – mamei peste o săptămână, iar fiului ceva mai puţine. Înainte să părăsească incinta instituţiei medicale, Mariana Popa mai ţine să ne împărtăşească ceva: “Acum o lună, pe 5 aprilie, am depus o plângere la Primărie şi două plângeri penale la poliţie pentru alte două abuzuri ale lor: am pus un gard electric să nu tot intre câinii lor pe terenul nostru iar ei ni l-au tăiat în bucăţi şi, al doilea, înainte de Paşte au săpat pe terenul nostru ca să-şi ridice gardul, dar au făcut-o hoţeşte, când noi nu eram acasă. Plus că pentru împotrivirea de care dăm dovadă la mârşăviile lor ne-au ameninţat că ne otrăvesc găinile, aşa că de la o vreme le ţin pe toate îngrădite”. Apoi se pregăteşte să iasă din clădire, dar îşi aminteşte brusc ceva: “A, era să uit! Îi dăm şi la violare de domiciliu, fiindcă incidentul de duminică a avut loc pe terenul nostru, unde intraseră să facă gardul ”. Şi ies amândoi fără să se mai uite înapoi, hotărâţi să meargă până-n pânzele albe. La doar cinci minte la I.M.L. îşi face apariţia şi d-na Izabela iar după alte câteva minute şi logodnicul ei, Marcel Borza. Când îi întreb de conflict şi de vecini, cu lehamite, ca şi cum i-ar fi efectiv scârbă să vorbească despre familia Popa o face totuşi: “Povestea stă taman invers de cum v-au relatat-o: ei l-au atacat pe băiatul care lucra la mine, acesta a căzut la pământ, după care a venit şi fiul ei şi au început amândoi să dea în băiat. Soţia se afla în apropiere, e însărcinată în cinci luni şi la intervenţia ei doamna a trântit-o şi pe ea. Băiatul îi ceruse bolobocul ca să i-l aducă din casă şi să pună stâlpul, iar ea tocmai intrase acolo. Când a adus bolobocul l-a văzut pe băiat la pământ şi-a sărit să-l apere, că-l omorau. Practic, ea s-a apărat cu bolobocul de loviturile lor”. Cât despre acuzele legate de saivanul de capre spune că deţine actele necesare de la Direcţia Sanitar-Veterinară Cluj, se află în legalitate cu ele, fiind la peste o sută de metri de gospodăria vecinilor – “acum mergem să le ridicăm” – iar despre câinii lor ciobăneşti, care hălăduiesc liberi prin gospodăria familiei Popa, Borza spune că totul o invenţie. “Cât despre acuzele că deversăm, să ştiţi că am construit fosă septică, astfel că nu deversăm nimic în pârâu. N-am băgat atâţia bani, 50.000 de euro, aiurea şi autorităţile au constatat că nimic din ce-au spus ei nu s-a adeverit”. Intervine, în încheiere şi d-na Izabela: “Acum noi nu-i vom lăsa şi le facem plângere penală fiindcă sunt lovită, la rândul meu, destul de serios, la faţă şi la o mână, plus că sunt însărcinată, cum vă spunea soţul, în luna a cincea şi şocul întâmplării de ieri a fost serios. Aşa că vom merge în instanţă, şi-l avem martor pe muncitorul bătut de ei”. După care femeia intră la rândul său în cabinetul de consultaţii şi se întoarce,curând, în mâini cu un certificat medico-legal.

Punctul de vedere al I.P.J. Cluj

“Duminică, între două familii din localitatea Buteni a avut loc un conflict pe fondul unor neînţelegeri privind împrejmuirea proprietăţilor. Ulterior, la nivelul unităţii de poliţie au fost depuse două plângeri prin care cei în cauză se acuză reciproc de acte de violenţe. În cauză au fost înregistrate dosare penale, cercetările continuând pentru lămurirea aspectelor sesizate şi luarea măsurilor legale”, a declarat, pentru Gazeta de Cluj, Carmen Jucan, purtător de cuvânt al I.P.J. Cluj.

Post-ul Sânge din belşug după o bătaie cu bolobocul în timpul disputei pentru un gard despărţitor! apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Aproximativ 7.000 de persoane se judecă în instanţele clujene cu omul de afaceri Horia Simu, acuzat de devalizarea Elcond, una dintre cele mai mari fabrici din Zalău. Iniţial, procesul ar fi trebuit să se judece şa Tribunalul Sălaj, dar majoritatea judecătorilor au făcut cereri de abţinere, aşa că instanţa curţii de apel clujene a trimis dosarul spre judecare la Tribunalul Maramureş. Afaceristul Horia Simu este judecat pentru gestiune frauduloasă într-un dosar a cărui prejudiciu se ridică la peste 24 de milioane de lei.

În cadrul camerei preliminare de la curtea de Apel Cluj, la sfârşitul lunii trecute s-a judecat procesul în care şefii companiei Elcond din Zalău sunt daţi în judecată de aproape 7.000 de persoane, foşti angajaţi ai acestei societăţi.

Iniţial, procesul ar fi trebuit judecat la Tribunalul Sălaj, însă mai mulţi magistraţi au formulat cereri de abţinere, astfel că judecătorii de la Curtea de Apel Cluj au trimis procesul la Tribunalul Maramureş. Acolo, judecătorii au dispus începerea procesului. ”Prin încheiere penală nr.134/CP/29.11.2016, dispune:Respinge cererile şi excepţiile formulate de inculpaţi, prin apărătorii aleşi. În baza art. 346 alin. (2) C. procedură penală constată legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul din 13.06.2016 dat în dosarul nr.132/P/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj privind pe inculpaţii Simu Horia, trimis în judecată pentru infracţiunea de gestiune frauduloasă în formă continuată, AVASILICHIOAEI GHIORGHE trimis în judecată pentru infracţiunea de gestiune frauduloasă în formă continuată şi ARDELEAN RADU CRISTIAN trimis în judecată pentru infracţiunea de gestiune frauduloasă în formă continuată, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală. Dispune începerea judecăţii în cauza privind pe inculpaţii Simu Horia trimis în judecată pentru infracţiunea de gestiune frauduloasă în formă continuată, AVASILICHIOAEI GHIORGHE trimis în judecată pentru infracţiunea de gestiune frauduloasă în formă continuată şi ARDELEAN RADU CRISTIAN trimis în judecată pentru infracţiunea de gestiune frauduloasă în formă continuată”, arată soluţia instanţei

La Zalău s-a tras un tun de 24 de milioane de lei

Cei trei inculpaţii au contestat această decizie, astfel că procesul s-a reîntors la Curtea de Apel Cluj care a respins ca nefondate”contestaţiile formulate de inculpaţii Simu Horia Şchiopu, ARDELEAN RADU CRISTIAN şi AVASILICHIOAEI GHIORGHE (toţi cu datele personale la dosar) împotriva încheierii penale nr.134/CP/29.11.2016 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Maramureş. Stabileşte în favoarea Baroului Cluj pentru apărătorii desemnaţi din oficiu următoarele sume care se vor avansa din FMJ: – sumele de câte 130 lei în favoarea apărătorilor din oficiu B.I. şi B.A.; – sumele de câte 7895 lei în favoarea apărătorilor din oficiu A.D., A.V. A., A.A.C., A.V., B.S., A.K., B.L.M., B.C.E., B.A.D. şi B.M.. Obligă contestatorii la plata în favoarea statului a sumei de câte 28.000 lei fiecare. Definitivă. Pronunţată în şedinţa camerei de consiliu”, arată soluţia pe scurt a instanţei.

Potrivit anchetatorilor inculpatul Avasilichioaei Ghiorghe, în calitate de director general al SC Elcond SA Zalău, calitate în care a administrat bunurile acestei societăţi, prin încheierea contractului de împrumut din data de 01.07.2004, care era un contract fictiv, urmat de încheierea convenţiilor de dare în plată cu inculpatul Ardelean Radu-Cristian, care deţinea la momentul respectiv funcţia de preşedinte AGA, calitate în care l-a împuternicit pe inculpatul Avasilichioaie Ghiorghe să încheie contracte cu SC Cuprom SA, la care preşedinte AGA era inculpatul Simu Horia, acesta din urmă deţinând şi funcţia de reprezentant legal al SC Nordexo Manufacturing SRL Bucureşti, administrator al SC Elcond SA, au transferat activele SC Elcond SA Zalău către SC Cuprom SA Bucureşti, valoarea acestora fiind de 24.230.432 lei la valoarea din anul 2004. Totodată, prin acţiunile inculpaţilor Simu Horia, Avasilichioaei Ghiorghe şi Ardelean Radu-Cristian a fost vândut în anul 2004 activul aparţinând SC Elcond SA denumit “Locuinţă de serviciu” către SC Nordexo Manufacturing SRL, unde administrator unic era inculpatul Simu Horia.

Simu a avut ghinion cu avocaţi cu rude procurori

De asemenea, în instanţele clujene s-a judecat recent o plângere împotriva unei soluţii de neîncepere a urmării penale în care omul de afaceri Horia Simu face o serie de acuzaţii împotriva a trei avocaţi din cadrul Baroului Sălaj, Codruţa Flonta, Roxana Cubleşan şi Demjen Attila, precum şi a unui procuror din cadrul instanţelor sălăjene, Nicolae Florian Crăciun.

Însă, magistraţii clujeni au decis că plângerea respectivă a fost clasată în mod legal. ”Respinge plângerea formulată de petentul Horia Simu împotriva Ordonanţei de clasare din 15.04.2016 şi a Ordonanţei nr.34/II/2/25.05.2016 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj. Obligă petentul la 300 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului. Definitivă.”, arată soluţia pe scurt a instanţei clujene.

Cei trei avocaţi au ajuns în atenţia afaceristului Simu după ce procurorul de caz care anchetează devalizarea producătorului de conductori de cupru Elcond Zalău i-a desemnat să apere interesele acţionarilor din cadrul acestei companii.

Potrivit unor surse judiciare, doi dintre avocaţi ar avea legături de rudenie cu doi procurori: Emil Sorin Flonta, care în 2010 s-a mutat de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Şimleul Silvaniei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău, şi Ştefan Cubleşan, care până de curând a fost procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, dar în cursul aceste luni s-a pensionat.

”Vă daţi seama că nu vă pot spune nimic, oricum, eu nu mai lucrez în domeniu de ceva vreme”, a declarat avocatul Codruţa Flonta.

”Nu vă pot spune nimic! Oricum, toate informaţiile se află la dosar şi nu au acces decât părţile direct interesate, aşa că vă daţi seama că nu vă pot da nici un detaliu”, a declarat avocatul Roxana Cubleşan.

Industria neferoaselor pusă pe butuci

Cuprom Zalău are la bază structura fostei Companii de Cablu Electric Laminat, fondată în 1972 la Zalău, cu peste 3.000 de angajaţi la vremea respectivă. În 1990, ea a fost transformată în SC Elcond SA, o companie pe acţiuni. Cuprom Zalău a luat fiinţă în 2003, fiind rezultatul fuziunii dintre combinatul metalurgic Phoenix Baia Mare şi uzina Elcond Zalău, două dintre cele mai importante companii româneşti din industria neferoaselor. Ca urmare a unor investiţii importante, retehnologizare şi modernizare, Cuprom a devenit, înainte de 2008, cel mai mare producător de cupru din România şi unul dintre cei mai mari din Europa de Est.

Horia Simu implicat şi în dosarul Retrocedărilor frauduloase

Omul de afaceri Horia Simu este judecat de procurorii DNA şi pentru implicarea lui, alături de Crinuţa Dumitrean, în Dosarul Retrocedărilor frauduloase. El este acuzat de spălare de bani pentru că de pe urma primirii unor proprietăţi din Constanţa, Simu şi-a cumpărat imobile în Franţa. În scopul disimulării originii ilicite a sumelor de bani obţinute din săvârşirea complicităţii la infracţiunea de abuz în serviciu, precum şi în vederea ascunderii adevăratului beneficiar al acestora, inculpatul Simu Horia (…) a utilizat un cont deschis la banca (…) din Elveţia în care au fost încasaţi banii proveniţi din vânzarea acţiunilor de la Fondul Proprietatea. O parte din banii încasaţi de (…) supuşi procesului de spălare, au fost utilizaţi de inculpatul Simu Horia în interesul propriu, una din principalele achiziţii fiind un imobil, în valoare de aproximativ 3.500.000 euro, imobil care a fost ulterior ipotecat pentru obţinerea unui împrumut cu care a fost achiziţionat un alt imobil, tot în sudul Franţei”, se arată în rechizitoriu.

Din anchetă a reieşit că primul imobil a fost achiziţionat la 30 iunie 2011 cu suma de 3.559.000 de euro, iar al doilea imobil şi terenul aferent la data de 5 iunie 2014, cu suma de 3.200.000 de euro.

Post-ul La Curtea de Apel Cluj 7.000 de persoane se judecă cu Horia Simu, ”campionul” retrocedărilor apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Cristi Burci, om de afaceri, mogul media şi partener de ”învârteli” cu Verestoy Attila, a vrut să facă încă o afacere cu cadavre: producerea de energie electrică din biomasă de origine animală. Însă socotelile nu au mers şi firma prin care s-a încercat această afacere, WASTE 2 ENERGY MANAGEMENT SRL, a intrat în faliment. Însă, pentru norocul surâde mereu celor unşi cu toate alifiile, Burci a reuşit să nu plătească lichidatorul judiciar care, până la urmă, şi-a recuperat banii de stat care, la rândul lui, ar fi trebuit să primească aproape jumătate de milion de lei de firma WASTE 2 ENERGY MANAGEMENT SRL.

În 2012, Cristi Burci a derulat o serie de demersuri pentru ca, prin intermediul firmei WASTE 2 ENERGY MANAGEMENT SRL, unde era acţionar majoritar, alături de o cunoştinţe veche şi stabilă de-a lui, Ioana Daiana Straulea, să asigure energia electrică pentru iluminatul public din oraşul Codlea. În oraşul respectiv există unul dintre principalele puncte de colectare ale Protan, o altă afacere de-a lui Burci care se ocupă de deşeurile de origine animală.

În urmă cu cinci ani, în strategia Municipiului Codlea apărea şi proiectul lui Cristi Burci. „O asemenea iniţiativă are ca beneficiar SC Waste 2 Energy Management SRL şi îşi propune realizarea unei instalaţii tehnologice de producere a energiei din biomasă prin cogenerare, cu o capacitate de 4 MW”, se menţionează în strategie.

Însă, afacerea nu s-a mai concretizat, între timp afaceristul a fost arestat, după aceea eliberat, iar în vara anului trecut firma menţionată anterior a făcut o cerere de intrare în insolvenţă. La masa credală, singurul care avea de primit bani de pe urma acestei insolvenţe a fost statul român care s-a înscris în tabelul de creanţe cu 491.889 de lei către buget. Lichidatorul judiciar a fost numit AA TOTAL INSOLVENCY şi plătit cu 3.000 de lei. Însă, spre surprinderea tuturor, singurele active găsite în firma lui Burci şi Straulea au fost două licenţe expirate de software.

În urmă cu o lună, judecătorul sindic a emis următoarea sentinţă prin care a închis procedura de insolvenţă şi a dispus radierea firmei. ”În baza art.174 din Legea nr.85/2014 închide procedura insolvenţei împotriva debitorului. Radiază societatea debitoare din Registrul Comerţului Bucureşti. În baza art.179 din Legea nr.85/2014 sentinţa de închidere a procedurii va fi notificată DIRECŢIEI GENERALE REGIONALE A FINANŢELOR PUBLICE Bucureşti şi OFICIULUI REGISTRULUI COMERŢULUI Bucureşti de pe lângă Tribunalul Bucureşti, pentru efectuarea menţiunii. Dispune plata către lichidatorul judiciar AA TOTAL INSOLVENCY IPURL a sumei de 3.000 lei reprezentând onorariu şi 354,70 lei reprezentând cheltuieli de procedură din fondul prevăzut la art. 39 alin 4 din lege”, arată soluţia pe scurt a instanţei.

Potrivit celor dispuse de magistrat, banii pentru onorariul lichidatorului vor fi plătiţi dintr-un fond de rezervă al Registrului Comerţului, adică tot de stat!

Burci arestat şi eliberat

În cursul anului trecut, omul de afaceri Cristi Burci, implicat în afacerea Protan Dej, business-uri feroviare şi patronul trustului de presă Adevărul, a fost arestat de procurorii DIICOT pentru implicare în infracţiuni de evaziune fiscală de aproximativ opt milioane de euro.

Potrivit anchetatorilor,  Burci, a iniţiat, începând cu anul 2006, un grup infracţional organizat, sprijinit de fostul director al fabricii, Ion Dinoiu, actual candidat UNPR la Primăria Caracal, dar şi de alte opt persoane.

Printre acestea se numără şi Denisa Turcu, administratorul special al „Adevărul”. Membrii grupului ar fi prejudiciat ROMVAG Caracal şi bugetul statului prin evaziune fiscală, spălare de bani, delapidare, abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave. Anchetatorii spun că prejudiciul cauzat ROMVAG se ridică la peste 7 milioane de euro şi 4 milioane de lei.

Tot începând cu anul 2006, prin introducerea în circuitele comerciale de persoane şi societăţi comerciale la care deţineau acţiuni sau erau deţinute în totalitate de persoane apropiate, cei vizaţi de anchetă „au reuşit să recicleze diferite sume de bani, care proveneau din infracţiuni, în cuantum de 18.099.000 euro şi 3.811.756 lei”. Pe de altă parte, prin ascunderea sursei impozabile sau taxabile şi evidenţierea în actele contabile sau în alte documente contabile care nu au la bază operaţiuni reale, grupul condus de Cristian Burci a creat un prejudiciu statului român de peste 25 de milioane lei.

În timpul cercetărilor, Cristi Burci a fost eliberat din arest şi pus sub control judiciar.

Burci a tors şinele CFR-ului

Conform unor surse judiciare, afacerea anchetată acum de DIICOT are fire care duc spre o afacere pe care Cristi Burci a început-o în 2007. Atunci, conducerea CFR Marfa a decis înfiinţarea unor societăţi mixte cu ajutorul cărora să repare/modernizeze vagoanele învechite pentru ca ulterior acestea să poată fi închiriate.

A apărut SC Rolling Stock Company SA , cu un capital social subscris de 397.620.000 de lei, iar potrivit Registrului Comerţului, acţionarii erau  CFR MARFĂ (41,9999%), Grup Feroviar Român (39,998%), Raiffeisen Bank (17,9971%) şi două persoane fizice, Viorel Negruţ (0,0025%) şi  Vasile Didila (0,0025%). După câteva luni, CFR Marfă a emis un anunţ de asociere cu două societăţii controlate de Cristi Burci. SC Servtrans Invest şi International Railway Systems (IRS).

Apoi, prin IRS, Burci a preluat afacerile pe Europa a concernului american “American Trinity Industries”, unul dintre cei mai mari producători de vagoane de marfă din  Statele Unite.

Sertrans Invest a reprezentat baza de la care Cristian Burci a construit ulterior un adevărat imperiu în domeniul feroviar; Romvag Caracal sau MEVA Drobeta Turnu Severin sunt doar câteva din societăţile mai cunoscute din sistem, care au ajuns sub controlul lui Burci. Perla coroanei din grupul de firme al magnatului este reprezentată de International Railway Systems, societate înregistrată în Luxemburg cu care Cristian Burci a preluat afacerile din Europa ale concernului American Trinity Industries, un important producător de vagoane de marfa din SUA. Grupul lui Burci, IRS deţine fabricile de vagoane de marfă Astra Arad, Meva Turnu-Severin şi Romvag Caracal.

Implicat în afacerea cadavrelor de la Protan

În septembrie 2011, Cristian Burci şi-a vândut acţiunile deţinute la Protan, prin Phoenix Farm, partenerului Atev Fehérjefeldolgozó din Ungaria, cu care s-a asociat în 2006 pentru concesionarea activităţii de ecarisaj la nivel naţional. Tranzacţia a fost anunţată de Protan printr-un comunicat transmis Bursei de Valori. Apoi, tot în septembrie, o altă mega afacere deţinută de Burci, International Railway Systems (IRS) a fost cumpărată, în proporţie de 50% de către senatorul UDMR Attila Verestoy. Alături de Verestoy, conform unui interviu dat de senator pentru Capital, în acţionariatul firmei vor apărea şi băncile la care IRS-ul lui Burci avea datorii. Cele trei fabrici producătoare de vagoane ale lui Cristian Burci (Astra Vagoane Arad, Romvag Caracal şi Meva) au intrat în insolvenţă, datoriile totale ale companiei către bănci ridicându-se la 120 de milioane de euro.

“Spatele” lui Burci

Firma Protan SA, a fost privatizată în 2002 pe vremea lui Ovidiu Muşetescu. Pachetul majoritar de acţiuni al Protan (70,09%) a fost cumpărat, atunci, de la APAPS, de firma Phoenix Pharm, controlată de Cristian Burci prin intermediari. La acea dată, Phoenix Farm era deţinută de trei societăţi: Daim Imobiliara (33%, reprezentată de Ileana Creştin), Farmavet (23%, reprezentată de Paul Sorin Stănescu) şi Romanian Industrial Development (23%, reprezentată de Adrian Alexandru, cetăţean american din New York). Ulterior, după preluarea Protan, Romanian Industrial Development (RID), reprezentată de paravanul bucureştean Adrian Ionescu, avea să deţină 50,5%, iar Daim, Imobiliara 41%.Adrian Ionescu avea să rămână principalul paravan al lui Burci în afacerea Pheonix Med până în 2007 când locul său avea să fie luat de avocatul Paul Alin Drinceanu. De-a lungul timpului, Protan a primit, spre exemplu, un contract de aproximativ 18 milioane de euro de la SNT CFR SA, pentru “erbicidarea” spaţiului dintre şinele de cale ferată. La data respectivă, Ministrul Transporturilor era Miron Mitrea. Mai mult, la unul dintre directorii Protan a fost Ion Mitrea, fratele fostului ministru. În 2006, după ce Călin Popescu Tăriceanu a creat cadrul legal necesar, Agenţia Domeniilor Statului a concesionat pentru zece ani consorţiului format din Protan şi ATEV (Ungaria), în urma unei licitaţii aranjate, activitatea de neutralizare a deşeurilor de origine animală la nivel naţional. Burci şi fostul premier Tăriceanu au fost parteneri de afaceri în Prima Broadcasting Group SA

Sebastian Albescu

Post-ul Mogulul media Cristi Burci a vrut să aprindă becurile unui oraş cu cadavre de animale apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Dosarul fostului şef al ISCTR IT 4, Rareş Pop se apropie de final. La ultimul termen de judecată acesta, cu acordul judecătorului Nora Boiciuc a dat un supliment de declaraţie prin care a încercat să demonteze fiecare acuzaţie făcută de DNA Cluj.

La doi ani de la descinderea procurorilor la sediul ISCTR din Cluj-Napoca, dosarul prin care au fost trimişi în judecată: fostul şef al instituţiei-Rareş Pop, inspectorul de pe Cluj-Napoca- Crişan Claudiu şi inspectorul şef de la Bistriţa-Năsăud- Ioan Radu Dohotaru, se îndreptă spre sentinţa de fond. În raport cu acuzaţiile procurorilor de la Anticorupţie Cluj, judecătorul Nora Boiciuc a audiat zeci de martori propuşi de Parchet sau inculpaţi pentru a stabili veridicitatea şi împrejurările comiterii ilegalităţilor de tipul şantaj, abuz în serviciu, fals întelectual şi luare de mită.

Nu era funcţionar public

În începerea audierii sub forma de supliment de declaraţie dată în faţa instanţei, Rareş Vasile Pop a precizat făcând dovada cu adrese oficiale de la ISCTR România că nu se încadra la statului de funcţionar public, nu era inspector de control trafic rutier, deci prin urmare nu putea fi găsit vinovat de comiterea unor infracţiuni pe care DNA-ul i le-a imputat.

„Am fost numit în calitate de inspector şef teritorial IT 4, prin Ordin al ministrului 985/06.06.2012, ordin ce avea bază art.5, alin.1 din OG.26/2011, art.4 din HG.1088/2011 anexa 1 şi art.13, alin.4 din HG.1088/2011, anexa 1.Contractul de muncă a fost încheiat cu durată de mandat, având ca obiectiv coordonarea, îndrumarea şi verificarea activităţii inspectorilor de trafic rutier. Această funcţie, implica şi câteva atribuţii specifice, preluate din cele care vizau activitatea inspectorilor de trafic rutier, însă nu aveam voie să efectuez activitatea acestora, ci doar să coordonez activitatea lor. Contractul individual de muncă ce mi s-a încheiat în baza ordinului ministrului era pe perioada numirii în funcţia în discuţie, iar inspectorii de trafic rutier ocupau această funcţie doar prin concurs în baza OG 26/2011(art.5., alin.4). Inspectorii îşi desfăşoară activitatea în baza ecusonului, legitimaţiei de control şi ştampila AETR. Depun la dosar legitimaţia de control(fila 178), folosită de inspectorii ISTCR în desfăşurarea activităţii lor. Legitimaţia pe care eu am avut-o o foloseam doar pentru acces în minister , neavând nici o legătură cu un act oficial de control. Ceea ce doresc să scot în evidenţă este că funcţia de inspector şef ISTCR nu implică aceleaşi atribuţii cu cele ale unui inspector de trafic rutier, sunt două funcţii total diferite. Inspectorii de trafic rutier desfăşoară două tipuri de controale fie la sediu fie în trafic. În urma controalelor efectuate aceştia întocmesc note de control care sunt supuse cenzurii 3 superiorilor în speţă, inspectorul de trafic judeţean sau teritorial, implicit de stat. În momentul în care se încheie un proces-verbal, indiferent de temeinicia sau netemeinicia acestuia, el poate fi contestat doar în instanţă. Inspectorii de trafic întocmesc zilnic rapoarte de control, fiecare inspector din echipă îşi întocmeşte un astfel de raport în care se menţionează autovehiculele oprite, denumirea societăţilor care deţin licenţă de transport, ora finalizării actului de control şi sancţiunea dacă este cazul. Doresc să arăt că în situaţia în care un autovehicul deţine şi remorcă care ar avea un alt proprietar de cât cel al autovehiculului în nota de control se menţionează doar proprietarul autovehiculului care deţine licenţă de transport. Conform art..12 HG 1088/2011, inspectorii de trafic rutier sunt subordonaţi inspectorului şef judeţean şi teritorial, chiar dacă potrivit art.24 alin.2 din acelaşi act normativ sunt independenţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu, deci inclusiv în aplicarea sancţiunilor. Doresc să subliniez faptul că ordinele inspectorilor şefi se dau în scris, modificare legislativă intervenită tocmai pentru a nu mai exista discuţii ale subordonaţilor în sensul că ordinele date oral ar fi nelegale, aşa încât fiecare şef care emite în scris un asemenea ordin şi-l asumă, el fiind supus de asemenea cenzurii inspectorului de stat şef. În baza dispoziţiilor HG 1088/2011, se stipulează modurile în care inspectorii de trafic rutier pot fi daţi afară din instituţie, respectiv în urma a 3 abateri disciplinare şi sancţionate, de către comisia ISCTR. Toţi inspectorii ştiau foarte bine acest lucru, aşa încât unii din ei care au arătat că se temeau de a nu-şi pierde locul de muncă, sunt neîntemeiate din punctul meu de vedere. Plus în toată perioada cât am fost şef la IT 4, nici unul din angajaţi nu a fost dat afară; mai mult nici măcar nu au fost trimişi la comisia de cercetare disciplinară” declară acesta.

Divulgări secrete de serviciu

Tot în rechizitoriul DNA, procurorii îl acuzau pe Pop că ar fi dezvăluit anumite informaţii unui transportator ce urma să fie controlat. Pentru a întări suspiciunea că ar fi divulgat informaţii nedestinat publicităţii, anchetatorii au inclus şi speţa cu Gherman, cel care ar fi fotografiat o reclamaţie anonimă adresată-i.

„ Cu privire la actul material 6 în care sunt acuzat că am divulgat secrete de serviciu, arăt că nu sunt de acord cu această susţinere a Parchetului, deoarece controalele efectuate de inspectorii de trafic rutier sunt publice şi transparente, iar controlul în discuţie care a avut loc la Borş, s-a desfăşurat sub egida EURO Control Route , deci la nivel european care a fost anunţat cu 4 ani înainte , pentru ca această instituţie prezintă public calendarul din 4 în 4 ani. Convorbirea telefonică în discuţie a avut loc la două zile de le începerea controlului şi nu am divulgat secrete ci obiectul acestei convorbiri a fost de a mă informa cu privire le modul în care inspectorii de la Bihor efectuau controlul , deoarece aveam anumite suspiciuni cu privire la îndeplinirea atribuţiilor de serviciu în mod legal şi temeinic. Această suspiciune mi-a fost cauzată de transportatorul cu care am purtat discuţia telefonică şi care mi-a adus la cunoştinţă câteva chestiuni grave, sens în care am vrut să verific dacă ele sunt reale. Cu privire la actul 16, nu am sunat şi nici nu am fost sunat de nici un inspector , deci nu a existat nici o imixtiune din partea mea în desfăşurarea controlului efectuat de aceştia.

Cu privire la actul 46, arăt că nu i-am arătat reclamaţia lui Gherman, aspect care reiese şi dintr-o convorbire telefonică existentă la dosar dintre Gherman şi mine în care Gherman recunoaşte că nu i-am arătat-o. Doresc să subliniez că şi colegul Crişan s-a opus să i-o arătăm, deşi acesta insista întrucât este un personaj care a reclamat în multe rânduri actele de control efectuate de inspectori în legătură cu activitatea firmei sale, însă a profitat de un moment în care eu am ieşit din birou şi reclamaţia fiind pe biroul meu a luat-o şi a citit-o foarte posibil că a şi fotografiat-o. Este adevărat că raportat la comportamentul său anterior trebuia să fiu mult mai diligent şi să nu îl las singur în biroul meu, însă a fost o scăpare. A trebuit să merg până în secretariat întrucât venise un alt transportator care avea nevoie de o prelungire , iar Gherman a rămas în biroul meu împreună cu Crişan. A trebuit să îl chem şi pe Crişan în secretariat pentru problema transportatorului care solicita prelungirea, aşa încât acesta a fost momentul în care Gherman a rămas singur, Crişan venind şi el în secretariat. La nivelul instituţiei ISCTR nu există o procedură cu privire la analiza şi soluţionarea reclamaţiilor, indiferent că sunt anonime sau făcute de anumite persoane, care îşi declină identitatea. Pe Crişan l-am chemat în biroul meu pentru a exista un martor la discuţia purtată cu Gherman” se justifică Rareş Pop.

Falsul intelectual

Punctual, Pop a dorit să facă precizări despre actul material în care inspectorii Hilarion Botezan şi Palyi Kiss Istvan au controlat un autovehicul care nu transporta marfă şi i-au întocmit un proces verbal nelegal.

„Cu privire la infracţiunea de fals intelectual comisă în forma participaţiei improprii care mise reţine în sarcină, doresc să arăt că inspectorul Palyi Kiss Istvan, în mod greşit contrar prevederilor legale a oprit conducătorul autovehiculului la control în condiţiile în care nu transporta marfă, deoarece poţi să opreşti un autovehicul fără marfă dar să verifici doar starea tehnică şi timpii de conducere., conform OG. 37/2007. Transportatorul în discuţie sunase la Bucureşti eu fiind sunat de numitul Cristescu Dănuţ, înlocuitorul inspectorului de stat şef, sens în care am discutat cu Palyi Kiss Istvan, cu privire nota de control întocmită de către acesta , întrucât procesul verbal nu fusese încă întocmit ci doar generat în sistem. În final deşi a recunoscut că l-a oprit în mod greşit pe conducătorul în discuţie, chiar dacă pe nota de control a schimbat încadrarea juridică în procesul verbal a lăsat aceeaşi stare de fapt, spunând că va aplica o sancţiune mai redusă, considerând că astfel transportatorul nu va atacat acest proces-verbal şi lucrurile se vor încheiat de această manieră, el nedorind să se mai afle acest lucru de către comisia de disciplină unde urma să se prezinte pentru a doua oară, deci se temea să nu ajungă să îşi piardă locul de muncă. Eu i-am spus lui Paly, că nu trebuia să sancţioneze autovehiculul în discuţie, câtă vreme nu a făcut dovada că el a fotografiat plăcuţa,, constructor”şi nu avea dovada expirării ITP-ului de pe talonul autovehiculului, respectiv nu i-a făcut copie după talon. Nu i-am impus lui Palyi Kiss Istvan şi Botezan să întocmească în anume mod procesul verbal ci dimpotrivă le-am spus să îşi asume acest control, sunt suverani în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi am plecat din biroul lor. În mod legal inspectorii în discuţie puteau să remedieze nota de control în sensul de a menţiona clar greşeala făcută şi să nu mai întocmească proces- 5 verbal. În prezenţa lor am sunat şi la RAR, pentru a le demonstra greşeala făcută şi anume că dacă nu au luat datele de identificare ale maşinii, respectiv nu au fotografiat plăcuţa constructor şi nici talonul, deci nu se putea dovedi în instanţă abaterea respectivă. Transportatorul în discuţia este SC Tel Drum SA Alexandria , un transportator renumit, cu angajaţi profesionişti în domeniu şi care ştiu să se apere împotriva inspectorilor de trafic rutier care nu efectuează controlul în trafic conform normelor legale în vigoare. În concret în speţa dată în condiţiile în care Palyi Kiss Istvan şi Botezan au constat după oprirea autovehiculului că acesta era gol ,ei conform legii puteau să controleze conducătorul auto, dacă respecta timpii de odihnă, adică diagramele tahograf şi să verifice starea tehnică a maşinii. Cristescu când m-a sunat şi m-a întrebat că de când la Cluj se sancţionează maşini care nu efectuează transport marfă, adică nu au încărcătură, telefon primit în urma reclamaţiei făcute de transportator direct la sediul central. I-am răspuns că nu ştiu, mă voi informa” mai arată acesta.

Şantajul

Nici veşnica poveste cu şantajul pentru a nu fi amendată şcoala de la Bistra nu a scăpat nediscutată. Dat fiind faptul că între timp instituţia de învăţământ a obţinut anularea amenzii în instanţă, Pop a explicat

„Cu privire la infracţiunea de şantaj reţinută în sarcina mea doresc să depun la dosar o convorbire telefonică purtată între mine şi Corodea, ultima de fapt avută cu el legată de speţa Bistra (datată 08.03.2014), din care reiese că noi doi aveam discuţii mai mult decât profesionale, chiar prieteneşti, Corodea îmi spune că îmi dă dreptate şi mie şi prefectului , înţelegându-ne în sensul că Corodea îl va suma pe Doru Ştefan, plus că reiese părerea proastă pe care o avea vizavi de inspectorii de trafic şi pe care mi-a spus-o şi anterior cu alte ocazii. Din convorbirea avută în data de 28.03.2014, orele 10:34:15, cu inculpatul Dohotaru, reiese clar că am avut o atitudine cât se poate de transparentă cu privire la cele întâmplate la Bistra, plus intenţia mea a fost şi de a prevenii repetarea unor asemenea situaţii şi de a încerca o soluţie de punere în legalitate a conducerii şcolii. Eu am discutat nu numai cu Dohotar şi cu Crişan şi cu toţi inspectorii din raza IT 4, cu privire le toate aspectele mei sus relatate, inclusiv la Bucureşti, cărora le-am explicat ce s-a întâmplat la Bistra, inspectorul de stat şef Dorin Ştefan spunându-mi că nu este posibil aşa ceva şi că se va ocupa personal de această speţă, sens în care să îi spun lui Corodea să îl sune de urgenţă. Procesul-verbal încheiat de cei doi inspectori a fost atacat în instanţă, s-a dispus înlocuirea sancţiunii amenzii cu cea a avertismentului, depun la dosar soluţia luată de pe portalul instanţelor. Doresc să depun la dosar înscrisuri din care reiese că de maniera de care eu am procedat pentru rezolvarea situaţiei de la Bistra s-a procedat şi în anul 2015, tot de către ISCTR Cluj, după arestarea mea; inclusiv RAR-ul în speţa pe care o depun la dosar a menţionat că un vehicul cu caracteristicile identice celui de la Bistra poate circula pe drumurile publice fără limitator şi tahograf. În concluzie, din punctul meu de vedere discuţiile telefonici purtate cu Corodea au fost instituţionale, nu l-am ameninţat cu pierderea locului de muncă sau cu orice altceva, tot ce am discutat cu el să nu sancţioneze din punct de vedere pecuniar şcoala” precizează fostul şef al ISCTR IT4.

Mita şi prejudiciul

„Cu privire la infracţiunea de luare de mită ce se reţine în sarcina mea, doresc să depun la dosar o convorbire telefonică avută între mine şi Cadar care nu există la dosarul cauzei şi este din alt dosar penal în care Cadar a fost inculpat, ce s-a aflat pe rolul Tribunalului Cluj şi din care reiese că nu eu l-am sunat pe el şi el m-a sunat pe mine în data de 08.12.2013. Arăt că eu personal am donat o sumă de bani , nu mai reţin exact 300 sau 400 de lei pentru acţiunea de caritate întreprinsă de doamna deputat Elena Uioreanu. De altfel, au mai fost şi alte acţiuni de caritate la care am donat din banii personali şi am primit chitanţă de la PNL Cluj, în sensul acesta. Cu privire la prejudiciul pe care l-am achitat în cauză, arăt că am făcut-o pentru a-mi arăta buna credinţă, fiind sfătuit de avocaţii mei şi pentru acoperirea eventualelor greşeli pe care le-aş fi făcut ca şef IT4, însă asta nu înseamnă că achiesez la acuzaţia de abuz în serviciu, dimpotrivă aşa cum am arătat nu consider că sunt vinovat de comiterea acestei infracţiuni. Mai mult, consider că acest prejudiciu nu există, cel puţin nu este cert, deci nu sunt de acord cu el, chiar dacă l-am achitat. În legătură cu batalionul disciplinar de la Sălaj, la 18 din adresa existentă la dosar rezultă că detaşarea inspectorilor în acel judeţ în primul rând nu era un lucru ilegal şi în al doilea rând era o cerinţă de la conducerea centrală” lămureşte Pop.

Foloase necuvenite

La capitolul ”obţinere foloase necuvenite”, pe cat de amuzant suna, Rareş Pop, de pe funcţie de şef ISCTR IT patru ar fi beneficiat de astuparea a două gropi de pe drumul ce duce la locuinta sa. În plus, un prieten de-al lui, angajat la Consiliul Judeţean ar fi vorbit cu patronul de la firma Fany să îl ajute pe un alt individ să ajungă la Bucureşti gratis.

„Cu privire la infracţiunea de primire de foloase necuvenite, doresc să precizez că drumul până la locuinţa mea nu a fost reabilitat de mine , de fapt nici nu a fost reabilitat ci sau acoperit doar două gropi, sens în care depun la dosar o adresă întocmită de mine către Primărie şi răspunsul ce mi s–a comunicat de la această instituţie. În legătură cu cursele gratuite pe care le-aş fi făcut cu firma Fanny , aşa cum am arătat eu nu am circulat niciodată cu autovehiculele aparţinând acestei firme şi doresc să depun la dosar o convorbire telefonică care nu există în D.u.p., ci este din celălalt dosar penal ,, Fanny”, şi din care reiese cum am făcut rezervarea pentru o altă persoană care a mers la Bucureşti şi care a fost audiat în prezentul dosar în calitate de martor şi anume Radu Sporiş” încheie acesta.

Post-ul Ultima audiere a lui Pop înainte de verdictul din dosarul ISCTR CLUJ apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Profesorul şi avocatul Radu Chiriţă, de la Facultatea de Drept a Universităţii Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, a obţinut datele cu privire la mandatele de interceptare aprobate de aproape toate instanţele din România în perioada 2010-2015. Informaţiile arată o situaţie considerată problematică inclusiv de CEDO: peste 90% dintre solicitările procurorilor sunt aprobate de instanţe, ajungându-se, la un calcul simplu, la aproximativ 300.000 de persoane ascultate, fără să luăm în calcul mandatele de siguranţă naţională.

Radu Chiriţă porneşte de la decizie CEDO cu privire la numărul uriaş de cereri de interceptare a telefoanelor formulate vreme de vreo trei ani în Republica Moldova, dar mai ales faptul că peste 97% din acestea au fost admise. „Curtea a constatat că sistemul de protecţie a dreptului la viaţă privată şi la inviolabilitatea corespondenţei a eşuat, în ciuda unor prevederi legale care la prima vedere par să fie suficiente. În fapt, instanţa europeană a constatat că judecătorii interni au admis aproape automat orice solicitare a parchetelor, ceea ce indică, în realitate, lipsa oricărei garanţii contra arbitrariului”, scrie avocatul pe blog.

Avocatul a trimis adrese către toate instanţele din ţară, solicitând numărul mandatelor de interceptare. Chiriţă a obţinut datele de la 173 de judecătorii din cele 176 existente, de la 40 de tribunale din cele 42 existente, datele de la toate cele 15 curţi de apel, de la toate instanţele militare şi de la ÎCCJ. Au rămas doar 5 instanţe care refuză să ofere datele, inclusiv Tribunalul Cluj, iar avocatul a anunţat că le-a dat în judecată.

Datele pe care Radu Chiriţă le-a primit sunt disponibile la www.raduchirita.ro/interceptari.pdf.

Concluziile avocatului Radu Chiriţă arată o realitate şocantă:

• „În total s-a cerut autorizarea interceptării telefoanelor de 109,946 ori în cei aproape 5 ani care au făcut obiect al solicitării. Din ele, au fost admise 102,729 cereri. Pentru cine nu ştie pe o cerere, de regulă, figurează mai multe persoane, rar se întâmplă să fie doar unul singur vizat de o cerere. Estimez că, în medie, e vorba de minim 3 persoane pe cerere, ceea ce înseamnă că în aştia 4 ani şi ceva bunicuţa a ascultat, cu acte în regulă, vreo 300.000 de oameni. Naţie de infractori, ce să faci…
• ICCJ a admis 4522 cereri din 4523 şi a respins doar una. Una. Probabil că cel vizat o fi fost mort, atfel nu îmi explic. Net peste moldoveni, care erau cu procentele pe la 97% la curtea lor supremă. Noi, la 99,98%. Not bad, măcar i-am spart pe ăştia de peste Prut! Precizez că solicitarea mea nu a vizat interceptările pe legea siguranţei naţionale.
• Avem 6 curţi de apel care le-au admis pe toate, bifând un neverosimil 100%. Curţile de Apel din Cluj, Bucureşti, Iaşi, Timişoara, Oradea şi Piteşti. Bravo! Aş spune la mai mare, dar nu se poate…
• În total sunt 61 de instanţe care au admis tot. Recordul e la Tribunalul Galaţi, care din aproape 3000 de cereri nu a găsit niciuna în neregulă. Am un feeling că după ce câştig la instanţă, o să le ia faţa ăstora cei de la Tribunalul Cluj, că îndârjirea cu care refuză publicarea datelor poate fi justificată numai de ruşine.
• Singurele instanţe unde se pare că judecătorii chiar examinează astfel de cereri şi le admit numai pe cele care or fi ok sunt instanţele militare (bravo, chiar nu mă aşteptam), Judecătoria Piteşti, Judecătoria sector 5, Curtea de Apel Galaţi pentru a le enumera pe ele care au un număr semnificativ de cereri. Un caz special este cel al Tribunalului Suceava care a respins 39% din cererile formulate, dar are totuşi un număr uriaş de cereri admise, peste 5700.
• Pe mine m-a şocat şi numărul fantastic de mare de cereri care se adresează Judecătoriilor. Ţinând cont de competenţa acestor instanţe, mă tot întreb pentru ce Dzeu de fapte s-o cerut interceptarea de 2200 de ori la Judecătoria Constanţa sau de 1500 ori la Judecătoria Ploieşti. Dă-o, frate, dracu’ dacă cerem şi primim interceptări pentru furt sau înşelăciune… Ca să dau alt exemplu, mă tot întreb pe cine o fi ascultat procurorii de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Săveni în 259 de dosare? Pe cine? Există 250 de dosare la acel parchet? Mă tot întreb… Oricum, jumate minim din cititori or intrat pe google să vadă unde e Săveniul.”

Post-ul Radu Chirita a obţinut datele cu privire la mandatele de interceptare apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Poliția Municipiului Cluj-Napoca a fost sesizată ieri, în jurul orei 14:15 cu privire la faptul că un bărbat a fost găsit decedat într-o fântână.

”Un bărbat în vârstă de 59 de ani a fost găsit decedat într-o fântână din curtea unui imobil aflat în construcție în Cluj-Napoca pe Aleea Cișnădie. La fața locului s-a deplasat o echipa de poliție pentru efectuarea de cercetări. Bărbatul nu prezenta semne de violență.

În cauză, s-a deschis un dosar penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă pentru a se stabili împrejurările în care bărbatul a murit şi care este cauza decesului, transmit reprezentanții IPJ Cluj.

Post-ul Bărbat găsit mort într-o fântână din Cluj-Napoca apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Fostul deputat turdean, Mircea Irimie a fost eliberat din functia de secretar de stat din Guvernul Grindeanu.

DECIZIE

privind eliberarea domnului Vicenţiu-Mircea Irimie din funcţia de secretar de stat la Ministerul Consultării Publice şi Dialogului Social

în temeiul art. 15 lit. d) şi al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

prim-ministrul emite prezenta decizie.

Articol unic. — La data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Vicenţiu-Mircea Irimie se eliberează din funcţia de secretar de stat la Ministerul Consultării Publice şi Dialogului Social.

PRIM-MINISTRU

SORIN MIHAJ GRINDEANU

Contrasemnează: Secretarul general al Guvernului,

Mihai Busuioc

Bucureşti, 16 mai 2017.

Post-ul Politician clujean scos din functia de secretar de stat apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Un judecator clujean cere demascarea informatorilor din randul magistratilor si crearea unei comisii parlamentare de ancheta care sa cerceteze arhiva SIPA, arată cei de la bzc.ro.

Potrivit lui Sergiu Leon Rus, de la Curtea de Apel Cluj, este necesara publicarea numelor celor care dadeau note informative despre magistrati, considerand faptul ca „multi dintre acesti informatori zelosi sunt si azi in functii si pe langa ca executa ordinele pe care le primesc in continuare de la serviciile secrete, dispun de destinele celor pe care ii judeca”.

Acesta mai arata ca este obligatorie demascarea magistratilor colaboratori care, avand in vedere cantitatea mare de dosare vizand magistratii, trebuie sa fi fost foarte numerosi si prolifici, acest lucru impunandu-se din considerente de ordin moral, judecatorii si procurorii corecti trebuind sa-si cunoasca delatorii.

„Potentialul SIPA de influentare si santajare a magistratilor nu a fost folosit numai pentru consolidarea dominatiei sefilor de instante si parchete asupra magistratilor care solutionau cauze, ci, prin acesti sefi colaboratori si presiunile lor asupra magistratilor, in beneficiul politicienilor, ca o politie a acestora in domeniul judiciar”, arata magistratul.

Principala critica care s-a adus in spatiul public structurii este ca Serviciul Independent pentru Protecție si Anticoruptie nu a fost infiinţat in 1991 prin lege, ci printr-un ordin al ministrului justitiei, iar ulterior a fost prevazut in hotarari de guvern, dublate de regulamente aprobate prin ordin de ministru fara ca vreodata sa fi fost consacrat prin dispozitii normative de nivelul legii. Pe langa aceste grave vicii de infiintare si de legalitate, trebuie mentionat ca, spre deosebire de SRI, niciodata nu a existat un control parlamentar al activitatii sau vreo dare de seama sau raport anual in parlament, activitatea SIPA fiind in intregime obscura.

sursa BZC.ro

Post-ul Un judecător al Curții de Apel Cluj vrea demascarea infromatorilor din rândul magistraților și cercetări în ”Arhiva Sipa” apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Doamna Maria, o femeie în vârstă de 57 de ani mărturiseşte miercuri, 17 mai, la I.M.L. Cluj, că luni dimineaţă a scăpat ca prin  urechile acului după ce doi inşi mascaţi, cu mănuşi în mâini şi îmbrăcaţi complet în negru au atacat-o în zona I.R.A., ca să o violeze şi în acelaşi timp să o ucidă! Totul s-a petrecut după ce coborâse din cursa de Frata şi numai apariţia întâmplătoare a unei femei i-a împiedecat pe cei doi să-şi transpună intenţiile în fapte! Acum poliţia îi caută pentru a-i identifica şi trage apoi la răspundere.

D-na Maria, o femeie puternică, mamă a trei copii mari, povesteşte că luni dimineaţă a trecut prin aventura vieţii sale. Arată aceasta, tânguindu-se la fiecare mişcare, că în ziua respectivă tocmai coborâse din cursa de Frata, deoarece înnoptase la fratele ei.

“Autobuzul m-a lăsat la I.R.A. 2, la podul de la Someşeni. Am dat să trec podul şi numa` m-am trezit cu un individ în spate, care s-a apropiat de mine pe nesimţite şi apoi, imediat, a mai apărut unul. Ambii erau cu cagule pe faţă şi mănuşi, iar îmbrăcămintea lor era în totalitate neagră. Nu mi-au adresat nici măcar un cuvânt, dar ca la un semn cei doi au năvălit pe mine şi mi-au sfâşiat fusta şi m-au lăsat într-o fracţiune în pielea goală, de la brâu în jos. Vă daţi seama prin ce spaimă şi ruşine am trecut, eu femeie singură de peste 12 ani şi cu copii mari, aşezaţi cu toţii la casele lor”, mărturiseşte femeia, tremurând, ca şi cum evenimentele povestite de ea s-ar petrece chiar în momentele respective.

Arată mai departe că atacatorii au început să-i care cu nemiluita pumni în cap şi în spate, până au reuşit s-o pună la pământ.

“Am reuşit să mă ridic o dată, fiindcă m-am luptat cu ei cum am putut, dar la a doua tentativă m-au pus din nou la pământ – cu doi pumni în tâmplă – şi m-am prăbuşit definitiv. Apoi au încercat să mă apese cu trupurile lor şi să mă stranguleze, dar marele meu noroc a fost acela că la auzul strigătelor mele disperate a apărut o femeie şi, imediat, indivizii s-au speriat şi au fugit”, mai declară d-na Maria.

Arată mai departe că după ce a stat prăbuşită vreo cinci-zece minute, imediat după ce şi-a venit puţin în fire şi-a înfăşurat restul de fustă în jurul mijlocului şi a dat fuga la staţia de taximetre şi autobuze de la I.R.A. De acolo a luat un taximetru cu care a ajuns apoi în siguranţă la locul său de muncă, una din clinicile Clujului, situată de pe Calea Moţilor. Povesteşte în continuare că după ce şi-a schimbat hainele s-a prezentat de urgenţă la U.P.U. şi imediat după aceea şi la I.M.L. pentru emiterea unui certificat medico-legal. Mărturiseşte femeia, înaintede a părăsi instituţia medicală, cu aceeaşi suferinţă întipărită pe figură:

“Iată că am ajuns la vârsta de 57 de ani şi până în urmă cu două zile aşa ceva nici nu credeam să mi se întâmple vreodată. Am scăpat ca prin minune de la viol şi de la strangulare – fiindcă indivizii doreau, efectiv, să mă omoare – poate şi datorită faptului că sunt curajoasă din fire şi nu mi-a fost frică prea tare de ei şi i-am înfruntat – dar în primul rând pentru că a apărut femeia aceea care i-a pus pe fugă”…

“La data de 15 mai a.c., in jurul orei 15.00, Poliţia municipiului Cluj-Napoca a fost sesizată de către o femeie cu privire la comiterea unei agresiuni. Persoana vătămată a relatat politiştilor faptul că, în dimineata respectivă, in jurul orei 05:00, a fost agresată de doi necunoscuţi, în zona statiei IRA. Poliţiştii cercetează împrejurările comiterii faptei, totodată fiind derulate activităţi pentru identificarea celor doi şi tragerea acestora la răspundere penală”, a declarat, pentru Gazeta de Cluj, Carmen Jucan, purtător de cuvânt al I.P.J. Cluj.

Post-ul Tentativă de viol în Cluj-Napoca, la IRA! Doi inşi cu cagulă au atacat o femeie care se îndrepta spre muncă! apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Sebastian Ghiță a refuzat extrădarea din Serbia și a spus, vineri, că este victima unei perscuții politice. Astfel, fostul deputat PSD Sebastian Ghiță cere să nu fie trimis în România.

La întrebarea procurorului, dacă vrea să fie trimis înapoi în țară, Ghiță a spus că nu dorește acest lucru. Mai mult, el a invocat că ar fi victima unei persecuții politice.

Acesta este un prim pas spre azil politic.

Fostul deputat a fost audiat, vineri, la Belgrad, ca urmare a cererii de extrădare formulată de autorităţile române.

Audierea lui Ghiţă, care a fost adus din închisoarea districtuală din Belgrad, a fost făcută un judecător de cameră preliminară, în baza Legii cu privire la asistenţa juridică internaţională în materie penală, anunţa agenţia Tanjug, citând Înalta Curte din Belgrad, scrie antena3.ro.

În prezent, Sebastian Ghiţă este în arest, în Serbia, după ce a fost depistat de autorităţi la Belgrad pe 13 aprilie. Pe numele fostului deputat au fost emise până acum mandate de arestare preventivă în lipsă în două dosare ale DNA.

Fostul deputat avea asupra sa permis de conducere şi buletin de Slovenia. În 14 aprilie, o instanţă din Serbia a dispus arestarea acestuia, pe o perioadă de 18 zile, în vederea extrădării.

Post-ul Sebastian Ghiță cere să nu fie trimis în România. Fostul deputat invocă persecuția politică apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Eugen Siladi este un pensionar de boală în vârstă de 55 de ani care trăiește alături de mama sa în casa părintească din localitatea dejeană Șomcutul Mic. Sâmbăta trecută acesta a avut ghinionul să fie lovit cu furie, cu o lopată, de un vecin căruia – culmea!- îi făcuse cadou o bucată din terenul său. Motivul agresiunii: vecinul s-a înfuriat pentru că un șanț i se înfundase, astfel că și-a revărsat furia pe Siladi. Acum victima amenință că-l va urmări pe agresor în justiție până-n pânzele albe, mai ales că nu-și va putea folosi mâna dreaptă mult timp de acum încolo …

O suferință în plus

Bărbatul, purtând un bandaj la mâna dreaptă, povestește în sala de așteptare a I.M.L. Cluj că sâmbăta trecută a trecut, efectiv, pe lângă moarte și asta s-a întâmplat chiar în ograda casei sale. Însă, înainte de a trece la relatarea propriu-zisă a incidentului, care era cât pe ce să-l „termine”, îmi descrie în câteva fraze viața grea care a dus-o. Omul, despărțit de soție, a muncit mulți ani la Întreprinderea de Fibre Artificiale din Dej însă, după ce instituția s-a închis, a rămas „pe tușă”. A reușit să se pensioneze totuși pe motive de sănătate, fiind suferind de diabet și hipertensiune arterială, astfel că la această oră locuiește în casa părintească, alături de mama lui în vârstă de 83 de ani.

„Am o prietenă din București care mă vizitează destul de des, iar eu și cu mama, ca să supraviețuim ne punem laolaltă micile noastre pensii. Însă, pe lângă asta ne ajută mult și grădina de lângă casă unde cultivăm câte o ceapă, un cartof – sau mai tăiem o găină – două cotețul de păsări din curte”, arată acesta în continuare.

Trece apoi la descrierea întâmplării de pe urma căruia suferă teribil și pe deasupra nu-i mai permite să-și miște două din degetele mâinii drepte: „Sâmbăta trecută, pe la ora patru după-masa, când a fost ploaia aceea mare, vecinul meu încerca să desfunde șanțul aflat lângă gardul curții mele. A început să mă înjure de mamă și Dumnezei și mi-a poruncit să plec de lângă propriul meu gard din curtea casei părintești. Acestui vecin, Flaviu, i-am dat în urmă cu doi ani un metru din terenul meu ca să-și facă drum și acum, de la o vreme vrea și mai mult teren de la mine ba, mai mult, a vrut să intre și-n grădină cu totul – și să mi-o ia”.

Mărturisește apoi că individul – un ins scund, având maxim un metru șaizeci înălțime, teribil de rău și nărăvaș – nici una, nici alta a înșfăcat lopata cu care desfunda șanțul și i-a ars două lovituri de lopată, vizându-i capul. Ambele lovituri au fost parate, in extremis, de către Siladi. Dar a treia lovitură, care l-ar fi decapitat pur și simplu pe acesta, dată cu tăișul, i-a crestat adânc palma mâini drepte.

„Nici gând să-l mai iert”!

Așa, plin de sânge, Siladi a sunat la numărul de urgență 112 iar ambulanța de la Dej și-a făcut apariția abia după o jumătate de oră de la apel – și la fel și poliția – răstimp în care acesta a pierdut peste o jumătate de litru de sânge.

„Am aflat mai târziu, la Spitalul din Dej, că doar un centimetru a lipsit să-mi fie atinsă o arteră și totodată să-mi pierd un deget. Și, un lucru care mi s-a părut nefiresc – semn că vecinul are pe cineva „puternic” în spate – a fost acela că polițiștii tot încercau să mă convingă să ne împăcăm și să nu depun plângere împotriva lui. Cum să nu depun, ca să mă omoare data viitoare, când îi vine nebunia”, mai declară, scandalizat la culme bărbatul de 55 de ani.

Povestește apoi că, odată ajuns în saloanele la Spitalul Municipal Dej, medicii l-au reținut pentru cinci zile, externându-l abia miercuri, 17 mai. Așa că vineri, 19 mai Siladi s-a și prezentat, cu promptitudine, la I.M.L., pentru a-și scoate certificat medico-legal. „De atunci individul mă tot pisează cu telefoanele, doar-doar îl voi ierta. Însă acest lucru e teribil de dificil pentru mine fiindcă mâna mi-e praf și n-o s-o pot folosi destul de mult timp de acum încolo. De asemenea, trebuie să văd cum mi se va vindeca rana și dacă nu cumva vor apărea și anumite complicații”, adaugă îngândurat Siladi.

Punctul de vedere al I.P.J. Cluj

” Avem o plângere depusă de către un cetățean din localitatea Șomcutul Mic asupra unui conflict spontan izbucnit între el și un vecin. La această oră polițiștii din cadrul Biroului de Ordine Publică  al Poliției Municipiului Dej desfășoară cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de loviri și alte violențe, sub coordonarea și îndrumarea procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dej”, a declarat referitor la acest caz, pentru Gazeta de Cluj, comisarul-șef Daniel Boie, purtător de cuvânt al I.P.J. Cluj.

Post-ul Cât pe ce să fie decapitat de un vecin! S-a ales, totuși cu o mână hăcuită de o lopată! apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Scenă incredibilă petrecută sâmbăta trecută la o nuntă ce avea loc într-un local select din Cluj-Napoca: supărat că nu este luat în seamă de staroste – şi nici răsplătit cum se cuvine, conform tradiţiei – un nuntaş rupt de beat, care furase papucul  miresei, l-a atacat pe acesta lovindu-l aproape de ochi cu condurul tinerei. Starostele – care este şi patronul localului – a ieşit plin de sânge, cu o rană profundă în proximitatea ochiului stâng, iar nunta a fost oprită pentru circa o oră. Acum chefliul violent este cercetat de către poliţie pentru lovire şi alte violenţe şi riscă o pedeapsă severă.

Aflat pe coridorul I.M.L. Cluj, dl. Nicu, patronul localului de nunţi  „Impact”, situat la intersecţia străzilor Teodor Mihali şi Cehoslovaciei, povesteşte mai în glumă, mai în serios, că se ocupă de peste douăzeci de ani de asemenea evenimente însă ce i s-a întâmplat sâmbătă, 13 mai, depăşeşte orice imaginaţie. Arată că în toiul nunţii unui prieten – el fiind chiar starostele – un mesean bine „ciupit”, în vârstă de circa 60 de ani, îl tot pisa arătându-i pantoful miresei pe care spunea că-l furase în urmă cu vreo trei ore şi nimeni nu-l lua în seamă ca să-l recompenseze.

„Acest Iosif Lazăr – aşa mi s-a spus că se numeşte – mi-a zis să fac ceva în acest sens, aşa că m-am dus la mireasă şi i-am transmis vorbele sale, iar ea m-a sfătuit să nu-l bag în seamă şi să nu negociez nicio răscumpărare, fiindcă omul e „abţiguit” peste măsură. I-am respectat sfatul. Însă, pe neaşteptate, Lazăr a venit prin spatele meu, m-a întors cu o mână şi cu cealaltă mi-a înfipt, dintr-o lovitură puternică, papucul miresei – la un centimetru de ochiul stâng. A vrut să mai dea odată, dar de data aceasta am reuşit să-l blochez, şi apoi am ieşit fulgerător din sală, cât mai discret posibil, ca să nu întrerup nunta. Însă şi aşa oamenii au văzut ce s-a întâmplat şi au venit buluc după mine, în curte, iar nunta s-a întrerupt pentru vreo oră”, mărturiseşte dl. Nicu.

Ajuns afară, acesta a sunat după poliţie, iar doi agenţi de la Secţia 3 s-au prezentat de urgenţă, l-au scos pe Lazăr din sală şi l-au legitimat.

„Acum m-am prezentat la I.M.L. şi în ciuda faptului că de atunci omul îşi tot cere scuze, am să fac plângere penală împotriva lui  şi nu-l iert cu niciun chip”, adaugă dl. Nicu. Este poftit apoi în cabinetul de consultaţii, de unde se întoarce cu un certificat medico-legal în care i-au fost recomandate între opt şi nouă zile de îngrijiri, semn că rana produsă de lovitura cu papucul miresei n-a fost chiar o bagatelă.

“La data de 13 mai a.c., în jurul orei 21:00, Poliţia a fost sesizată cu privire la producerea unui scandal pe strada Teodor Mihali, la o sală de nunţi. La faţa locului, organizatorul evenimentului a reclamat faptul că a fost agresat de un bărbat care participa la acel eveniment. Poliţiştii l-au identificat pe cel în cauză, fiind luate măsuri faţă de acesta conform Legii 61/1991, pentru provocare de scandal. Totodată, persoana vătămată a fost îndrumată să facă plângere penală. În continuare se fac cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lovire sau alte violenţe, faptă prevăzută de Codul penal”, a declarat, pentru Gazeta de Cluj, Carmen Jucan, purtător de cuvânt al I.P.J. Cluj.

Post-ul Cluj-Napoca: starostele unei nunţi, patronul localului, lovit în faţă cu pantoful miresei de către un petrecăreţ! apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Dana Gîrbovan îi adresează, public, fostului ministru al Justiţiei, Monica Macovei, o serie de întrebări referitoare la arhiva SIPA, după ce Macovei a susţinut că nu se aştepta ca un magistrat „să intre într-un joc cu informaţii nereale şi insinuări, care are scop decredibilizarea justiţiei”.

Monica Macovei: „Îi solicit d-nei Dana Gârbovan să aducă dovezi”

„Îi solicit d-nei Dana Gârbovan să aducă dovezi pentru declarația cu care este citată în presă, și anume: „Cel mai grav este faptul că aceste informații se pot folosi și acum, evident în mod ilegal. Monica Macovei a declarat la vremea respectivă, înainte să se sigileze arhiva, că domnul Ponta este șantajabil cu ajutorul informațiilor care se găsesc acolo”.

M-am referit la Victor Ponta în legătură cu SIPA pe 14 octombrie 2014, adică la circa 9 ani de la sigilarea arhivei SIPA, în timpul campaniei prezidențiale, când apăruse informația că Victor Ponta ar fi fost ofițer acoperit SIE.

În declarația mea din octombrie 2014 puneam în discuție modul în care Rodica Stănoiu folosea, probabil, SIPA și informațiile din arhivă, despre care apăruseră alegații în spațiul public încă din 2005, motiv pentru care am și luat decizia de a desființa SIPA și a sigila arhiva. În niciun caz nu am afirmat că am informații din arhiva SIPA și că Victor Ponta ar putea fi șantajat astfel”, a afirmat Monica Macovei.

Monica Macovei a redat integral şi declarația făcută în 2014 cu privire la Victor Ponta : „Dovada că Pontaa fost ofițer acoperit? Poate caută cineva și prin arhiva SIPA. Dacă vrem dovada că Ponta a fost ofițer acoperit, sugerez să căutăm și în arhiva SIPA”. Și am argumentat așa: „Astfel de informații, de care colaboratoarea Securității, Rodica Stănoiu, se folosea, probabil, pentru a șantaja magistrați, erau obținute, evident, și din interiorul magistraturii, de judecători sau procurori ofițeri acoperiți. Ponta a ajuns la Parchetul General exact în perioada când era ofițer acoperit, deși nu îndeplinea condițiile legale, deci prin eludarea legii, printr-un ordin de ministru al Rodicăi Stănoiu, colaboratoare a Securității” (14 octombrie 2014).

„Deși trăim într-o Românie a minciunilor și dezinformărilor, nu mă așteptam totuși ca un magistrat, care conduce o asociație a judecătorilor, să intre într-un joc cu informații nereale și insinuări, care are ca scop decredibilizarea justiției și atacarea magistraților. Ar fi regretabil ca un judecător să fie manipulat sau de rea-credință”, a mai spus fostul Ministru al Justiţiei.

Dana Gîrbovan: „Acuzaţii total nefondate la adresa mea”

Judecătoarea Dana Gîrbovan i-a dat replica Monicăi Macovei printr-o postare pe pagina sa de Facebook, intitulată „Răspuns şi 6 întrebari pentru doamna Monica Macovei.”

„Doamna Monica Macovei m-a somat pe data de 19 mai sa aduc „dovezi” cu privire la o declaratie care imi este atribuita de catre presă si o priveste pe dansa. Ca fost procuror, doamna Monica Macovei trebuie sa stie ca un minim de verificari ale informatiei sunt necesare inainte de a formula in spatiul public acuzatii atat de grave precum cele pe care le-a facut la adresa mea, si anume ca as intra „intr-un joc cu informatii nereale si insinuari, care are ca scop decredibilizarea justitiei si atacarea magistratilor”. De asemenea, ca jurist, doamna Monica Macovei trebuie sa stie ca raspunderea este, ca principiu, personala, adica raspund pentru ceea ce eu am declarat”, a replicat judecătoarea clujeană.

La rândul ei, Dana Gîrbovan  a citat declaraţia dată în emisiunea Romania9, de pe TVR, în data de 17 mai, pe subiectul SIPA.

„Vorbind despre „suspiciunea de santajabilitate”, in urma activitatii SIPA, suspiciune care se rasfrange asupra intregului sistem judiciar si este perpetuata pana in ziua de azi, am fost intrebata: „De ce spuneti ca este perpetuata pana in ziua de azi aceasta practica?”

Răspuns: „Pentru ca vedeti, de fiecare data cand se incearca fie deschiderea arhivei SIPA, fie se deschide din nou subiectul, despre acest lucru se vorbeste: SIPA cu potentialul sau exploziv de santaj la adresa magistratilor, sunt titlurile de presa pe care le regasiti din 2006 pana azi. Ba mai mult, au fost reprezentanti ai societatii civile, apropiati ai doamnei Monica Macovei, care la vremea respectiva exact acest lucru il declarau, in cunostinta de cauza, ca informatiile din dosarele SIPA au fost folosite – iar doamna Monica Macovei a spus-o expres – pentru a santaja cel mai probabil magistrati. Iar domnia sa a mai spus un lucru extrem de important, in contextul in care se vorbea despre calitatea de ofiter SIE al domnului Ponta, dansa a spus atunci textual: ca daca dorim sa gasim proba acestui fapt ar trebui sa cautam in arhiva SIPA, pentru ca informatiile privind viata privata a magistratilor au fost adunate si cu ajutorul ofiterilor acoperiti din randul judecatorilor si procurorilor.”

Emisiunea este publica si orice persoana interesata poate auzi ce am spus. Cu un efort minim, doamna Macovei putea verifica exact declaratia mea, inainte sa faca acuzatii total nefondate la adresa mea. Referitor la „dovezile” pe care doamna Macovei mi le cere, acestea se află tocmai in declaratia dânsei din 2014, pe care o si citeaza”, a scris preşedinta Uniunii Naţionale a Judecătorilor din România.

Dana Gîrbovan mai afirmă că interpelarea Monicăi Macovei o „bucură” şi că aşteaptă să-i răspundă la câteva lucruri concrete, „pentru a nu mai trăi în România „minciunilor şi dezinformărilor”, cel puţin cu privire la arhiva SIPA.”

Şase întrebări pentru Monica Macovei

„1. A avut loc o cercetare a arhivei SIPA inainte de emiterea H.G. 127 din 26 ianuarie 2006? Daca da, cine a ordonat aceasta cercetare, cine a efectuat-o si unde au fost publicate concluziile acesteia?
2. Intre data emiterii H.G. 127/2006, 26 ianuarie 2006, si data desfiintarii SIPA/DGPA, 30 iunie 2006, a existat o comisie care sa acceseze, cerceteze, inventarieze si opiseze arhiva SIPA? Daca da, cand s-a creat aceasta comisie si pana cand a activat?
3. Daca dupa data desfiintarii SIPA, 30 iunie 2006, si pana la finalul mandatului de ministru, a mai activat vreo comisie care sa cerceteze, inventarieze ori opiseze arhiva SIPA? Daca da, cand au fost create aceste comisii si pe ce perioada au activat?
4. De unde stie ce contineau notele informative din dosarele din arhiva SIPA?
5. De unde stie ca SIPA culegea informatii si cu ajutorul unor magistrati care erau ofiteri acoperiti? A sesizat Consiliul Superior al Magistraturii cu privire la acest aspect, al existentei ofiterilor acoperiti intre magistrati?
6. Pe ce isi sustine afirmatia ca in arhiva SIPA au fost documente numai incepand cu 2001 si ce s-a intamplat cu documentele dinainte de acest an?”, a întrebat-o judecătoarea Dana Gîrbovan pe Monica Macovei.

Judecătoarea clujeană afirmă că „după aproape 12 ani e timpul să întelegem ce s-a întâmplat cu această arhivă, începând cu mandatul domniei sale.”

Post-ul Dana Gîrbovan, întrebări pentru Monica Macovei despre arhiva SIPA: De unde ştie ce conţineau notele informative? apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Problema intabulării construcţiilor care au fost executate în lipsa unor autorizaţii de construire emise în conformitate cu legislaţia aplicabilă sau a celor care au fost executate cu nerespectarea prevederilor autorizaţiilor de construire a fost şi încă este de actualitate în ţara noastră. În Cluj-Napoca, încă sunt familii care plătesc pentru ilegalitatea comisă de constructor care încearcă de zece ani să intre în legalitate pentru ca proprietarii să îşi poată intabula locuinţele.

Clujeni care de zece ani nu pot intra în posesia extrasului de carte funciară

Construcţiile executate fără autorizaţie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum şi cele care nu au efectuat recepţia la terminarea lucrărilor, nu se consideră finalizate şi nu pot fi intabulate în cartea funciară. Cu problema aceasta se confruntă de zece ani mulţi clujeni de pe strada Vasile Conta nr. 9-11 care din cauza că, constructorul nu a respectat autorizaţia de construire, acum locuitorii au de suferit şi nu pot intra în posesia extrasului de carte funciară, deşi au trecut zece ani de la întocmirea antecontractului de vânzare-cumpărare.

”Pe strada Vasile Conta, nr 9-11, Bl. A (dar şi bl. B este în aceeaşi situaţie) locuim de zece ani fără să avem CF (n.r. carte funciară). Constructorul este în proces cu Primăria Cluj şi repetă obsesiv că Primăria este de vină pentru această situaţie. Nu vreau să intru în detalii pentru că nici nu ştiu exact de ce nu s-a rezolvat problema noastră până acum. Ştiu doar că nu putem să ne facem aici buletin, deci avem probleme să ne înscriem copiii la grădiniţă, şcoală, să ne exercităm dreptul la vot şi câte şi mai câte. Refuz să cred că e vorba de chestiuni politice aşa cum umblă vorba printre vecini şi tot ce-mi doresc este să se rezolve odată problema asta pentru că cei care suferă suntem noi, locatarii, care am cumpărat de bună credinţă apartament în acest bloc şi nu constructorul care şi-a luat banii şi ar putea să dispară în orice moment”, spune Delia Teglaş.

Ca urmare a sesizării făcute de clujeancă, reprezentanţii Primăriei Cluj-Napoca au comunicat faptul că pentru situaţia actuală vina este a constructorului care nu a respectat autorizaţia iniţială:

”Cele două blocuri situate pe strada Vasile Conta nr.9-11 nu se pot recepţiona deoarece nu a fost respectată Autorizaţia de construire nr.337/2005”.

Promisiuni multe, fapte puţine

În vara anului 2014, Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca a aprobat Planul Urbanistic Zonal (PUZ) str. Nicolae Drăganu – str. Fadrusz Janos – str. Vasile Conta – str. Dimitrie Paciurea. Investitorii intenţionau să construiască o biserică ortodoxă, locuinţe colective şi dotări.

Beneficiarii proiectului sunt două firme, SAF ADRIA SRL, administrată de Simion Prunean şi italienii Sebastien Severi, Antonio Batani, şi Xavier Severi, iar cea de-a doua firmă este TERASTAR SRL, administrată de Simion Prunean şi italianul Gianni Batani, iar ca şi asociaţi îi are pe italienii Luciana Perugini, Cristina Batani, Gianni Batani, Paola Batani şi pe Simion Prunean. De asemenea, aceştia conduc şi Grand Hotel Italia, hotelul de cinci stele de pe strada Trifoiului din cartierul Bună Ziua.

PUZ-ul prevedea ca în vecinătatea Grand Hotel Italia vor fi în total 15 blocuri S+P+3E+ER, un bloc P+2E+M, o grădiniţă, o biserică şi o zonă de parcări şi grădini publice orăşeneşti. În ciuda neregulile şi a divergenţelor pe care vecinii din zonă le-au prezentat consilierilor locali la acea vreme, proiectul a mers mai departe şi e aproape finalizat.

Doar că ”socoteala din târg nu se potriveşte cu cea de acasă”, iar grădiniţa promisă de italieni stă pe loc încă din 2015, problemă semnalată şi de Delia Teglaş:

”Din câte ştiu eu (s-ar putea şi să greşesc), în momentul în care Grand Hotel Italia a primit autorizaţie de construcţie li s-au impus mai multe reguli, printre care asfaltarea străzii şi construcţia unei grădiniţe care să fie predată Primăriei Cluj. Clădirea grădiniţei este ridicată de aproximativ doi ani, dar de atunci nu s-a mai făcut nimic la ea. Am înţeles că ar fi responsabilitatea Primăriei de acum încolo să o preia şi să o dea în folosinţă. Nu e nevoie să spun că e mare nevoie de grădiniţe. Am şi eu un băieţel de doi ani şi şapte luni şi mi-ar fi de folos să ştiu ce se va întâmpla cu această grădiniţă şi dacă va fi dată în folosinţă în viitorul apropiat”.

Referitor la această sesizare, reprezentanţii primăriei au precizat că ”conform prevederilor HCL nr.259/2014,SC SAF ADRIA IMPEX SRL se obligă să cedeze cu titlu gratuit către Primăria municipiului Cluj-Napoca: suprafaţa de teren de 600mp pentru amenajarea unui parc, lângă biserică şi 100mp pentru construirea unei grădiniţe, care după finalizare va fi cedată asemenea. Procedura de cedare-primire se derulează prin Direcţia patrimoniul municipiului şi evidenţa proprietăţii”.

Vecinii din zonă s-au împotrivit proiectului

În cadrul documentaţiei depuse la acea vreme de către patronii de la Grand Hotel Italia, vecinii din zonă au găsit o serie de hibe pe care le-au prezentat consilierilor, fapt care i-a făcut atunci să amâne luarea unei decizii.

“Prevederile legale în domeniu sunt destul de clare, Noul Cod Civil menţionat la art. 612, faptul că „orice construcţii mari, lucrări sau plantaţii se pot face de către proprietarul fondului numai cu respectarea unei distanţe minime de 60 de cm faţă de linia de hectar, dacă nu se prevede altfel prin lege sau prin regulamentul de urbanism, astfel încât să nu se aducă atingere drepturilor proprietarului vecin. Orice derogare de la distanţa minimă se poate face prin acordul părţilor exprimat printr-un înscris autentic”. Având în vedere că în PUG-ul  acestei zone  sunt stabilite în mod expres şi clar exact care parametri trebuie a fi respectaţi de un asemenea ansamblu de clădiri, iar între părţile învecinate nu există un acord exprimat într-un înscris autentic, considerăm că vor trebui respectate normele şi indicii din PUG-ul acestei zone, PUG ce a fost votat şi stabilit în condiţiile legale. Având în vedere situaţia de fapt expusă în proiectele depuse de către beneficiari, nici una dintre prevederile susmenţionate nu sunt respectate. Nu este asigurat spaţiul minim pentru înconjurarea bisericii, nu sunt asigurate retrageri laterale şi posterioare de 10 m. Atât str. V Conta cât şi J Fadrusz nu sunt deocamdată de circulaţie publică, situaţia juridică a acestora fiind de drum în proprietate privată indiviză. Nu este asigurat parcajul în afara circulaţiilor auto. Solicităm respingerea modificării încadrării zonale în zona de tip F.

Amintim că Hotelul Grand Italia, amplasat în vecinătate, are asigurate spaţiile necesare, aşa încât impactul asupra proprietăţilor învecinate să fie redus la un nivel acceptabil. Noi, în calitate de cumpărători de bună credinţă am achiziţionat locuinţe în blocurile situate în str. Vasile Conta nr 9 şi 11, cunoscând şi bazându-ne pe prevederile PUD Bună Ziua Nord aprobat de consiliul Local Cluj Napoca prin HCL 868/2004. Modificarea acelui PUD prin creşterea regimului de înălţime a unor clădiri, modificări în amplasamentul unor construcţii şi, mai ales, introducerea unor obiective cu altă destinaţie decât locuirea, având regim de acces public, susţinând activităţi ce implică prezenţa unui mare număr de persoane şi mijloace auto, într-un program ce se suprapune peste perioadele dedicate odihnei, este în măsură să ne genereze şi va genera un important disconfort. Iar aşa cum am arătat mai sus, codul civil prevede în mod expres faptul că amplasarea construcţiei faţă de vecini trebuie făcută „astfel încât să nu aducă atingere drepturilor proprietarului vecin”, acest fapt incluzând asigurarea liniştii publice în zonă, a accesului neîngrădit precum şi impunerea respectării normelor legale aferente. În consecinţă, solicităm respingerea PUZ sus menţionat”, arăta una dintre petiţiile care contestă proiectul celor de la Grand Hotel Italia.

În replica celor de mai sus, unul dintre acţionarii şi administratorii de la Grand Hotel Italia, Simion Prunean (reprezentant SAF Adria Impex), spunea că acest val de contestaţii este alimentat de invidie.

În ciuda tuturor acestor divergenţe, proiectul a mers mai departe, iar în octombrie 2016 SC TERASTAR SRL, a primit autorizaţie şi pentru ultimele două imobile ce urmează să se construiască, respectiv de pe Dimitrie Paciurea nr. 10-12 şi nr. 14-16. Autorizaţia de construire prevede construirea a câte 15 apartamente pentru fiecare imobil.

Post-ul Clujenii plătesc pentru ilegalităţile patronilor de la Grand Hotel Italia apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Pe clujeanul Gheorghe Laghiu l-am cunoscut imediat după revoluţie, în birourile Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din Cluj, aflate într-o aripă a Palatului Copiilor de pe strada Republicii din Cluj-Napoca, fostul sediu al Securităţii din anii `50-`60. Atunci am aflat şi incredibila lui poveste: în anul 1983 acesta a fost condamnat la şase ani de puşcărie politică pentru că – după douăzeci de ani de activitate ca educator la mai multe închisori comuniste, şi în special la teribila Aiud – a încercat să facă publice prin intermediul Radioului Europa Liberă suferinţele deţinuţilor politici din anii `50 – `60. A fost descoperit, printr-o turnătorie, condamnat şi apoi încarcerat, ispăşindu-şi pedeapsa alături de Gelu Voican Voiculescu şi alţi adepți ai „meditaţiei transcedentale”.

Învăţător, ajuns educator de penitenciar

Gheorghe Laghiu – în ciuda celor 82 de ani ai săi – îşi păstrează acelaşi aer leonin pe care i-l ştiam, din 1990, în ciuda faptului că între timp omul a fost lovit în plin de boli. Ne aflăm în apartamentul său din apropierea complexului comercial “Hermes” din cartierul Gheorgheni – unde omul trăieşte singur. Dar vorba renumitului rapsod maramureşan Nicolae Piţiş, “vocea” din filmul Pintea, făcând abstracţie de mirosul pătrunzător de “bătrân, bolnav şi de medicamente”, la acest om, într-adevăr, “vorba nu-i pute”… Am descoperit la persoana vlăguită de lângă mine un temperament de aprig luptător, intransigent şi tăios. Omul a petrecut circa douăzeci de ani în sistemul penitenciar,la începutul carierei sale de educator la Penitenciarul Gherla şi Deva  – în perioada marilor arestări făcute de către comunişti. Apoi, după 1964 până în 1969, la Aiud de unde s-a transferat la Penitenciarul Cluj, pe care l-a părăsit în 1977, când respectiva instituţie s-a desfiinţat iar el a fost încadrat la Întreprinderea de Transporturi Auto Cluj (I.T.A.). Îşi începe relatarea vieţii, abrupt, Laghiu: “M-am născut în 1934 în localitatea Mintiul Gherlii, iar primele clase primare le-am făcut în sat, restul la Gherla, unde am făcut şi patru clase de liceu, la “Petru Maior”. În 1948, cu ocazia reformei învăţământului am dat admitere la  Şcoala Pedagogică de Băieţi din Gherla, fiind admis – iar în 1952 am absolvit-o, devenind învăţător”.

Arată mai departe că Mihai, unul din cei şase fraţi ai săi îi medita copiii teribiliului comandant al Penitenciarului Gherla din acele vremuri, fiorosul Goiciu.Acel Goiciu auzise de el şi i-a dat ordin fratelui său să-l aducă pe Gheorghe la el, ceea ce s-a şi întâmplat. “M-a băgat educator la penitenciar, însă eu nu eram membru de partid, aşa că m-a încadrat la Biroul de evidenţă al deţinuţilor. În perioada de şedere acolo am avut ocazia să-i întâlnesc pe martirii medici Dejeu şi Capotă şi mulţi, mulţi alţi deţinuţi anticomunişti, dar şi pe cei mai teribili şi crunţi anchetatori ai securităţii din Cluj: Gruia Manea, Breiner Zsigmond, Breban Petru, Barany Janos, Morar Ioan, Iakab Marton, Bunya Laszlo, Oprea, dr. Galambos sau colonelul Nedelcu. Apoi am urmat un curs de perfecţionare cu o durată de trei luni, la Jilava, unde am ieşit pe locul doi din cincizeci de inşi. Astfel, mi s-a permis să-mi aleg postul de şef birou între trei penitenciare – Satu Mare, Arad, Deva– iar eu am acceptat Deva, unde am muncit din 1959 până-n 1964. De acolo am ajuns la penitenciarul de crunt renume Aiud, unde comandant era Gheorghe Crăciun, consăteanul meu, un tip extrem de isteţ şi uns cu toate alifiile, comunist fanatic. Omul fusese ilegalist împreună cu Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Alexandru Drăghici, cu care se tutuia, pur şi simplu – şi din partea cărora avea mână liberă”, povesteşte Laghiu.

Turnat la Securitate de fostul preşedinte al Judecătoriei Cluj

Arată că de la Aiud legionarii plecaseră deja, odată cu amnistia generală a deţinuţilor politici din 1964, făcând loc “frontieriştilor” şi altor “duşmani ai clasei muncitoare”, care asigurau mâna de lucru pentru fabrica din incintă.  Dar acest Drăghici – relatează gazda mea – care venise cu mult înainte şi a rămas până la 1 ianuarie 1965, avusese o “pasiune” specială pentru foştii legionari, de care se ocupa prin metode proprii, însă cu ştirea celor din aparatul de partid şi de stat. Totul, cu scopul de a-i lămuri de “beneficiile” comunismului şi pentru a-i desolidariza de mişcarea legionară. Şi a făcut la un moment dat o mişcare surpriză, aducându-l în puşcărie pe cunoscutul profesor universitar clujean Aurel Negucioiu – desigur, după ce primise aprobarea şefilor de la Bucureşti – care a ţinut o prelegere în faţa deţinuţilor politici, atât de convingătoare încât le-a făcut acestora sufletele să vibreze. Dar a mai venit cu ale ocazii şi istoricul Ştefan Pascu şi diverşi alţi istorici sau filosofi marxişti, cu acelaşi scop. “Parte din aceşti deţinuţi politici, după atâţia ani de temniţă, refractari la orice încercare de convertire, nu credeau că mai există în ţara românească intelectuali de valoare. Iar întâlnirea cu profesorul Negucioiu a fost semnalul de începere a procesului de reeducare din penitenciarul Aiud.Iată cum s-au întâlnit din nou cele două extreme: comunismul şi legionarismul”, constată sec Gheorghe Laghiu. Îl rog să se apropie de momentul arestării şi penitenţei sale, deşi evenimentele povestite în cartea sa autobiografică “Aiud, Aiud, temniţă cruntă” sunt antologice. Se conformează şi-şi continuă povestirea: “La un moment dat, am descoperit într-o nişă ascunsă 12 caiete cu declaraţii ale unor foşti condamnaţi cu funcţii de conducere în organzaţia legionară, scrise de aceştia în perioada detenţiei. Le-am pus bine şi le-am dus apoi acasă. Iar la câţiva ani după ieşirea mea din sistem, prin 1983, mi-am zis să le trimit la radio Europa Liberă şi să le fac publice, pentru istorie, mai ales că fratele meu, Mircea Ladiu, muzician, fugise din ţară şi-l avea în chirie pe un angajat al acestui post de radio. Aşa că mi-am pus în ordine dosarele găsite la Aiud, “grele”, aparţinând vârfurilor legionare apoi printr-un bun prieten care mergea în R.F.G., Alexandru Popescu, am trimis o scrisoare de intenţie către postul respectiv, pe care urma să i-o dea fratele meu, iar el să le-o ofere celor de la Radio Europa Liberă. Însă, pe drum, aflat deja în Germania, acesta a făcut un atac de cord fatal iar însoţitorul lui – nimeni altul decât Aurel Nicoară, şeful Tribunalului Cluj – l-a buzunărit pe decedat de scrisoare şi de suma de 500 DM, iar la întoarcere a predat depeșa Securităţii, personal generalului Ioana”.

În celulă, la penitenciarul Bucureşti, cu intelectuali de forţă

Între timp, Laghiu află de moartea prietenului şi de trădarea lui Nicoară, aşa că îşi pune la adăpost caietele – în locuinţa unei prietene de încredere din Cluj. Însă, reţinut şi suspus unor presiuni inimaginabile de către securişti, în special de către colonelul Traian Ghiuriţan, “un adevărat monstru, om mic de statură şi handicapat” cedează şi mărturiseşte totul.“M-au trimis la Bucureşti, în delegaţie, şi-n Gara de Nord m-au aşteptat trei securişti care m-au dus direct în arestul I.G.M., unde comandant era un tuciuriu, colonelul Gheorghe Vasile. Apoi, după trei luni de anchete m-au condamnat la şase ani – pentru fals şi uz de fals, fiindcă, vezi Doamne aş fi delapidat o sumă de bani, de la Întreprinderea de Transporturi Auto Cluj, unde munceam pe post de controlor de trafic. Aşa am ajuns la Penitenciarul Bucureşti, alături de Gelu Voican Voiculescu, “un creştin cu frica lui Dumnezeu”, de Iancu Lucian, actorul de la Constanţa care a deturnat un vas tocmai în ajunul alegerilor de deputaţi din martie 1985 şi cu Ion Alexandru Munteanu, un alt intelectual de forţă. Acolo am cunoscut şi alţi opozanţi care au denunţat putreziciunea sistemului comunist, precum: Dumitru Iuga, Corneliu Tomescu, Marian Ungureanu, Barabaş Janos, Mateescu Alexandru, Beciu Nicolae,etc. Am ieşit mai repdede cu doi ani după o amnistie a lui Ceauşescu fiindcă se împlineau 50 de ani de la procesul lui de la Braşov, când acesta fusese condamnat”. Mărturiseşte apoi că imediat după condamnare C.I.-stul l-a ademenit cu o reducere la jumătate a pedepsei dacă va accepta să-şi toarne colegii de detenţie, însă Laghiu l-a refuzat cu hotărâre, fapt ce-i va aduce o înăsprire a regimului. În tot acest timp, “samsarii” regimului de la cel mai înalt nivel, cei care vindeau evrei şi nemţi, au intrat pe fir contactându-l pe fratele lui de la Munchen, pentru negocierea libertăţii sale. Însă suma cerută de ei unui delegat al fratelui, venit cu avionul la Bucureşti a fost enormă, de 280.000 de DM. Sumă pe care acesta n-a fost capabil s-o strângă, aşa că Lghiu a fost nevoit să rămână în continuare în puşcărie şi să-şi ducă până la capăt osânda. Exclamă Laghiu, într-un puseu de furie: “Făcând o cerere către Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în 2005, mi-am consultat dosarul care conţine cinci volume, reprezentând 780 de file! Iar în el am întâlnit o serie de turnători notorii, “prietenii” apropiaţi care s-au pus în solda spurcăciunilor de securişti care au decimat atâţia români nevinovaţi.

Eu eram obiectivul “Lică” în limbajul bandiţilor, iar pe unii “ţambalagii” i-am recunoscut după scris şi capacitatea intelectuală. Astfel, “Folbert”, – fostul maior de militie Mureşan Gheorghe –dat afară din miliţie şi condamnat la patru ani de puşcărie pentru delapidare şi înşelăciune, “Lia” – Vaida Olimpiu, fost tehnician I.T.A. Cluj, “Luca” – Luchianuc Teodor, vecin, provocator şi turnător ordinar, “Costel” – Căpâlna Arsenie, coleg, prieten, dar şi sifonar parşiv, “Viorel”, “Moraru”, “Bebe” şi alţi conspiranţi de care mi-e greaţă, ale căror nume nu le mai rostesc din scârbă. Şi când te gândeşti că eu am trecut cum am trecut de tot acest calvar, dar biata Olga,  soţia mea a plecat în mormânt la scurt timp după ce m-am eliberat – şi totul din pricina chinurilor venite din partea odiosului Ghiuriţan, care se ocupa de ea în timp ce eu mă aflam în puşcărie”. Omul parcă scoate flăcări pe nări, aşa că încerc să închei discuţia – care se întinde deja de circa două ore. Îl întreb ce-a înţeles din toată această istorie personală – a sa şi a celor de lângă el – şi dacă neamul românesc mai are vreo şansă de a-şi reveni “din somnul cel de moarte”. Îmi răspunde tranşant – şi mă îngrozeşte: “Ajuns la 82 de ani eu cred că nu s-a schimbat de atunci mai nimic şi actualii conducători ai noștri sunt comunişti din eşalonul doi. Vezi generalul de securitate, cel care m-a condamnat, Aron Bordea, fiul lui a fost membru în C.S.M. Păi, ce dovadă în plus mai vreţi? Nu pot să zic şi eu decât cum a spus un fost coleg de-al meu de celulă, Corneliu Tomescu, bucureştean şi absolvent de “litere”: suntem un popor de turmă, fără energie, discernământ politic sau juridic şi manevrabil până dincolo de orice închipuire. Practic, pot spune că mi-am irosit degeaba o parte a anilor maturităţii, petrecută în puşcărie ca deţinut politic, fiindcă puțină lume a conştientizat efortul meu. Aşa că mărturisesc faptul că am fost mult mai câştigat atunci când am educat, timp de douăzeci de ani, pungaşii aceia. Escroci, hoţi de buzunar, tâlhari şi criminali,, homosexuali, toţi luaţi din mocirla în care înotau duşi la vale. Toţi au purităţi gingaşe şi câte o candelă aprinsă în beciul unui suflet ticălos. Odată am văzut un criminal odios, puternic asemeni unui zimbru, cum mângâia cu lacrimi în ochi un pui de vrabie căzut din streaşina închisorii. Ucisese şi el într-o noapte o maică amăgită de plânsul său mieunat de pisică, pentru suma de zece lei”…

Din REFERATUL Departamentului Securităţii statului din 29 XI 1983, care a stat la baza arestării lui Gheorghe Laghiu: “În mai multe rânduri, prin intermediul unui frate al său stabilit în R.F.G. în urma refuzului de a se înapoia în ţară, a încercat să intre în legătură cu redacţia postului de radio autointitulat “Europa liberă”, cu scopul de a transmite unele material pentru difuzare. Ultima încercare în acest sens a făcut-o în luna iulie 1983, cu ajutorul unei scrisori transmisă fratelui său printr-un avocat din Cluj-Napoca. Avocatul decedând pe teritoriul R.F.G., înainte de a lua legătura cu destinatarul, scrisoarea a fost recuperată de o persoană care îl însoţea în călătorie şi pe care a predate-o securităţii. În conţinutul scrisorii respective LAGHIU GHEORGHE arăta că fiind în posesia unor material despre fosta organizaţie legionară, ar putea să redacteze o lucrare de circa 200-300 de pagini, pentru a fi difuzată prin intermediul postului de radio sus-menţionat…”

”Cartea „Aiud, Aiud, temniţă crudă”, scrisă de domnul Gheorghe Laghiu se înscrie cu mare cinste printre celelalte cărţi – apărute sau dormind în sertare – care tratează despre „paradisul pierdut” de la faimosul nimb al închisorii din Aiud. Oamnii, lucrurile întâmplările sunt privite aici din două perspective, fiecare păstrând specificul opticii sale: cea a educatorului Laghiu faţă de deţinuţi, un şir de ani considerabili – nu însă din din categoria „educatorilor torţionari” – şi cea a deţinutului Laghiu Gheorghe, ajuns din pedagog discipol, adică deţinut politic, din cauza „isteţimii” şi zelului ciripitor al unui fost preşedinte de judecătorie, actualmente avocat pledant… Lucrarea d-lui Laghiu este nu numai un document foarte elocvent şi foarte obiectiv relatat, ci şi literatură propriu-zisă prin stilul ei discret colorat pe cât de sugestiv, ca şi prin infuziile de ironie şi umor amărui.  Domnul Gheorghe Laghiu este de asemenea un iscusit portrertist, figurile evocate de gardieni sau deţinuţi sunt creionate cu evidentă dexteritate plastică. Pentru unii cartea este şi poate va rămâne un mit al infernului, pentru alţii un text valoros atât ca document cât şi ca exprimare literară, cu relatări ciudate şi o foarte pitorească galerie de portrete…Cartea merită tipărită pentru ca oamenii – mai ales tineretul – citind-o, să aibă grijă ca nu cumva atari erori să se mai repete. Ca un fel de moştenire din tată-n fiu şi mai departe”.

Teohar Mihadaş

Post-ul Povestea vieţii lui Gheorghe Laghiu, educatorul de puşcărie ajuns deţinut politic apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Administratorul judiciar al companiei clujene Jolidon, Minodora Letiţia Georgiu, a decis să înceapă vânzarea unor terenuri aflate în proprietatea producătorului de lenjerie intimă pentru a putea plăti datoria de aproape 26 de milioane de euro către firma Astra Rail Management. Pentru început a fost vândut terenul pe care compania îl are în Cluj Napoca pe strada Tăbăcarilor. Potrivit surselor din piaţa insolvenţelor, patronul Astra Rail este Thomas Manns care a fost băgat în afacerile Jolidon de către Rudolf Vizental, partener al Casei de Insolvenţă Transilvania, afacerea lui Andrei Cionca. De altfel, în ediţiile anterioare a Gazetei de Cluj a fost dezvăluit şi faptul că administratorul Georgiu are legături cu Cionca.

În mod normal, reorganizarea companiei Jolidon Import Export, care se află în insolvenţă, ar fi trebuit să aibă loc într-o perioadă de trei luni, însă acest lucru nu mai poate fi realizat pentru că nu a fost posibilă strângerea sumei de bani necesară pentru plata datoriilor acumulate. Astfel că, reorganizarea producătorului de lenjerie intimă va avea loc în decurs de trei ani, fără a se modifica cuantumul datoriilor. În paralel, compania a început să vândă din terenurile pe care le deţine. În total, Jolidon are datorii de peste 320 de milioane de lei.

”Se va vinde tot ceea ce nu este necesar, iar anul acesta, până acum, s-a vândut un teren de pe strada Tăbăcarilor din Cluj Napoca, unde Jolidon deţinea un teren. Nu vă pot spune preţul de vânzare pentru că aceste informaţii sunt comerciale, însă preţurile de vânzare şi contractele sunt anexate la dosarul care se află în instanţă”, a declarat pentru Gazeta de Cluj administratorul judiciar al Jolidon, Minodora Letiţia Georgiu.

De remarcat este că în urma analizelor financiare făcute de administratorul judiciar, activele imobilizate ale Jolidon au scăzut la 59.780.651, de la 100.298.793 lei, adică valoarea lor a fost aproape înjumătăţită! Iar după această depreciere, Georgiu decide acum că vânzarea lor este una propice pentru redresarea companiei.

Cum au intrat nemţii în chiloţii Jolidon

Compania nemţească Astra Rail Management Gmbh condusă de omul de afaceri german Thomas Manns are de primit de pe urma insolvenţei Jolidon aproape o treime din creanţele acceptate ale insolvenţei producătorului clujean de lenjerie intimă, adică 25.963.941 de euro. Thomas Manns nu a avut nici o relaţie contractuală cu Jolidon, până când compania clujeană a intrat în insolvenţă, el doar a cumpărat, prin intermediul firmei nemţeşti creanţele pe care alţi creditori le aveau la Jolidon, cea mai mare creanţă fiind cea pe care o deţinea BCR.

Potrivit surselor de pe piaţa financiară, el a intrat în această schemă prin intermediul lui Rudolf Vizental, un arădean care a fost cooptat ca partener de Casa de Insolvenţă Transilvania (CITR). El a venit în cadrul CITR cu un pachet de firme aflate în insolvenţă printre care şi Astra Rail, afacerea falimentară a lui Cristi Burci. De altfel, prin intermediul lui Vizental, Manns a ajuns să cumpere Astra Rail.

În urma cumpărării acestei creanţe, Astra Rail Management a devenit acţionar în cadrul Jolidon. Ulterior, după intrarea în insolvenţă, potrivit datelor publice, Casa de Insolvenţă Transilvania a acordat, împreună cu Astra Rail, un împrumut în valoare de 700.000 de lei. Împrumutul a beneficiat de clauza de ”urgenţă”, astfel că nu a avut nevoie de nici o aprobare.

Cârlig nu vede falimentul Jolidon

Patronul companiei, Gabriel Cârlig, spune că s-a încercat escaladarea crizei financiare care a explodat în urmă cu câţiva ani, însă din cauza inflexibilităţii băncilor, de la care compania luase credite, şi a sistemului fiscal de impozitare, compania nu s-a mai putut descurca şi a fost nevoie să intre în reorganizare judiciară.

”În urmă cu câţiva ani spuneam că pe noi nu ne va atinge criza, după aceea că vom scăpa în câteva luni, dar nu s-a întâmplat asta. Băncile nu au fost în stare să facă o serie de concesiuni necesare, statul a fost lipsit de orice înţelegere şi multe afaceri serioase au avut probleme. Noi lucrăm în producţie, sector în care profitul nu se face de azi pe mâine”, spune Gabriel Cârlig.

Cu toate acestea, potrivit unor informaţii, se urmăreşte de fapt falimentarea companiei Jolidon şi vânzarea activelor companiei. Gabriel Cârlig contrazice această informaţia şi pare sigur că este falimentul este doar o ipoteză care nu stă în picioare. ”Nici vorbă de aşa ceva! Cei care au cea mai creanţă (ASTRA RAIL MANAGEMENT GMBH, n.red.) sunt nişte investitori serioşi, nişte nemţi care au redresat afacerea de la Arad şi au investit. Cu siguranţă se va întâmpla acest lucru şi în cazul nostru”, mai spune Cârlig.

Jolidon îl aşteaptă în chiloţi pe Cionca

În articolele anterioare, Gazeta de Cluj a prezentat faptul că de insolvenţa companiei Jolidon s-ar ocupa, de fapt, Casa de Insolvenţă Transilvania. Informaţia nu este contrazisă de Minodora Letiţia Georgiu, care se ocupă de acest dosar.

”Noi avem foarte mulţi colaboratori cu care lucrăm, avocaţi, contabili, etc. Însă vă asigur că facem tot posibilul pentru a repune pe picioare această afacere. Vă pot spune că, de curând, s-a aprobat o creditare pentru ca Jolidon să îşi poată continua activitatea”, declara Georgiu în urmă cu doi ani.

Printre cazurile de insolvenţă de care s-a ocupat Casa de Insolvenţă Transilvania, dar care au ajuns în faliment pot fi enumerate afacerile Leonardo, BluAir, etc.

În cazul Leonardo, experţii de la CITR au admis insolvenţa la patru ani după ce compania ceruse să intre în reorganizare. În cazul BluAir, patronul companiei, Nelu Iordache, l-a şi acuzat pe şeful Casei de Insolvenţă Transilvania de devalizarea companiei.„În susţinerea celor afirmate, în legătură cu administrarea frauduloasă şi păgubitoare pentru Debitoare (Romstrade – n.r.) derulată de CITR prin reprezentanţii acesteia Cionca Andrei şi Anghelof Andreea, precizăm încă de la început, că în prezent administrarea derulată de CITR în legătură cu activitatea de reorganizare a Debitoarei face obiectul urmăririi penale in rem în cadrul Dosarului 171/P/2013 / Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie, aşa cum rezultă din Adresa de Înaintare transmisă de Parchet, din care rezultă începerea urmăririi penale in rem, existând suspiciunea plauzibilă că au fost efectuate operaţiuni comerciale şi financiare de natură a aduce foloase necuvenite unor persoane din cadrul CITR şi unor creditori ai Romstrade SRL“, se arată într-un raport.

Negocieri pentru ”cadavre” financiare

Thomas Manns a ajuns să preia afacerile de transport feroviar în acelaşi mod în care încearcă să preia afacerea Jolidon: cumpărând creanţe de la bănci. Pentru cine are capital financiar afacerea este una bună. Practic, băncile vând creanţele cu sume mult mai mici pentru a nu ieşi în pierdere totală de pe urma falimentului afacerii pe care au creditat-o.

În vârstă de 39 de ani, Manns a negociat cu băncile care au finanţat businessul lui Burci şi a dobândit controlul fostelor companii Meva, Romvag Caracal şi Astra Vagoane Arad. Rudolf Vizental a fost practicianul în insolvenţă care s-a ocupat de lichidarea Astra Rail.

Preluarea afacerilor lui Cristi Burci a fost lejeră pentru că omul de afaceri are probleme penale. Acum el se află în control judiciar într-un dosar în care este cercetat.

Când a început picajul Jolidon

Problemele Jolidon au început în 2009, când societatea nu şi-a mai putut plăti contractorii. În 2009, unul dintre furnizorii firmei clujene Jolidon, Lectra Deutschland a depus la Tribunalul Cluj o cerere prin care solicita intrarea în insolvenţă a societăţii pentru o datorie de 100.000 de lei. De altfel, SC Jolidon a avut în 2009 opt procese comerciale pentru neplata diferitelor datorii.

În anul 2009, la bilanţul Finanţelor din Cluj pe anul trecut, SC Argos, producătorul de chiloţi şi costume de baie, avea datorii de 4,8 milioane de lei, firma producătoare de lenjerie intimă, Jolidon, a raportat raportase datorii de peste 150 de milioane de lei, iar Flacăra, o societate care activa în domeniul confecţiilor, raporta datorii la bugetul de stat de peste 400.000 de lei. Aceste firme au însemnat marea industrie a textilelor clujene. L-au avut în comun pe omul de afaceri, Gabriel Cârlig, care susţinea că industria textilă întâmpină doar o perioadă de criză.

Post-ul Jolidon vinde terenuri ca să-şi plătească datoriile apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Profesorul şi avocatul Radu Chiriţă, de la Facultatea de Drept a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, a obţinut datele cu privire la mandatele de interceptare aprobate de aproape toate instanţele din România în perioada 2010-2015. Informaţiile arată o situaţie considerată problematică inclusiv de CEDO: peste 90% dintre solicitările procurorilor sunt aprobate de instanţe, ajungându-se, la un calcul simplu, la aproximativ 300.000 de persoane ascultate, fără să luăm în calcul mandatele de siguranţă naţională.

Text Radu Chiriţă porneşte de la decizie CEDO cu privire la numărul uriaş de cereri de interceptare a telefoanelor formulate vreme de vreo trei ani în Republica Moldova, dar mai ales faptul că peste 97% din acestea au fost admise. „Curtea a constatat că sistemul de protecţie a dreptului la viaţă privată şi la inviolabilitatea corespondenţei a eşuat, în ciuda unor prevederi legale care la prima vedere par să fie suficiente. În fapt, instanţa europeană a constatat că judecătorii interni au admis aproape automat orice solicitare a parchetelor, ceea ce indică, în realitate, lipsa oricărei garanţii contra arbitrariului”, scrie avocatul.

Avocatul a trimis adrese către toate instanţele din ţară, solicitând numărul mandatelor de interceptare. Chiriţă a obţinut datele de la 173 de judecătorii din cele 176 existente, de la 40 de tribunale din cele 42 existente, datele de la toate cele 15 curţi de apel, de la toate instanţele militare şi de la ÎCCJ. Au rămas doar 5 instanţe care refuză să ofere datele, inclusiv Tribunalul Cluj, iar avocatul a anunţat că le-a dat în judecată.

Concluziile avocatului Radu Chiriţă arată o realitate şocantă:

„În total s-a cerut autorizarea interceptării telefoanelor de 109,946 ori în cei aproape 5 ani care au făcut obiect al solicitării. Din ele, au fost admise 102,729 cereri. Pentru cine nu ştie pe o cerere, de regulă, figurează mai multe persoane, rar se întâmplă să fie doar unul singur vizat de o cerere. Estimez că, în medie, e vorba de minim 3 persoane pe cerere, ceea ce înseamnă că în aştia 4 ani şi ceva bunicuţa a ascultat, cu acte în regulă, vreo 300.000 de oameni. Naţie de infractori, ce să faci…

ICCJ a admis 4522 cereri din 4523 şi a respins doar una. Una. Probabil că cel vizat o fi fost mort, altfel nu îmi explic. Net peste moldoveni, care erau cu procentele pe la 97% la curtea lor supremă. Noi, la 99,98%. Not bad, măcar i-am spart pe ăştia de peste Prut! Precizez că solicitarea mea nu a vizat interceptările pe legea siguranţei naţionale.

Avem 6 curţi de apel care le-au admis pe toate, bifând un neverosimil 100%. Curţile de Apel din Cluj, Bucureşti, Iaşi, Timişoara, Oradea şi Piteşti. Bravo! Aş spune la mai mare, dar nu se poate…

În total sunt 61 de instanţe care au admis tot. Recordul e la Tribunalul Galaţi, care din aproape 3000 de cereri nu a găsit niciuna în neregulă. Am un feeling că după ce câştig la instanţă, o să le ia faţa ăstora cei de la Tribunalul Cluj, că îndârjirea cu care refuză publicarea datelor poate fi justificată numai de ruşine.

Singurele instanţe unde se pare că judecătorii chiar examinează astfel de cereri şi le admit numai pe cele care or fi ok sunt instanţele militare (bravo, chiar nu mă aşteptam), Judecătoria Piteşti, Judecătoria sector 5, Curtea de Apel Galaţi pentru a le enumera pe ele care au un număr semnificativ de cereri. Un caz special este cel al Tribunalului Suceava care a respins 39% din cererile formulate, dar are totuşi un număr uriaş de cereri admise, peste 5700.

Pe mine m-a şocat şi numărul fantastic de mare de cereri care se adresează Judecătoriilor. Ţinând cont de competenţa acestor instanţe, mă tot întreb pentru ce Dumnezeu de fapte s-o cerut interceptarea de 2200 de ori la Judecătoria Constanţa sau de 1500 ori la Judecătoria Ploieşti. Dă-o, frate, dracu’ dacă cerem şi primim interceptări pentru furt sau înşelăciune… Ca să dau alt exemplu, mă tot întreb pe cine o fi ascultat procurorii de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Săveni în 259 de dosare? Pe cine? Există 250 de dosare la acel parchet? Mă tot întreb… Oricum, jumate minim din cititori or intrat pe google să vadă unde e Săveniul.”

Scurt interviu cu expertul în penal

Pentru a afla mai multe informaţii cu privire la recentele descoperiri ale acestuia, Gazeta de Cluj i-a adresat lui Chiriţă câteva întrebări.

• Reporter: Cum comentaţi numărul uriaş de mandate de interceptare aprobate de instanţele judecătoreşti din România? Cum comentaţi faptul că peste 97 % din cereri sunt aprobate?

Radu Chiriţă:Într-un singur cuvânt, inacceptabil. Într-un stat de drept, care asigură preeminenţă legii, este inacceptabil. Unică explicaţie pe care o am este aplecarea deosebită a judecătorilor secţiilor penale pentru respectarea drepturilor fundamentale ale persoanelor.

• Rep.:Cum explică faptul că Tribunalul Cluj i-a refuzat accesul la astfel de date, motiv pentru care i-aţi acţionat în instanţă?Radu Chiriţă:Nu am nicio explicaţie. Cine, personal v-a semnat hârtia prin care vi s-a refuzat accesul la cererea depusă la Tribunalul Cluj? Pe ce motiv?

Radu Chiriţă:Purtătorul de cuvânt al instanţei a semnat, dacă mai ţin bine minte, dar cred că decizia a fost luată de conducerea instanţei.

• Rep.: Dumneavoastră că reputat avocat în apărarea drepturilor omului, spuneţi-ne care este cazuistică cea mai frecventă pe care aţi întâlnit-o în cazuri pledate de dumneavoastră la CEDO?

Radu Chiriţă: Este prea diversă şi eterogenă că să pot face clasamente în funcţie de frecvenţă.

• Rep.: Cum explicaţi faptul că ministrul Tudorel Toader nu a finalizat pană acum pachetul de legi pe justiţie.?

Radu Chiriţă:Nu ştiu. Oricum procedura de iniţiere a unor legi importante este de durată, nu cred că s-a pierdut timp acum, ci mai degrabă anul trecut s-a pierd timpul.

• Rep.:Cum comentaţi faptul că există în rândul magistraţilor(procurori şi judecători)  ofiţeri acoperiţi ai SRI? Cum putem înlătura acest fenomen?

Radu Chiriţă: Nu am certitudinea existenţei unor ofiţeri acoperiţi, poate mai degrabă a unor colaboratori. Cred că unicul mod în care putem luptă acestei forme de corupţie – pentru că şi asta e o formă a corupţiei, la fel de nociva că şi vechea spagă – este transparenţa după la extrem. Dacă am ştii mai multe despre unele decizii ale CSAT privind acest domeniu, dacă nu orice act al SRI ar fi secret de stat, dacă nu am avea 7 servicii secrete la un singur stat, dacă promovările şi detaşările magistraţilor nu ar fi învăluite în fum, dacă procedurile judiciare ar fi mai publice decât sunt acum, orice formă de corupţie, inclusiv prin infiltrarea sistemului de justiţie.

• Rep.:Cum ar trebui gestionată în prezent arhivă SIPA (desecretizarea arhivei şi publicarea notei, distrugerea sau conservarea acesteia)?

Radu Chiriţă: Ca să răspund la întrebare, ar trebui să aflăm, în primul rând câţi oameni au citit ce scria pe acolo. Înţeleg, spre exemplu, că dl. Danileţ a citit-o, deşi nu mi-e clar în ce calitate. Dacă mai sunt mulţi care or citit-o, cred că soluţia corectă este desecretizarea ei, publicarea ei, să o citim toţi. Altfel, dacă o distrugem înseamnă să lăsăm câţiva dintre cei mai bravi dintre traci cu informaţia şantajabila şi nimeni să nu ştie nimic. Pe de altă parte, dacă nu prea sunt oameni care să fi dat cu ochiul în acea arhivă, prefer să ducem mortul la groapă şi să îi dăm foc. Dacă să fim siguri că nu mai sunt copii uitate cine ştie pe unde.

Post-ul Radu Chiriţă: „Danileţ a citit arhiva SIPA, dar nu mi-e clar în ce calitate” apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Medicul Teofil Pop, director general al Centrului Medical Interservisan, a fost dat în judecată în 2007 de către urmaşii lui Constantin Costea, pacient al lui Teofil Pop care a murit în urma unei intervenţii chirurgicale pentru scoaterea polipilor. La ultimul termen de judecată, spiritele s-au încins între avocatul apărării şi judecător, astfel audierea inculpatului a fost amânată din cauza circumstanţelor create.

Dosarul în care Teofil Pop este acuzat de ucidere din culpă a făcut prima pagină a ziarelor, după ce, în data de 7 februarie 2007, Constantin Costea s-a prezentat la Clinica Interservisan, deoarece avea probleme de respiraţie, decedând la doar o lună, ca urmare a unui şoc septic şi a unei meningite care nu a mai putut fi tratată.

Operaţia de polipi a fost efectuată de către medicul ORL-ist Teofil Pop, la Clinica Interservisan din Cluj-Napoca. Constantin Costea, în vârstă de 68 de ani, fusese operat pe 8 februarie 2007 şi a intrat în comă patru zile mai târziu. Pacientul a fost internat din nou la Clinica de Neurochirurgie din Cluj Napoca, cu diagnosticul “şoc septic şi meningo-encefalită”. Pacientul este, apoi, reoperat de alţi doi medici, Silviu Albu şi Tiberiu Maior, care au constatat că osul etmoid, situat la baza craniului, fusese rupt în timpul operaţiei efectuate de medicul Teofil Pop, fapt ce a permis intrarea aerului în cutia craniană. După deces, procurorii au deschis o anchetă faţă de medicul Teofil Pop. Din lipsă de probe, dosarul a fost însă închis. Familia victimei nu s-a lăsat şi a cerut o expertiză medico-legală, eliberată în 31 august 2011, la mai bine de trei ani de la decesul bărbatului. Documentul arată că există o cauzalitate între operaţia de polipi efectuată de dr. Pop şi decesul pacientului. Pe baza acestei expertize, ancheta penală pe numele medicului a fost redeschisă.

După mai multe termene în care au avut loc abţineri, sesizări la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi mai multe amânări, judecătorii clujeni au dispus în septembrie 2016, în mod definitiv, faptul că plângerea formulată de către persoana vătămată Bizo Costea Marinela a fost în mod corect admisă, dispunându-se trimiterea în judecată, după ce judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.

Fostul şef al Poliţiei Române, noul avocat al lui Teofil Pop

Avocatul ce-l reprezenta pe Teofil Pop era Eugen Iordăchescu care a anunţat cu trei zile înaintea ultimului termen că nu mai reprezintă interesele lui Teofil Pop în această speţă. Cel care i-a luat locul lui Iordăchescu este avocatul Pavel Abraham, fost chestor de poliţie care a îndeplinit funcţia de inspector general al Poliţiei Române.

La termenul de judecată din 18 mai, judecătorul programase audierea lui Teofil Pop, lucru realizat doar parţial din cauza unui ”conflict” dintre judecătorul Lucian Buta şi avocatul Pavel Abraham.

Încă de la începutul şedinţei de judecată a avut loc un schimb de replici între aceştia. Avocatul apărării a solicitat schimbarea ordinii cercetării judecătoreşti. În replică, judecătorul i-a răspuns avocatului că nu se poate schimba  ordinea cercetării după bunul plac, cercetarea făcându-se după reguli procedurale, motiv pentru care a respins cererea.

Apărarea lui Teofil Pop

În continuare, judecătorul i-a enumerat lui Teofil Pop acuzaţiile aduse de către familia Costea care afirmă că diagnosticul stabilit ar fi impus investigaţii amănunţite (CT, RMN, control endoscopic) care ar fi ajutat la stabilirea exactă a unui diagnostic. Pe lângă aceste investigaţii care ar fi trebuit făcute, se adaugă şi lipsa autopsiei medico-legală. De asemenea, Teofil Pop este acuzat de indiferenţă crasă şi atitudinea pasivă după ce starea pacientului Costea s-a înrăutăţit.

Inculpatul este rugat de judecător să răspundă acestor acuzaţii, însă avocatul apărării intervine:

”Pot să am o discuţie de 30 de secunde cu dânsul (n.r. Teofil Pop)?”, spune Abraham înainte ca inculpatul să declare ceva.

Sfătuit de avocat, patronul de la Interservisan îşi începe declaraţia spunând că ”sunt foarte multe neadevăruri”, după care rosteşte câteva rânduri ce par desprinse din CV: ”Sunt medic primar chirurgie cervico-facială şi profesor universitar. Am efectuat aproximativ 83.000 de operaţii”.

Referitor la cazul pacientului Costea, Teofil Pop spune că în cursul anului 2007 a fost solicitat de către una din fiicele pacientului să-l examineze şi să-l opereze pe Constantin Costea.

”L-am examinat şi am spus familiei că situaţia este foarte gravă, pacientul avea multiple afecţiuni existente. Am comunicat fiicei pacientului, dată fiind starea bolnavului, să efectueze câteva analize medicale. După efectuarea tuturor analizelor cerute, urma să decid dacă voi hotărî să intervin chirurgical sau nu. Fac precizarea că la momentul respectiv în Cluj nu exista niciun aparat RMN. Am insistat prin efectuarea examenului CT, însă familia mi-a comunicat că nu au bani pentru o astfel de investigaţie la care eu am solicitat măcar realizarea radiografiei sinusurilor anterioare. Menţionez că această radiografie am plătit-o eu pentru că era necesară, iar familia nu avea bani să o plătească. În urma evaluării analizelor medicale am ajuns la concluzia că intervenţia chirurgicală poate fi efectuată cu riscurile pe care le-am comunicat familiei. Familia a acceptat riscurile şi a semnat consimţământul pentru intervenţie.

Referitor la acuzaţia reţinută în sarcina mea, potrivit căreia nu am efectuat un control endoscopic, arăt că în condiţiile unei polipoze nazale ca şi cea în speţă (precizez că polipii acestui pacient depăşeau limita nazală, fiind vizibil cu ochiul liber), o astfel de investigaţie nu se poate efectua fiind imposibil din punct de vedere mecanic. Se impunea de urgenţă extirparea polipilor respectivi şi eventual ulterior se putea recurge la o astfel de investigaţie”, a declarat în faţa instanţei Teofil Pop.

Pavel Abraham: ”E o aberaţie, atâta spuneţi”

Judecătorul l-a întrebat pe Teofil Pop despre lipsa protocolului anatomo-patologic, însă avocatul apărării nu s-a abţinut nici de această dată să-l sfătuiască pe inculpat înainte de a vorbi. ”E o aberaţie, atâta spuneţi”, îl îndeamnă avocatul Abraham pe Teofil.

Inculpatul adaugă că acest protocol nu a fost realizat de el, ci de doamna Magdalena Petrescu care era medic primar şi şeful Serviciului de Anatomie Patologică.  De altfel, culmea, doamna Magdalena, cea care a efectuat autopsia cadavrului este singura care a fost condamnată în acest caz. Judecătorii au găsit-o vinovată de faptul că a efectuat autopsia fostului pacient al dr. Pop, la 11 ore de la deces, deşi legea impunea un termen de minim de 24 de ore.

Spiritele s-au încins în sala de judecată

Pe lângă faptul că discuţia dintre medicul Teofil Pop şi judecător a fost descentrată, în sensul că inculpatul nu răspundea la obiect întrebărilor adresate, avocatul apărării, Pavel Abraham l-a întrerupt pe judecătorul Lucian Buta de nenumărate ori. Deşi i s-a atras atenţia de către preşedintele completului de judecată şi a fost rugat să nu mai întrerupă declaraţia inculpatului, în caz contrar îi va fi aplicată o amendă judiciară, Abraham a continuat să deranjeze audierea lui Teofil Pop, motivându-şi pe un ton ridicat intervenţia: ”Mă simt dator să nu vă las să greşiţi”.

Au urmat acuze la adresa lui Lucian Buta din partea avocatului Abraham care, pe un ton mai ridicat, i-a reproşat judecătorului că nu cunoaşte conţinutul dosarului. Spiritele s-au încins apoi şi mai tare în sala de judecată şi a urmat replica lui Lucian Buta: ”1.500 de lei amendă. Vă rog ieşiţi afară din sală!”.

”Declaraţia inculpatului nu poate fi întreruptă prin susţinerile avocatului apărării care potrivit legii urmează să aibă cuvântul la sfârşit pentru a adresa întrebări.  Preşedintele completului pune în vedere apărătorului că dacă va mai întrerupe declaraţia inculpatului, îi va aplica o amendă judiciară. Audierea se reia şi este întreruptă din nou de către avocatul apărării, motiv pentru care instanţa aplică acestuia amenda judiciară de 500 de lei. Apărătorul inculpatului arată în continuare că ” judecătorul nu cunoaşte dosarul”, motiv pentru care îi aplică amendă de 1.000 lei”, se consemnează în şedinţa de judecată.

Deşi, în primă fază, s-a opus să iasă din sală, Pavel Abraham s-a îndreptat spre ieşire spunând, pe acelaşi ton ridicat: ”Nu mai dăm declaraţii. Ne abţinem!”.

Astfel, audierea inculpatului Teofil Pop va continua data viitoare…

”Sper să reevaluăm situaţia mai calm, pornind de la premisele bunului simţ”, încheie şedinţa judecătorul Lucian Buta.

Post-ul Acuzatul de omor din culpă, Teofil Pop, incapabil să-şi susţină cauza apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Administrația municipiului Cluj-Napoca a stabilit un nou record în aceste zile: un chioșc multifuncțional destinat ziarelor și florilor costă „doar” 55.000 €! Două chioșcuri de acest tip – de 9,45 mp au fost deja instalate.

UPDATE: Mai jos Punctul de vedere al Primăriei care susține că prețurile sunt cu totul altele.

Ce au special cele două chioșcuri și cum vor înfrumuseța centrul municipiului sunt două întrebări la care doar edilul Emil Boc poate să răspundă, e de părere Horia Nasra, președintele PSD Cluj.

„Din păcate nu este o glumă de 1 aprilie iar clujenii vor fi nevoiți să plătească pe două chioșcuri de ziare peste 100.000 €. Cu acești bani puteam crește bursele de merit ale elevilor din Cluj-Napoca sau puteam achiziționa aparatură medicală performantă necesară unei unități medicale din oraș” a declarat deputatul Horia Nasra, președintele PSD Cluj.

PUNCTUL DE VEDERE AL PRIMĂRIEI CLUJ-NAPOCA

Ref:  Preţul de decont al chioşcului din Piaţa Unirii este de 29.026 Euro+TVA

Valoarea reală a chioşcului, care este achitată câştigătorului licitaţiei pentru obiectivul de investiţii „Modernizare Piaţa Unirii etapa 2” este de 29.026 euro+TVA. Diferenţa de 11.450 euro reprezenta realizarea standului de ziare la care Primăria Cluj-Napoca a renunţat. Astfel, Primăria decontează pentru un chioşc 29.026 euro +TVA.

Facem precizarea că realizarea chioşcurilor a fost inclusă în licitaţia pentru toată zona pietonală din Piaţa Unirii, iar în urma licitaţiei a fost acceptată oferta cu preţul cel mai scăzut per ansamblu, la toate capitolele care fac obiectul lucrărilor de pietonalizare a Pieţei Unirii. De exemplu, în urma lucrărilor de modernizare, reprogramarea semafoarelor la toată Piaţa Unirii, a fost ofertată la 1 leu, în timp ce alte oferte au fost la un preţ mult mai mare. Astfel, preţul cel mai mic per ansamblu a fost cel care a stat la baza adjudecării licitaţiei.

În consecinţă, pentru corecta informare a opiniei publice, vă rugăm să precizaţi faptul că preţul real al unui chioşc este de 29.026 euro+TVA, iar chioşcurile au fost parte a licitaţiei globale pentru modernizarea Pieţei Unirii, licitaţie care, per ansamblu, a fost adjudecată la preţul cel mai mic.

Post-ul Scandal cu preturile record ale unui chiosc in Cluj-Napoca. Varanta Primariei… apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.