La termenul din 5 septembrie s-a aflat ce conțin acele ”volume confidențiale” din dosarul ANRP, documente ascunse inculpaților din această cauză, printre care, fostul subprefect al Clujului, Mihnea Iuoraș, fostul șef al ANI Horia Georgescu și avocata Ingrid Mocanu, inculpați executați de judecătoarea Anamaria Trancă. În mod dubios, în acel plic ce conține ”volume confidențiale” în baza cărora inculpații au fost condamnați se află doar documente despre fostul deputat UDMR Marko Attila Gabor, inculpat în dosar, dar care s-a refugiat în Ungaria. Având în vedere faptul că în ”plicul secret” era foarte posibil să existe note informative de la SRI, așa cum s-a întâmplat și în alte cauze, în mod dubios aceste documente au fost făcute pierdute. Și-a șters urmele statul paralel?
Inculpații din dosarul ANRP au fost condamnați anul trecut de
judecătoarea Anamaria Trancă pe baza unor volume de probe secrete la care nici
acuzații și nici avocații acestora nu au avut acces. Existența acestor volume a
fost ținută secret, lucru care i-a împiedicat pe acuzați să-și poată construi
apărările.
Cazul îl vizează pe fostul șef ANI, Horia Georgescu, cel care
s-a încumetat să dea declarații contra fostului director al SRI, George Maior,
actualul ambasador al României în Statele Unite ale Americii. În dosar este
implicat și fostul subprefect al Clujului, Mihnea Iuoraș și avocata Ingrid
Mocanu.
Faptul că plicul a fost ascuns de către judecătoarea care a
judecat fondul, Anamaria Trancă, este un aspect extrem de grav, iar trimiterea
plicurilor în instanță a devenit o practică des utilizată în justiția din
România, scopul fiind clar: arestarea inculpaților, în ciuda faptului că nu
există probe.
Evident că s-a ridicat cea
mai importantă întrebare: ce conținea plicul secret? Desigur, un răspuns
îl putea oferi judecătoarea Anamaria Trancă, însă judecătorii din faza de apel
a dosarului de la Înalta Curte de Casație și Justiție au cerut Curții de Apel
București ”plicul secret”, iar în 5 septembrie magistrații
Dan Andrei Enescu, Rodica Cosma și Raluca Florentina Nemesu au dispus ca toate
înscrisurile identificate în ”plicul secret” să fie puse la dispoziția
părților. De ce? Pentru că potrivit acestora nu există nici un element de
confidențialitate sau caracter secret așa cum este menționat pe plic. De menționat că judecătorii de la Înalta Curte au
fost informați cu privire la primirea sau existența acestui plic secret, abia
în 4 septembrie 2019.
Așa cum menționam, dosarele
secrete în baza cărora au fost condamnați inculpații din dosarul ANRP, de fapt
nu erau prea secrete pentru că documentele așa-zise secrete primite de
judecătorii ÎCCJ arată că acestea sunt informații exclusiv despre fostul
deputat UDMR Marko Attila Gabor ce a fugit la Budapesta după ce a fost
condamnat la 5 ani de închisoare în dosarul retrocedării frauduloase a
Colegiului Szekely Miko din Sfântu Gheorghe.
Cu toate acestea,
judecătoarea Anamaria Trancă a dat sentința de condamnare pe baza acestor
documente secrete despre care le-a apreciat ca fiind utile. Faptul că lipsesc
din „plicul secret” documente ridică multe semne de întrebare, pentru că așa
cum am menționat, în ”volumele secrete” nu se găsesc decât informații cu
privire la Marko Atilla Gabor, ceea ce rezultă că unele documente, probabil
note informative de la SRI, au fost făcute pierdute.
La fel de grav este și faptul că deși șefa secției penale a
Curții de Apel București admitea că un dosar a fost judecat pe baza unor acte
inaccesibile părții acuzate, timp de un an, judecătorii de la ÎCCJ care judecă
apelul în acest dosar nu le-au fost transmise aceste ”volume confidențiale”.
Abia în vara acestui an,
judecătorii din faza de apel au cerut din nou Curții de Apel București ”plicul
secret”, iar în 4 septembrie 2019 judecătorii de la ÎCCJ au fost informați cu
privire la primirea sau existența acestui plic secret.
Având în vedere faptul că ”volumele
confidențiale” nu au avut de fapt niciun element de confidențialitate sau
caracter secret așa cum este menționat pe plic, judecătorii de la ÎCCJ au
dispus la termenul din 5 septembrie ca toate înscrisurile identificate în
”plicul secret” să fie puse la dispoziția părților.
DNA, presiuni asupra judecătorilor?
Odată ce aceste documente au ajuns și în posesia
inculpaților, iar aceștia au aflat despre modalitatea prin care au fost ascunse
documentele respective, Horia Georgescu a depus o nouă sesizare la Consiliul
Superior al Magistraturii prin care solicită extinderea cercetărilor și cu
privire la alte persoane în procedura ascunderii de documente. Practic, fostul
șef al ANI arată că DNA deținea în întregime toate documentele din ordonanță,
iar solicitarea de către DNA unor documente din dosarul aflat pe rolul Curții
de Apel București a avut drept unic scop crearea unei presiuni asupra
completului care se afla în pronunțarea unei soluții. Vă redăm mai jos câteva
pasaje din sesizarea formulată de Horia Georgescu către Consiliul Superior al
Magistraturii:
”În urma consultării
documentelor se constată că în procesul verbal din mai 2018, se consemnează
următoarele: ”Azi 9 mai 2015 s-a procedat la predarea adresei nr. 3203/2/2015
din 09.05.2018 a CAB, de înaintare a unor plicuri conținând documente
confidențiale, după cum urmează: dosar
nr. 3203/2/2015 al CAB – Secția I penală – 4 file având ca obiect art.
95(6) ROIIJ”. Aceste înscrisuri au făcut obiectul unei Ordonanțe de
predare a obiectelor/înscrisurilor/datelor informatice, emisă de procurorul
Radu Ionescu din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – Secția de Combatere
a Corupției în dosarul 751/P/2015 cu privire la Teodor Niculescu s.a. la data
de 05.12.2017.
La data de 6.12.2017, a doua zi
după terminarea cercetării judecătorești, conform procesului verbal,
comisarul Crăciun Ion Viorel din cadrul DNA s-a prezentat pentru a fotocopia
înscrisurile menționate în ordonanță. Fără a face o analiză de legalitate a
ordonanței, nu putem ignora faptul că emiterea ordonanței s-a făcut la o zi
după stabilirea termenului pentru dezbaterile finale (05.12.2017) și a
pronunțării unei soluții de fond (la data de 16.01.2019 judecătorul a rămas în
pronunțare).
Un aspect relevant îl reprezintă împrejurarea ca Direcția Națională
Anticorupție deținea în întregime toate
documentele menționate în ordonanță și nu justifică solicitarea lor, cu atât
mai mult cu cât dosarul era vechi de aproape doi ani, iar finalitatea acestui
este necunoscută până în prezent.
Cu atât mai mult cu cât
această ordonanța precum și procesele verbale atașate au fost procesate în
regim confidențial, cu încălcarea gravă a prevederilor legale în materie.
Toate aceste elemente conduc
la concluzia că solicitarea unor documente din dosarul aflat pe rolul
Curții de Apel Bucureşti de către DNA a avut drept unic scop crearea unei
presiuni asupra completului care se afla în pronunţarea unei soluții.
Se impune de asemenea
verificarea modului de gestionare a dosarului 751/P/2015 de
către procurorul Radu Ionescu, activitățile desfășurate în cauză pe
parcursul a celor 5 ani, precum și dacă judecătorul Anamaria Trancă a fost
influențată în pronunțarea unei soluții.
În realitate, indiferent pe
cine vizează dosarul, se urmărea inducerea în eroare a judecătorului fondului
prin crearea unei aparențe că există și alte fapte de natură penală ce fac
obiectul unor cercetări. Până în prezent din datele publice existente nici o
persoană menționată în ordonanţă nu are calitatea de suspect sau inculpat în
aproape 5 ani de la constituirea dosarului.
Ca să nu existe dubii, cu
titlu de exemplu, DNA solicită ordonanțele de începere a urmăririi penale cu
privire la cele două persoane, în condiţiile în care aceste ordonanțe erau
emise chiar de DNA.
Referitor la procesul verbal
din data de 27.04.2018, la peste două luni de la pronunţarea soluției în
dosarul 3203/2/2015 prin care judecătorul Anamaria Trancă solicită Secţiei 1
penală din cadrul Curții de Apel București modalitatea de conservare a
ordonanței și procesului verbal subsecvent, se observă o rezoluție olografă
(semnătură indescifrabilă ) cu următorul conținut:
“…se va forma dosar cu acte
confidențiale cf. art.95(6) ROI si se va înainta o dată cu dosarul”. (…)
Având în vedere opinia
completului de apel de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiție, precum si
interpretarea sistematică a textelor de lege coroborate, rezultă că aceste
înscrisuri (ordonanţa si procesele-verbale subsecvente) nu puteau fi calificate
ca fiind confidențiale.
Chiar si confidențiale de ar
fi fost, trebuiau puse la dispoziția părților în conformitate cu
art. 93 alin.3.
În concluzie acestea au fost
ascunse în mod deliberat de către judecătoarea Anamaria Trancă si alte persoane
pe care Inspecţia Judiciară trebuie să le identifice.
Comportamentul instanţei de
fond a încălcat dreptul prevăzut în mod expres al
avocaților şi al inculpaţilor
de a studia şi copia documentele depuse de DNA şi, prin urmare, .. dreptul de
a-și spune părerea cu privire la ele, indiferent dacă acestea mă vizează sau
nu. (…).
Prin depunerea la dosarul
cauzei a înscrisurilor despre care am făcut vorbire, DNA a eludat dispozițiile
legale privind administrarea probatoriului în procesul penal, oferind
judecătorului informații în legătură cu părțile din dosar, dar ascunse apărării
și inculpaților.
Referitor la înscrisul
”proces-verbal” având data de 09.05.2018 care consemnează următoarele: ”dosar
nr. 3203/2/2015 al CAB- Secția I penală – 83 de file nenumerotat” . După cum se
observă, la Compartimentul Documente Clasificate din cadrul Înaltei Curți de
Casație și Justiție s-a primit un proces-verbal, fără număr, în exemplar unic
semnat indescifrabil de doi grefieri cu mențiunea ”am predat” ”am primit”.
Aspectul esențial care se
observă, este că una din mențiuni, referitoare la un dosar, arată că nu este numerotat.
În această situația s-a creat premisa, ca în timp,
având în vedere circuitul paralel al acestor documente ascunse părților și
inexistența unei alte dovezi certe că numărul filelor/documentelor să fie cel
indicat, creează suspiciunea că au existat și alte documente care puteau fi
introduse sau retrase din dosar până la momentul în care completul de judecată
din apel și părțile implicare au luat la cunoștință de existența lor.
Acest înscris este apt să
demonstreze consecințele deosebit de grave asupra procesului penal prin
ascunderea documentelor de completul de judecată investit cu judecarea apelului
în dosarul 1222/1/2018 de la Înalta Curte de Casație și Justiție.
În fapt în dosarul
1417/1/2015 în data de 06 mai 2015, judecătorul Marius Dan Foitos a fost investit
cu judecarea cauzei privind emiterea unui mandat european de arestare pentru
Marko Atilla Gabor inculpat în același dosar cu subsemnatul și care, la
momentul respectiv, se afla în procedura camerei preliminare pe rolul ÎCCJ.
Observând data de 09 aprilie
2015 când a fost înregistrat dosarul 1417/1/2015 la secția penală a ÎCCJ,
constatăm că au lipsit mai puțin de 30 de zile ca să îl plaseze pe Marius Dan
Foitis ca judecător de drepturi și libertăți într-o potențială stare de
incompatibilitate acesta fiind investit în luna mai 2018 să judece apelul lui
Marko Atilla Gabor și al subsemnatului.
Precizez că judecătorul în
cauză s-ar fi aflat în imposibilitatea de a face diligențe în vederea formulării
unei cereri de abținere, deoarece înscrisurile atașate dosarului 1417/1/2015 și
3203/2/2015 au fost ascunse completului și implicit domniei sale, conform
procesului verbal încheiat în 4 septembrie 2019 în dosarul 1222/1/2018.
În concluzie, doar
întâmplarea a făcut ca judecătorul să nu se afle în stare de incompatibilitate,
situație ce ar fi dus la reluarea cauzei în apel”, arată Horia Georgescu în
sesizare.
Se cere cercetarea lui Trancă
La începutul lunii
septembrie, Horia Georgescu a depus o sesizare la Inspecția Judiciară a
Consiliului Superior al Magistraturii prin care solicită cercetarea
judecătoarei Trancă pentru „conduita necorespunzătoare pe parcursul derulării
termenelor de judecată în dosarul penal nr. 3203/2/2015 (cel menționat mai sus,
în care au fost folosite “volume confidențiale” – n.r.” și “încălcarea
dispozițiilor legale și a obligațiilor profesionale pe parcursul cercetării
judecătorești și cu prilejul deliberării și pronunțării soluției în dosarul
penal nr. 3023/2/2015”, informează Newsweek.
Conform acestei sesizări,
“doamna judecător Trancă Anamaria, cea care a soluționat pe fond dosarul penal
nr. 3203/2/2015, a luat la cunoștință despre existența și conținutul
<volumelor secrete> și, mai mult decât atât, a apreciat că acestea și
sunt utile.
Inutil de precizat că
niciodată pe parcursul cercetării judecătorești doamna judecător Trancă
Anamaria nu a adus la cunoștința părților din dosar existența acestor volume
secrete, cu atât mai mult nu s-a pus problema ca subsemnatul sau oricare alt
inculpat să își facă apărările în cunoștință de cauză.
Mai mult decât atât, consider
că se impune clarificarea statutului acestor documente, inclusiv cea
referitoare la emitent și circuitul integral al acestora, pentru că simpla
mențiune pe o Adresă emisă de către Curtea de Apel București că la dosar se
află anexat un plic secret ce conține informații confidențiale nu se
circumscrie niciunei dispoziții legale în vigoare.
De asemenea, rezultă fără
echivoc din fișa electronică a dosarului 3203/2/2015, pe care o atașez în copie
conformă cu originalul, faptul că <plicul secret> a fost predat direct
completului, respectiv judecătoarei Trancă Anamaria, la ora 10.10 în data de
27.05.2015.”
“În aceste condiții rezultă,
fără putință de tăgadă, că judecătorul fondului, doamna Trancă Anamaria, s-a
folosit de înscrisuri calificate drept confidențiale/secrete, încălcând în mod
grav dreptul la apărare al subsemnatului și al celorlalți inculpați din cauza
nr. 3203/2/2015. (…)
Trancă Anamaria cu bună
știință a ascuns înscrisuri/probe față de părțile din dosar și a pronunțat o
hotărâre nelegală bazându-se pe acestea.
Curtea Europeană a
Drepturilor Omului, în mai multe rânduri, a stabilit cu valoare de principiu
că, pentru pregătirea apărării în cadrul unei proceduri penale, inculpatul
trebuie să ia cunoștință de toate elementele dosarului pentru a-și pregăti
apărarea. (…)
Totodată, Curtea a socotit că
exigențele Convenției sunt respectate și atunci când acuzatului nu i s-a permis
accesul personal la dosarul cauzei, însă acest drept i-a fost acordat
avocatului acestuia.
Or, judecătorul Trancă
Anamaria a nesocotit dreptul la apărare al părților până la cele mai mici
detalii, omițând, cu rea credință, să aducă la cunoștință inculpaților
existența unor înscrisuri ce nu au fost anexate dosarului public și negând
chiar si apărătorilor aleși dreptul de a le consulta, deși aceștia îndeplineau
condițiile legale pentru a face acest lucru.
Necesitatea aflării
adevărului în procesul penal și reglementarea expresă a Codului de procedură
penală ca o persoană să fie condamnată în baza unui probatoriu care să-i
demonstreze vinovăția dincolo de orice îndoială rezonabilă presupun, în primul
rând, ca informațiile considerate utile aflării adevărului să fie folosite
numai în măsura în care accesul la acestea este permis atât acuzării, cât și apărării,
pentru că, în caz contrar, egalitatea armelor și dreptul la un proces echitabil
se transformă în noțiuni abstracte și iluzorii. ”
Articolul Justiția se face pe note secrete! Statul paralel și-a șters urmele în dosarul ANRP apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.