M-am tot gândit zilele acestea la Ioan Lascu. Procurorul Ioan Lascu. Ce-o fi în sufletul lui de tată când îşi vede fiica, Laura Kovesi, atacată din toate părţile, părăsită de toţi aliaţii, jucându-şi cariera şi viitorul de om liber ca un vânat hăituit pus cu spatele la zid, cuprins de panică, înşirând greşeală după greşeală şi afundându-se iremediabil în zmoala destrămătoare a propriilor greşeli.
Existenţa oricui e presărată cu greşeli. Dar există greşeli şi greşeli. Dintre toate, cele mai opresive şi greu de iertat sunt cele care distrug, cu bună ştiinţă, vieţi nevinovate. Aici se încadrează Laura Kovesi, prin multe dintre păcatele ce-i sunt reproşate în ultima vreme.
Ion Lascu înţelege foarte bine acest gen de păcate. Ca fost procuror comunist le-a comis în toate formele lor, de la cele mai perverse până la cele mai chinuitoare. Trebuia să ştie, deci, când şi-a împins fiica spre iadul numit „justiţia patronată de tartorul Băsescu”, la ce pericol uriaş o expune. A ştiut, dar setea bolnavă de putere a fost mai puternică decât prudenţa şi dragostea paterne.
Acum, ce sfat i-o da? Perseverează, fato! Luptă-te până la capăt, chiar dacă acest capăt este un hău imens în care dă toboganul alunecării tale! Un fel de „tata lui Ştefan cel Mare”, dar nu în versiune patriotică ci în versiune hormonalo – bolşevică (bolşevism: regim dictatorial […] bazat pe demagogie şi teroare… Cf. DEX).
Părinţii omului nou la care visa Ceauşescu! Iresponsabili, lacomi, mutilaţi de putere. Avem nenumărate exemple, produse de „şcoala ceauşistă de caractere”, de „om nou” ieşit din incubatoarele partidului şi securităţii atotputernice.
Traian Băsescu şi fiicele, Viorel Hrebenciuc şi fiul, Dorin Cocoş şi fiul, Mircea Băsescu şi fiul; sunt doar primele exemple care-mi vin în minte, de părinţi iresponsabili, care au ales să-şi tragă copiii în mizeria parvenirii lor vremelnice şi să-i expună dezonoarei, dacă nu chiar puşcăriei.
Dacă aş fi tatăl Laurei Kovesi aş sfătui-o, cu cele mai bune, afectuoase, devotate intenţii (deh, aşa înţeleg eu destinul de tată), să se extragă de urgenţă, cât mai este posibil, din centrifuga scaunului ei de roată de iarmaroc de care se cramponează cu disperarea dezorientatului şi să caute, cât mai este posibil, o sinecură de refugiu unde, pentru o vreme, să i se piardă urma şi să i se uite păcatele.
I-aş spune: fata mea, ai ajuns într-o situaţie în care înţelept nu e să vrei să continui ci să poţi să te opreşti.
Ce nu înţelege Laura Kovesi, în marasmul ce a cuprins-o, este secretul nisipurilor mişcătoare: cu cât te agiţi mai tare să scapi, cu atât ele te înghit mai repede şi mai fără de speranţă.
Şi mai e ceva ce nu înţelege şefa DNA: cu cine se luptă în acest moment. A rămas blocată mintal la adversarii romantici din apusa ei glorie: afaceriştii veroşi, politicienii corupţi pe care societatea îi detesta in corpore. Ea şi instituţia pe care o conducea erau, în vremurile lor bune, un fel de plici pentru enervantele muşte, pentru agasanţii ţânţari. Erau „izbăvitorul plici”, pe care, mai toată lumea, îl iubea.
Acum lucrurile s-au schimbat radical: Laura Kovesi nu se mai luptă cu muşte bezmetice şi ţânţari bâzâitori ci cu drone de asalt instituţional, sofisticat conduse. Căci să lămurim ecuaţia momentului: atacurile concertate împotriva şefei DNA au fost preluate de instituţii, care, mai mult sau mai puţin la vedere, folosesc o muniţie pe care nu au avut-o niciodată la dispoziţie atacatorii pe persoană fizică ai domniei sale.
Oare domnul tată Lascu, având atâta experienţă în tehnicile instituţiilor de forţă de demonizare şi eliminare a ţintelor prestabilite, să nu-şi fi dat seama că asaltul asupra fiicei sale şi-a schimbat comandamentul? Că a fost preluat, de la „lupii singuratici ai gherilei urbane” gen Sebastian Ghiţă, Dan Andronic, Traian Băsescu, de către o unitate mult mai profesionist organizată, cu strategi, scenarişti şi artificieri de alt calibru?
Din momentul apariţiei înregistrării audio cu Laura Kovesi incitându-şi subalternii la încălcarea Constituţiei şi a legilor ţării, un om cu experienţa şi instinctul de vulpe ale lui Ioan Lascu ar fi trebuit să priceapă imediat intrarea în joc, întru eliminarea de la conducerea DNA a fiicei sale, a perfidului SRI. Şi s-o avertizeze instant, cu frenezia paternă a unei astfel de cumpene: „draga mea, fii înţeleaptă şi retrage-te, cu ăştia nu te poţi pune!”.
În schimb, noi ce-am văzut? Tăcuta, ascunsa, introvertita Laura, amăgită şi de nişte isonari mediatici nătângi, care i-au creat iluzia că încă ar beneficia de spate instituţional si de susţinere publică pe gradenele din Piaţa Victoriei, s-a dezlănţuit brusc, în gesturi pe cât de agresive pe atât de stupide, împotriva propriilor subordonaţi. A reuşit astfel ceea ce strategii distrugerii sale abia dacă îndrăzneau să spere: declanşarea unei revolte interioare în cadrul DNA.
Revolta în masă a procurorilor, atragerea în dispută a CSM şi a Inspecţiei Judiciare, ameninţarea cu alte înregistrări compromiţătoare, mult mai grave decât primele, reprezintă doar faţă vizibilă a clocotului din DNA. De fapt, efectul devastator al acestui nou asalt vine din schimbarea completă a asediatorilor Laurei Kovesi: aceştia nu mai sunt pesediştii, penalii, duşmanii luptei anticorupţie, cei asupra cărora fusese asmuţită masa atât de uşor manipulabilă a tefeliştilor sutamiişti ci alţii, care până mai ieri erau consideraţi de fanaticii susţinători ai doamnei Kovesi ca făcând parte din tabăra „bună”: eroicii procurori DNA.
Acum, după ce SRI l-a îndepărtat pe Florian Coldea şi a intrat în lupta anti-Kovesi aproape făţiş, trecerea în pasivitate a lui Sebastian Ghiţă capătă o nouă semnificaţie: ea pare a fi, cel mai probabil, consecinţa unei înţelegeri a lui Ghiţă cu SRI. I s-a cerut lui Ghiţă să înceteze cu dezvăluirile (care produceau nepermis de multe victime colaterale) şi, în schimb, SRI s-a angajat să se ocupe el, ca instituţie, cu dotarea şi resursele umane specifice, de eliminarea Laurei Kovesi de la DNA. După care vor fi identificate modalităţi ca Ghiţă să fie reevaluat juridic, astfel încât, într-un timp relativ rezonabil, să se poată întoarce liber în ţară, la familia şi afacerile lui.
Dar declanşatorul acestui articol a fost nu situaţia critică a Laurei Kovesi ci iresponsabilitatea unor părinţi. Care sunt gata să-şi nenorocească copiii îndemnându-i să fure, să încalce legea, să parvină indiferent de consecinţe.
Ştiu, mulţi copii se pricep foarte bine să-şi rateze viaţa singuri, pe cont propriu, fără „ajutorul” unor părinţi iresponsabili. Poate acesta este şi cazul Laurei Kovesi.
Totuşi, nu mă pot opri a mă întreba: oare ce sfat i-o da Laurei, în aceste zile, fostul procuror şef Ioan Lascu, întâmplător şi tatăl dânsei? O îndemna-o să reziste până în pânzele albe sau …?
Greu să fii tată în ziua de azi, mai ales când ai copii care cred că te-au depăşit de mult şi ca performanţe profesionale şi ca inteligenţă.
Sursa:
www.flux24.ro
Post-ul Ce nu înţelege Laura Kovesi apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.