Post-ul De la Brătianu la Tudose: Cum a decăzut clasa conducătoare a României, în cei 100 de ani de la Marea Unire apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

„Trebuie să procedăm la fel ca şi Israelul. Dacă Israelul are voie, şi noi avem voie. Esenţa Statului Israel constă în faptul că toţi evreii, indiferent unde trăiesc în lume, pot fi siguri că există o ţară, că au o patrie şi, dacă undeva în lume sunt persecutaţi, vor putea veni acasă, unde vor fi apăraţi în orice condiţii, prin intermediul tuturor influenţelor vizibile şi invizibile ale ţării respective”, a afirmat vicepremierul maghiar Zsolt Semjén cu prilejul decernării Premiului pentru Maghiarii Din Afara Graniţelor, scrie flux24.ro.

Zsolt Semjén a amintit că anul trecut cu acest premiu au fost distinşi mai cu seamă cei care sunt persecutaţi şi atacaţi în România prin măsuri antimaghiare – considerate legitime – pe motiv că ei sunt reprezentanţi emblematici ai naţiunii maghiare. Potrivit oficialului ungar, această tendinţă nu s-a încheiat, de aceea în acest context a amintit în mod special de cazul fostului viceprimar al oraşului Cluj-Napoca, Anna Horváth, care – în opinia sa – „a suferit martiriu în România” şi a căzut victima „unui  atac antimaghiar ridicol, fabricat şi mârşav”.

Horváth este acuzată de DNA

Statul ungar nu îi va da drumul din mâini, aşa cum nu va face cu nici una dintre părţile naţiunii maghiare şi cu nici unui maghiar care este persecutat doar pentru că este maghiar, a precizat Zsolt Semjén.

Premiul pentru Maghiarii Din Afara Graniţelor este simbolul faptului că maghiarii din ţara-mamă şi din afara graniţelor Ungariei sunt de neseparaţi.Din România, au fost distinşi cu acest premiu: fostul viceprimar al oraşului Cluj-Napoca Anna Horváth, episcopul Eparhiei Reformate a Ardealului Béla Kató şi fostul director al Liceului Teologic Romano-Catolic din Târgu Mureş Zsolt József Tamás.

Citește și: Viceprimarul Clujului, Anna Horvath, a fost trimisă în judecată

Procesul de corupție al Annei Horvath a început cu o amânare

Anna Horvath și-a anunțat demisia din funcția de viceprimar după ce ÎCCJ a confirmat controlul judiciar

Ce a decis Curtea de Apel Cluj în cauza Anna Horvath

Post-ul Budapesta intervine pentru Anna Horvath și anunță că toți maghiarii acuzați de corupție în România vor fi duși în Ungaria: Îi vom apară în orice condiţii de influenţele vizibile şi invizibile apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Societatea Trustul de Instalaţii Montaj şi Construcţii SA, (TIM) firma de construcţii patronată de afaceriştii clujeni Gicu Agenor Gânscă şi Mircea Irimuş şi-au bătut joc de lucrările pe care le aveau în Botoşani, lucrări pentru care aceştia au licitat. De doi ani de zile TIM Cluj nu a fost în stare să execute nişte intervenţii la o conductă şi două cămine.

TIM Cluj a obţinut în zona Botoşani unul dintre numeroasele proiecte pentru extinderea reţelei de apă şi canalizare, pe fonduri europene, la Nova ApaServ, furnizorul de apă potabilă în municipiul Botoşani. Compania clujeană avea de executat o serie de intervenţii în centrul oraşului, lucrări care nu erau extrem de complexe. Contractul dintre TIM Cluj şi Nova ApaServ, unde subcontractator principal este Elasco (furnizori de servicii pentru consultanţă, proiectare, execuţie lucrări şi exploatare pentru instalaţii termoenergetice) s-a ridicat la 31,1 milioane de lei.

”În spatele Casei Cărţii, în zonă ultracentrală din municipiul Botoşani, de peste doi ani de zile sunt nişte lucrări foarte întârziate de către firma TIM Cluj. Nu sunt nişte lucrări cu un grad de complexitate mare, sunt nişte lucrări simple, este pur şi simplu o conductă de apă şi două cămine. Cu toate acestea constructorul din Cluj are o întârziere de peste doi ani de zile şi zece avize de spargere nerespectate”, a afirmat Marian Murariu, viceprimarul municipiului Botoşani, potrivit botosaneanul.ro.

Abia vara aceasta după o serie de discuţii şi o vizită a unui director de la Ministerul Dezvoltării Regionale la Botoşani, oamenii care locuiesc lângă Piaţa Centrală au primit asigurări că zona lor se va repara.

”Într-un final, după lungi discuţii şi şedinţe, s-au apucat de lucru şi urmează ca în câteva zile să termine de asfaltat partea unde au intervenit dlor, le mai rămâne doar un cămin care se va termina în două săptămâni”, mai spune Marian Murariu.

Printre altele, directorul de la Bucureşti le-a reproşat şefilor de la Botoşani că nu are reziliat contractele cu constructorii care nu şi-au respectat termenele şi pur şi simplu le-au permis să tergiverseze lucrările.

TIM Cluj, în insolvenţă

Chiar dacă TIM Cluj se află în insolvenţă, în urmă cu un an şi jumătate, reprezentanţii municipalităţii nu şi-au făcut probleme în această privinţă şi sperau că lucrările vor fi executate în cel mai scurt timp.

Atât oficialii Consiliului Judeţean Botoşani, acţionarul majoritar al Nova ApaServ, cât şi cei ai Elsaco spuneau în iarna anului 2016 că nu vor fi probleme din cauza insolvenţei firmei TIM Cluj.

„Am înţeles că insolvenţa nu afectează în niciun fel acest proiect. Insolvenţa durează mult, iar până a primăvară reţelele din Botoşani trebuie finalizate. Teoretic nu se influenţează în niciun fel, practic… nu ştiu ce va fi”, a declarat Gheorghe Sorescu, preşedintele interimar al Consiliului Judeţean Botoşani, potrivit aceleaşi surse.

Şi Viorel Iliuţă, managerul general al Elsaco, a declarat că există confirmarea scrisă a reprezentanţilor TIM Cluj a continuării lucrărilor cu Nova ApaServ şi a menţinerii contractului cu Elsaco.

„Reprezentanţii TIM ne-au comunicat în scris faptul că sunt interesaţi să continue contractul cu beneficiarul, adică Nova ApaServ, şi cu noi, Elsaco, pentru execuţie. Avem confirmarea scrisă, ştampilată, că vom continua contractul şi după această confirmare, au fost făcute şi anumite decontări, după vreo patru luni de pauză. Există un calendar agreat al lucrărilor, deci se merge mai departe”, a precizat şi Viorel Iliuţă.

Lucrările de 31,1 milioane lei din zona Botoşani fac parte din master-planul de apă-canal-epurare al judeţului, care are o valoare de 109 milioane euro fără TVA, dintre care 102 milioane euro fonduri europene, 7 milioane euro cofinanţarea Nova Apaserv.

Societatea şi-a cerut insolvenţa

După declanşarea procedurilor de către Direcţia Generală Antifraudă şi DIICOT Oradea, societatea SAWA a intrat, subit, în insolvenţă. Datoriile societăţii către terţi sunt de 27.5 milioane de lei.

Ancheta inspectorilor Antifraudă a adus după sine o blocare a conturilor, şi aşa goale, fapt ce a generat un lanţ întreg de alte probleme. De exemplu, societatea nu a mai putut onora biletele de bancă şi a ajuns în Centrala Incidentelor de Plăţi, BRD a declarat scadent anticipat un credit de 3.5 milioane de lei, Banca Transilvania a blocat o altă linie de scontare, în valoare de alte trei milioane de lei, Direcţia de Finanţe Cluj a anulat programul de reeşalonare a datoriilor, etc.

Lichidatorul judiciar care a întocmit raportul de insolvenţă s-a întrebat retoric despre modul în care societatea SAWA a reuşit, în primele nouă luni ale anului 2015 să realizeze venituri de 32.9 milioane de lei, şi să nu mai aibă bani pentru plata furnizorilor de materiale de construcţii. O posibilă cauză, mai susţine lichidatorul este faptul că firma a făcut afaceri cu firmele din trustul controlat de Gicu Gânscă şi familia Aşchilean, multe dintre acestea aflate acum în insolvenţă. ”Activitatea financiară a fost una păguboasă, cu rezultate financiare negative din cauza efectelor scontate şi a creditelor de tip factoring aflate în derulare”, susţine lichidatorul judiciar.

Firmele lui Gânscă, abonate la contractele Companiei Naţionale de Investiţii

Compania Naţională de Investiţii a atribuit şapte contracte către trei firme controlate de afaceristul clujean Gicu Agenor Gânscă. În total, firmele în cauză au încasat de la Compania Naţională de Investiţii aproximativ 10 milioane de euro pentru construcţia unor săli de sport şi a unor bazine de înot – celebrele investiţii cu care se laudă şi astăzi Elena Udrea. Mulţi consideră  că a fost o risipă făcută din banii publici de către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, pe vremea când această instituţie a fost condusă de Vasile Blaga şi, ulterior, de către Elena Udrea.

Gicu Agenor Gânscă a derulat afaceri serioase pe banii Companiei Naţionale de Investiţii. Acesta a fost cercetat de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, pentru că, în anul 2007, a manipulat Bursa RASDAQ

Potrivit procurorilor, Gânscă a cumpărat, în baza unui antecontract de vânzare-cumpărare, acţiunile firmei Antrepriza Construcţii Industriale Bistriţa SA, oficializând tranzacţia cu ajutorul Bursei, pentru a oferi tranzacţiei un aspect de legalitate. În rechizitoriul prin care Gânscă a fost trimis în judecată, în luna noiembrie a anului 2010, anchetatorii precizează că Gicu Gânscă a încheiat, în cursul anului 2007, cu directorul ACI Bistriţa SA, Ioan Blaga, un antecontract de vânzare-cumpărare, care au vizat vânzarea unui prim pachet, de 343.092 de acţiuni, după care a achiziţionat un alt pachet, majoritar, de peste 3,6 milioane de acţiuni. Anchetatorii susţineau că Gânscă a utilizat informaţii preferenţiale, inside trading, reuşind, astfel, ca doar într-un minut, să ajungă proprietarul ACI Bistriţa SA, achiziţionând acţiunile cu preţul de 0,1 lei bucata. În acelaşi dosar, au mai fost trimişi în judecată Rareş Nilas, directorul BT Securities – Direcţia de Brokeraj a Băncii Transilvania, avocatul Victor Puşa şi doi brokeri.

În 2011, procesul a fost suspendat, iar dosarul a fost trimis spre examinare la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene de la Luxemburg. Aici, judecătorii au considerat că, în tranzacţia referitoare la acţiunile ACI Bistriţa SA, nu a fost manipulată piaţa de capital. În martie 2013, toţi inculpaţii din dosar au fost achitaţi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Sumă considerabilă primită de la CNI

Ştim deja că una dintre obsesiile Elenei Udrea în materie de investiţii strategice au reprezentat-o baziele de înot. O altă serie de lucrări de investiţii a constat în construcţia de săli de sport, iar Gânscă a participat şi la acest program. De data aceasta, prin intermediul unei societăţii TIM SA Cluj-Napoca, firmă prin care Gicu Gânscă a construit pentru Compania Naţională de Investiţii trei săli de sport, dotate cu teren de handbal şi un bazin olimpic.

Contractele au fost încasate de TIM SA Cluj-Napoca în datele de 6 ianuarie, 13 mai şi 29 iulie 2010, iar lucrările contractate au fost executate în comuna Racaşdia, judeţul Caraş-Severin, Măerişte, judeţul Sălaj, şi municipiul Cluj-Napoca. În total, pentru aceste lucrări, Compania Naţională de Investiţii a plătit suma de 11.350.000 de lei, cu TVA inclus.

Deşi procesul era în toi, atât Gicu Gânscă, dar şi ACI Bistriţa SA au participat la diverse licitaţii organizate de Compania Naţională de Investiţii. Spre exemplu, la data de 11 ianuarie 2010, când deja la minister se instalase Elena Udrea, iar la conducerea CNI fusese fosta prietenă a acesteia, Ana Maria Topoliceanu, SC ACI Bistriţa SA şi-a adjudecat un contract în valoare de 23,08 milioane de lei, cu TVA inclus, pentru construcţia unui bazin de polo în municipiul Cluj-Napoca.

O altă societate controlată de afaceristul Gicu Agenor Gânscă se numeşte SC Grup 4 Instalaţii SA Cluj-Napoca. Această firmă a început relaţia cu Ministerul Dezvoltării Regionale încă de pe vremea când instituţia era condusă, în calitate de ministru, de fostul copreşedinte al Partidului Naţional Liberal, Vasile Blaga. Astfel, la data de 24 noiembrie 2009, în plină campanie pentru alegerile prezidenţiale, SC Grup 4 Instalaţii SA a primit, în urma câştigării unei licitaţii, de la Compania Naţională de Investiţii, un contract în valoare de 4,44 milioane de lei, cu TVA, pentru construcţia unui bazin de înot olimpic în Turda. La data de 19 mai 2010, aceeaşi firmă a mai încasat de la CNI alte 4,52 milioane de lei, cu TVA, pentru construcţia unui bazin similar în localitatea Marghita.

Investigaţie DIICOT la firma lui Gânscă

Inspectorii Antifraudă şi procurorii DIICOT Oradea au declanşat anul trecut investigaţii la firme importante din domeniul vânzărilor de materiale de construcţii. Pe lista celor vizaţi se afla şi Sawa SA din Cluj-Napoca, firmă controlată de un grup de oameni de afaceri, din domeniul construcţiilor civile, Agenor Gicu Gânscă şi Ioan Aşchilean.

Procurorii DIICOT au anunţat că administratorii acestor societăţi comerciale ”fac obiectul dosarului penal”, în care există suspiciunea că s-a produs o evaziune fiscală în valoare de 50.02 milioane lei.

Anchetatorii de la DIICOT Oradea spun că aceste firme au constituit un grup organizat care a avut ca scop efectuarea de tranzacţii nereale cu firme de tip fantomă. Facturile de la firmele fantomă atestau unele relaţii comerciale care nu au existat niciodată. Scopul final era de a crea în mod artificial TVA deductibil şi de ”a diminua nelegal impozitul pe profit datorat statului”.

În prezent, grupul de firme controlate de Gicu Gânscă au intrat, rând pe rând, în insolvenţă. În prezent, afacerile sunt derulate pe societatea ACI Bistriţa.

Post-ul Cum îşi bate joc milionarul Gicu Agenor Gânscă de proiectele din Botoşani apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Ultimele percheziţii efectuate în judeţul Cluj l-au avut ca protagonist pe primarul comunei Beliş, Matiş Viorel. Parchetul de pe lângă Judecătoria Huedin a instrumentat aceste acţiuni reţinându-l pe edil împreună cu alţi doi angajaţi ai Direcţiei Silvice Cluj pentru 24 de ore. În ciuda faptului că la una din locuinţele primarului au găsit sume uriaşe în lei şi euro, cei trei cercetaţi nu au mai primit propuneri de arestare preventivă, fiind în acest moment cercetaţi în stare de libertate. Gazeta de Cluj a mers pe firul anchetei reuşind să obţină informaţii despre cum a pornit totul.

Şi-a tras colegii de breaslă după el

Problemele din pădurile aflate în subordinea Ocolului Silvic Beliş au început să iasă la iveală odată cu arestarea directorului Direcţiei Silvice Cluj, Traian Mariş. Mai exact, sub tutela acestuia, în septembrie 2012, Roşu Ardelean a semnat un proces verbal de primire în responsabilitate a Cantonului 7 Ciurtuci din subordinea Ocolului Silvic Beliş. De la preluarea acestuia au început să dispară mii de metri cubi de lemne, care într-un final ajungeau la austriecii de la Holzindustrie Schweighofer. În primăvara anului următor, mai 2013, şefia Direcţiei Silvice Cluj este preluată de un director de la Sălaj, Dorel Nicolae Oros. Acesta a cerut imediat efectuarea controalelor de fond pentru a avea o evidenţă completă a situaţiei din judeţul Cluj. Aşa s-a descoperit că în cantonul lui Ardelean Roşu au dispărut din septembrie 2012- aprilie 2013 au dispărut aproximativ 3000 de mc de lemn, cantitate pe care acesta nu a putut-o justifica. În august 2013 s-a finalizat raportul pentru controlul cu pricina şi imediat după, Ardelean Roşu a fost audiat de o comisie administrativă din interiorul instituţiei şi concediat.

Pe procedură, Garda Forestieră şi reprezentanţii Direcţiei Silvice Cluj au formulat denunţuri la DNA Cluj pentru a raporta furturile găsite în urma controalelor. La nivel de instanţă, DS Cluj l-a acţionat pe Roşu atât în civil cât şi în penal cu scopul de a recupera prejudiciul cauzat de acesta cuantificat la peste 500.000 lei, care potrivit legii, pentru că era vorba de o zona 1 de protecţie forestieră trebuia să fie dublat. Dosarul respectiv a fost instrumentat de magistraţii de la Tribunalul Cluj, care au decis în favoarea Direcţiei Silvice însă cu prejudiciul iniţial fără a fi dublat.

În timpul procesului, Ardelean Roşu i-a chemat ”în garanţie” pe nimeni alţii decât cei cercetaţi acum de Parchetul de pe lângă Judecătoria Huedin: Viorel Mariş, Marcel Lung şi Ilie Nicolae Goga. Aparent, procesul a scos la iveala mai multe detalii despre modul de operare al ”protectorilor pădurii”.

Astfel au intrat aceştia în vizorul procurorilor.

Cireaşa de pe tort

Instanţa de fond, Tribunalul Cluj a soluţionat dosarul la începutul acestuia an. Câştig de cauză a avut Regia Naţională a Pădurilor- Romsilva Direcţia Silvică Cluj care avea şi calitatea procesuală de reclamant.

„Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta REGIA NAŢIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA – DIRECŢIA SILVICĂ CLUJ împotriva pârâtului ROŞU ARDELEAN. Admite cererea de introducere forţată în proces a terţului GOGA NICOLAE ILIE, formulată de către reclamantă. Admite în parte cererea de introducere forţată în proces a terţilor GOGA NICOLAE ILIE, ROŞU DOREL I, LUNG MARCEL şi MATIŞ VIOREL formulată de către pârâtul ROŞU ARDELEAN. Obligă pe introduşii forţat în proces GOGA NICOLAE ILIE şi MATIŞ VIOREL să plătească în solidar cu pârâtul ROŞU ARDELEAN şi introduşii forţat în proces ROŞU DOREL I şi LUNG MARCEL suma de 513.203,72 lei reclamantei reprezentând prejudiciul. Respinge cererea de introducere forţată în proces a terţilor ROŞU DOREL II, DOBRA IULIU şi DOBRA TRAIAN formulată de către pârât, ca urmare a admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive. Obligă pârâtul să restituie reclamantei suma de 7630,80 lei reprezentând diferenţă prejudiciu. Obligă pe introduşii forţat în proces GOGA NICOLAE ILIE, MATIŞ VIOREL, ROŞU DOREL I şi LUNG MARCEL în solidar, să plătească pârâtului ROŞU ARDELEAN suma de 4500 lei cheltuieli de judecată.” se arată în soluţia pe scurt.

De ce este importantă această decizie? Ei bine, de aici a pornit nemulţumirea lui Ardelean Roşu. Direcţia Silvica Cluj a fost nemulţumită de sentinţă şi a făcut recurs la Curtea de Apel Cluj cerând dublarea daunelor, conform legii, dat fiind că era vorba de lemn dispărut dintr-o zonă de protecţie.

Parchetul Huedin sesizat pentru a ”face lumină”

Astfel, odată ajuns pe rolul instanţei superioare, a Curţii de Apel Cluj, lucrurile s-au schimbat. În prima etapă s-a cerut  o expertiză pe raporturile controalelor. Surse din Direcţia Silvica Cluj susţinut că în 2012-2013 exista suspiciunea că angajaţii instituţiei foloseau ciocane false pentru a marca cioatele de lemn, cel puţin pe cele care nu le acopereau cu pământ pentru a nu fi identificate la control. Atunci, organele de cercetare au ridicat un astfel de ciocan şi urma să se stabilească autenticitatea acestuia, însă nici până în prezent nu a existat o soluţie finală.

Cele imputate lui Ardelean Roşu au devenit astfel şi responsabilitatea noului primar din Beliş, Viorel Matiş împreună cu Goga şi Lung.

De fapt, s-a pornit de la premisa că Ardelean nu putea opera singur. Chiar dacă i s-a dus protecţia fostului director(Traian Mariş) Ardelean avea la rândul său colegi ierarhic superior care răspundeau şi de cantonul său. Nicolae Goga era şeful de district şi avea atribuţii de pază pe mai multe cantoane, inclusiv Cantonul 7 Ciurtuci. Marcel Lungu avea şi el responsabilitate mai mare ocupându-se de paza de pe întregul Ocolul Beliş, Iar Viorel Matiş era şef de ocol.

La termenul din iunie al recursului cu pricina, instanţa a luat o decizie surprinzătoare:„ Amână cauza pentru emiterea unei adrese către Parchetul de pe lângă Judecătoria Huedin”.

Două luni mai târziu, procurorul Adrian Drăgan, colegul lui Hrudei(după ce acesta a fost exclus din DIICOT) a instrumentat opt percheziţii la Primăria Beliş, Ocolul Silvic Beliş şi locaţii aparţinătoare celor trei.

„Poliţiştii din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Cluj au reţinut, în urma unor percheziţii realizate în 8 locaţii de pe raza judeţului Cluj, trei bărbaţi bănuiţi de fapte ilegale la regimul silvic. La data de 14 august a.c., poliţişti din cadrul Serviciului de Ordine Publică, Serviciului de Investigare a Criminalităţii Economice, în colaborare cu poliţişti din cadrul  Secţiei 8 Poliţie Rurală Huedin, Poliţiei municipiului Cluj-Napoca şi Serviciului Criminalistic, sub coordonarea procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Huedin, au efectuat percheziţii în locaţii din municipiul Cluj-Napoca, oraş Huedin şi comunele Beliş, Poieni şi Mărişel, judeţul Cluj.

Prin punerea în executarea mandatelor de percheziţie au fost descoperite şi ridicate bunuri şi înscrisuri care servesc ca probe în dosarul penal şi au fost sechestrate obiecte şi diverse sume de bani.

În cauză au fost extinse cercetările faţă de trei bărbaţi, în vârstă de 50, 40 şi  59 de ani, din municipiul Cluj-Napoca, comuna Beliş, respectiv comuna Poieni, judeţul Cluj, care la data săvârşirii faptelor îndeplineau atribuţii de lucrători silvici.

În baza probatoriului administrat, a fost dispusă reţinerea pentru 24 de ore a bărbaţilor, pentru săvârşirea infracţiunilor de instigare la infracţiunea de tăiere ilegală de arbori din fondul forestier naţional, furt de arbori din fondul forestier naţional şi fals intelectual, fapte prevăzute şi pedepsite de Legea nr. 46/2008, republicată, privind Codul Silvic, respectiv de Codul Penal. Valoarea prejudiciului stabilit până în prezent se ridică la echivalentul în lei a circa 250.000 euro. Poliţiştii continuă cercetările pentru documentarea întregii activităţi infracţionale, sub coordonarea unităţii de parchet competente, urmând ca bărbaţii să fie prezentaţi magistraţilor. Pentru realizarea percheziţiilor poliţiştii au beneficiat de sprijinul jandarmilor de la Gruparea de Jandarmi Mobilă Cluj-Napoca”, precizează reprezentanţii IPJ Cluj într-un comunicat.

Într-o reşedinţă ce aparţinea lui Viorel Matiş, precizează surse din rândul procurorilor, poliţiştii ar fi găsit la percheziţii peste 27.000 de euro şi peste 20.000 de lei, bani pe care acesta nu i-a putut justifica.

Anchetă departe de sfera publică

Ciudată poate fi caracterizată mişcare făcută de procurorul Adrian Drăgan de la Parchetul de pe lângă judecătoria Huedin. Cu toate că cei trei au fost reţinuţi pentru 24 de ore, pe masa judecătorilor nu a mai ajuns nici o propunere de arestare preventivă sau de arest la domiciliu, cum era de aşteptat. Fără o astfel de propunere nu a avut loc o şedinţă de judecată şi implicit o încheiere penală prin care să fie dezvoltate motivele pentru care cei trei sunt anchetaţi sau prezentate dovezi în acest sens. Astfel că, distinsul procuror şi-a folosit puterea cu care a fost investi şi i-a plasat direct în control judiciar. Această mişcare blochează opinia publică de a avea acces la informaţii, ancheta rămânând în stadiul de cercetare.

Post-ul Debutul procurorului Adrian Drăgan de la Parchetul Huedin prin dosarul primarului din Beliş apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Societatea de Distribuţie a Energiei Electrice Transilvania Nord (SDEETN), instituţie condusă de sinecuristul PSD clujean Emil Merdan, a ajuns să fie dată în judecată de ANAF Cluj pentru că nu a plătit impozitul pe profit şi TVA de peste 30 de milioane de lei. În urma controlului ANAF s-a constat că SDEETN nu a plătit impozit pe profit şi TVA pentru perioada 2009 – 2015. În acelaşi timp, Merdan şi ceilalţi şefi din cadrul companiei au avut timp să îşi crească salariile.

ANAF Cluj a pus sechestru pe conturile şi bunurile SDEETN pentru neplata a 13,9 milioane lei impozit pe profit, respectiv 18,4 milioane lei TVA, sume de bani care ar fi trebuit plătite pentru perioada 2009 – 2015.

Compania de distribuţie a energiei electrice a contestat decizia de impunere a sechestrului, dar Tribunalul Cluj a respins contestaţia.

Potrivit contestaţiei semnate de Emil Merdan, directorul SDEETN, ”în perioadă 19.10.2015 – 19.01.2016, societatea noastră a fost subiectul unei inspecţii fiscale parţiale având că obiect verificarea îndeplinirii de către societate a obligaţiilor privind declararea şi plată impozitului pe profit şi a TVA. Perioadă verificată în ceea ce priveşte impozitul pe profit a fost 01.01.2009 – 31.12.2014, iar în ceea ce priveşte TVA a fost 01.12.2009 – 31.08.2015. În urma inspecţiei fiscale, organele de control au emis Raportul de inspecţie fiscală nr. ……din 30.03.2016 şi Decizia de impunere nr. ……din 30.03.2016 prin care au stabilit următoarele sume suplimentare de plată în sarcină societăţii noastre în legătură cu Serviciile disputate prestate în temeiul Contractelor de Consultantă, Contractelor de Reprezentare şi al Contractelor de Servicii, astfel: impozit pe profit suplimentar de plată în sumă de 8.545.791 lei plus obligaţii de plată accesorii în sumă de 5.365.392 lei. TVA de plată suplimentar în sumă de 11.439.553 lei şi obligaţii de plată accesorii în sumă de 6.944.297 lei. Împotriva acestei decizii de impunere, precum şi a raportului de inspecţie fiscală societatea noastră a formulat în termen legal contestaţie. Pe de altă parte, având la bază Decizia de impunere nr. ……din 30.03.2016, organul fiscal a emis şi Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. …./30.03.2016, emisă la data de 30.03.2016 şi comunicată societarii noastre la data de 10.05.2016. În cuprinsul acestei decizii organul fiscal emitent a menţionat că modalitate de contestare a deciziei formularea unei contestaţii la Judecătoria în rază căreia se află sediul acesteia, în speţă, Judecătoria Baia Mare, sens în care am formulat o cerere de chemare în judecată, existând în acest moment pe rolul Judecătoriei Baia Mare dosarul nr. ………/2016”, se arată în contestaţie.

Şefii şi-au dat salarii, că n-au făcut-o de la ei

Încă din 2009, şeful Electrica Distribuţie Transilvania, Emil Merdan, făcea parte din lista directorilor de deconcentrate susţinuţi de PSD Cluj. Pe parcursul sinecurii la această instituţie publică, Merdan a ieşit în evidenţă prin faptul că şi-a aprobat singur un câştig lunar de 16.000 de lei, plus bonusuri de 200.000 de lei. În actul prin care şi-a majorat salariul se specifica: ”Aprobă remuneraţia cuvenită domului Emil Merdan, pentru anul 2012, în conformitate cu prevederile art. 4.1.2. din Contractul de mandat nr. 278/31.10.2008. Mandatarul va primi, după aprobarea bilanţului contabil, pentru depăşirea obiectivelor şi criteriilor de performanţă stabilite prin contractul de mandat, un premiu anual de 12 remuneraţii brute lunare (proporţional cu gradul de depăşire a obiectivelor şi criteriilor de performanţă”, se arată în document. Merdan mai beneficia, prin contract, de 28 de zile de vacanţă plătite cu indemnizaţie şi prima de vacanţă, fiecare în cuantumul unui salariu lunar de 16.000 de lei. El mai are la dispoziţie un autoturism cu şofer şi telefon mobil. Potrivit declaraţiei de avere, în 2000, 2004 şi 2006 a dobândit un teren intravilan, cu o suprafaţă de 561 de metri pătraţi, în Cluj-Napoca. În aceeaşi perioadă a dobândit o vilă în Cluj-Napoca, cu o suprafaţă de 338 de metri pătraţi, iar în 2008 a cumpărat un apartament de 38 de metri pătraţi, tot în Cluj Napoca.

Directorul tehnic, Constantin Buda are un salariu de aproximativ 3.000 de euro, iar directorul de Dezvoltare, Reider Ladislau are aproximativ acelaşi salariu. Soţia lui, Clara, îi este colegă de muncă la SDEETN. Ei deţin trei apartamente în Cluj Napoca şi acţiuni la Sanex şi SIF Banat Crişana.

Dan Cătălin Stancu, preşedinte Consiliului de Administraţie la SDEETN este, la fel, coleg cu soţia lui, Elena. Ei sunt finii de căsătorie ai lui Mircea Pătrăşcoiu, şeful ”cel mare” al Electrica Furnizare care, culmea, şi el este coleg de muncă cu soţia lui, Marilena!

Alexandra Borislavschi, care face parte din Consiliul de Administraţie primeşte peste 5.000 de euro/lună.

Un alt membru al Consiliului de Administraţie este Oana Truţă, care în paralel mai face parte din consiliile de administraţie ale Hidroelectrica, Transgaz, Electrica, Nuclearelectrica, toate având în comun acţionarul Fondul Proprietatea.

ANAF Cluj acuzată că a intrat cu bocancii în SDEETN

ANAF nu a motivat în niciun mod luarea măsurilor asigurătorii, neinvocând şi nedovedind nici o situaţie concretă din care să rezulte că este îndeplinită condiţia prevăzută de textul legal, respectiv aceea a existenţei pericolului sustragerii, ascunderii sau risipirii patrimoniului contestatoarei, cu consecinţa periclitării sau îngreunării colectării. Simpla completare a unui formular tipizat de către organul fiscal, (ara ca decizia să cuprindă clemente justificative concrete, aplicabile situaţiei contribuabilului faţă de care se ia măsura, nu este de natură a suplini motivarea luării unor măsuri restrictive asupra patrimoniului contribuabilului, şi pune instanţa în imposibilitatea de a exercita controlul măsurii luate.

PSD-ist la PSD-ist trage

Firele sunt atât de bine întinse între oamenii de afaceri şi şefii instituţiilor de stat încât banii zbârnâie fără nici o problemă. Acum câţiva ani, firma de pază şi protecţie PP Protect, deţinută de fostul şef al IPJ Cluj, Pop Puşcaş (PSD), a câştigat un contract de la Electrica Distribuţie Transilvania Nord, companie condusă de Emil Merdan (PSD). În 2015,  firma de pază şi protecţie PP Protect a câştigat contractul ”Serviciul de pază şi protecţie a obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor FDEE Electrica Distribuţie Transilvania Nord-sediul administrativ Cluj-Napoca” pentru suma de 165.666 de lei, fără TVA. Această societate este deţinută de pesedistul Pop Puşcaş, fost şef al poliţiei clujene şi unul dintre apropiaţii lui Ion Rus, fostul ministru clujean al Internelor şi actual ministru la Transporturi.

Post-ul ANAF Cluj a pus sechestru pe conturile Electrica Distribuţie Transilvania Nord pentru 30 de milioane de lei apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Mihai Chezan este unul dintre cei mai mari escroci imobiliari din istoria Clujului. Prin ţepele Tower acesta a păgubit zeci de familii, luându-le banii de avans şi lăsându-i fără apartamente, în stradă. În urmă cu trei ani, Chezan a fost trimis în judecată de procurorii DNA pentru înşelăciune calificată, cu un prejudiciu de circa 6 milioane de euro. În prezent, într-unul dintre cele trei proiecte Tower este implicat şi fostul general de securitate Viorel Nicolae Stanca, transferat după revoluţie la Serviciul Român de Informaţii şi, ulterior, membru important al fostului Partid Democrat Liberal.

Acum un deceniu, Mihai Chezan a început trei proiecte imobiliare de scară mare în Cluj – River Tower, Tower Park şi Silver Tower, însă nici singurul proiect finalizat nu a fost predat ”la cheie”, ci cu apartamentele gata ipotecate. Este vorba despre River Tower ridicat în Piaţa 1 Mai, investiţie care s-a ridicat la peste 7 milioane de euro şi ar cuprinde peste 100 de locuinţe, parcări şi spaţii comerciale

Cei care şi-au cumpărat locuinţe în blocul de locuinţe River Tower aşteptau în 2010 în zadar să fie intabulaţi. Banc Post, finanţatorul construirii blocului de locuinţe, a cerut deschiderea procedurii insolvenţei pentru firma Tower SRL, cea care a realizat proiectul imobiliar. Banc Post şi Tower au încheiat în 2007 un contract de creditare pentru realizarea River Tower, în valoare de 4,91 milioane de euro. Potrivit reprezentanţilor băncii, Tower ar fi avut în 2010 restanţă la plată de 4,87 milioane de euro, la care s-au adăugat dobânzi de 291.299 de euro, datoria totală rezultată fiind de 5,16 milioane de euro. Şi Vodafone a solicitat de la Tower SRL o datorie de peste 37.000 de lei, pentru plata furnizării de servicii de telefonie în perioada mai-iunie 2009. Apartamentele din incinta River Tower au fost cumpărate la acea vreme la preţuri cuprinse între 28.000 şi 87.000 de euro.

River Tower era anunţat ca spaţiu modern şi funcţional de locuire, cu lifturi rapide şi finisaje exterioare la cele mai înalte standarde, aflat într-o zonă liniştită de pe malul Someşului, cu spaţii verzi şi locuri de joacă pentru copii. Realitatea a fost însă alta – un bloc „ultramodern” fără apă caldă şi încălzire. Locatarii ansamblului River Tower au instalat la acea vreme centrala termică a blocului din bani proprii, aveau un lift care nu funcţionează, iar scara blocului are finisaje de proastă calitate care au început la scurt timp să se degradeze. Contractul de vânzare-cumpărare stipula şi condiţiile în care trebuiau predate apartamentele şi clădirea în ansamblu. Aceste obligaţii ale Tower nu au fost niciodată respectate. Apartamentele semi-finisate promise de dezvoltatorii imobiliari nu aveau apă caldă şi încălzire, liftul perfect funcţional nu mergea pentru că datoriile la firma care l-a instalat nu au fost achitate, iar pe casa scărilor, gresia care acoperă scările era spartă în mai multe locuri. Locatarii au adunat bani pentru a pune măcar un cazan al centralei termice în funcţiune, deşi aceasta era obligaţia celor care le-au încasat deja banii pentru apartamente. Blocul ultramodern cu spaţii verzi promovat de Tower nu puşcă de nicio culoare cu ansamblul aflat în apropiere de Clujana.

”Generalul lui Băsescu” transformă birourile din River Tower în apartamente

În 20 iulie 2017, Primăria Cluj-Napoca a autorizat societăţii SAGRES SRL executarea lucrărilor de construire pentru ”schimbare de destinaţie din birouri în spaţii locative” pe strada Tăbăcarilor nr. 15B, adresă unde este edificat River Tower.

Societatea cu sediul în Zalău, judeţul Sălaj, este condusă de fostul general de Securitate Viorel Nicolae Stanca, asociat fiind fiica mare a acestuia – Ioana Tania Stanca. Concret, Stanca va transforma 15 birouri din controversatul River Tower în apartamente.

SC SAGRES SRL a fost înfiinţată în 2006 şi se ocupă de ”intermedieri în comerţul cu produse diverse”. Cifra de afaceri cea mai mare înregistrată de firma condusă de fostul securist Stanca a fost chiar în 2006 şi anume aproape 2.500.000 lei.  Treptat, veniturile realizate au scăzut considerabil, în 2015  înregistrând doar 205.368 lei. Cât despre profit putem spune că este unul ruşinos. Şapte ani din cei zece de activitate, societatea a înregistrat un profit negativ, ultimul declarat în 2015 fiind de – (minus) 312 437 lei.

Viorel Nicolae Stanca este cunoscut ca „generalul lui Băsescu”, ca urmare a protecţiei pe care fostul preşedinte al României i-a acordat-o acestuia de-a lungul timpului.

Legăturile familiei Stanca cu Băsescu, PDL şi PMP

Veronica Elena Stanca, cunoscută mai mult sub numele de Lia Stanca, este una dintre cele mai influente femei de afaceri din zona Ardealului. Până în 2008, Lia Stanca a fost căsătorită cu fostul general de securitate Viorel Nicolae Stanca.

Fostul general Viorel Nicolae Stanca s-a implicat, imediat după 1990, în afaceri, în special în zona turismului, preluând de la stat mai multe hoteluri din zona Sălajului. Una dintre principalele afaceri ale familiei Stanca se numeşte SC Vidalis SRL, preluată, după divorţ, integral de Lia Stanca.

Relaţia dintre familia Stanca şi puterea reprezentată de Traian Băsescu a fost, aşadar, consolidată de fostul general Viorel Nicolae Stanca, un fost lider al filialei PDL Sălaj, trecut, în 2007, la Partidul România Mare. Însă, la alegerile europarlamentare din anul 2009, Stanca a susţinut, pe faţă, candidatura Elenei Băsescu. După 2014, relaţia politică a acestei familii cu Traian Băsescu a fost continuată de Lia Stanca, aceasta fiind numită coordonator regional al filialei Partidului Mişcarea Populară.

Grupul Vidalis, compus din societăţile Vidalis Impex, Primarom Exim SRL şi Izomat SRL, derulează afaceri cu combustibili, activităţi pe linia alimentaţiei publice şi turism, fiind, în primul an al ministeriatului Elenei Udrea la Turism, o privilegiată a ministerului. Spre exemplu, firmele Liei Stanca deţin, printre altele, Grand Hotel Severus din Zalău, locaţie de patru stele, ce a fost certificat chiar de Elena Udrea, în anul 2009, ca ministru al Turismului. Tot în 2009, acelaşi Minister al Turismului a mai certificat două locaţii turistice de trei stele ale Liei Stanca. Este vorba despre Hotelul Porolissum şi celebrele Băi Boghiş.

Viorel Stanca este primul sălăjean care a intrat în Topul 300 al milionarilor români. În 2006 avea o avere estimată la aproximativ 25 de milioane de euro, rămânând şi până astăzi singurul sălăjean ajuns, împreună cu familia sa, în acest top.
Fost ofiţer de contrainformaţii

Asupra lui Viorel Stanca au planat de-a lungul timpului suspiciuni că ar fi făcut Poliţie Politică înainte de 1989, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis, în 2010, că a fost ofiţer de securitate. Concret, Viorel Stanca a lucrat din 1977 ca şi ofiţer de contrainformaţii în cadrul Securităţii, rămânând şi după 1989 în cadrul SRI, până în 1992, când a trecut în rezervă. În 2007, la propunerea SRI, preşedintele Traian Băsescu l-a ridicat la rang de general de brigadă în rezervă, decizie ce a stârnit controverse la acea vreme. Din punct de vedere politic, Viorel Stanca a activat timp de mai mulţi ani în Partidul Democrat, fiind preşedintele organizaţiei Sălaj în perioada 2001 – 2008. În 2012 a preluat, temporar, conducerea PRM Sălaj, renunţând după puţin timp şi la acest partid şi la implicarea politică.

Mihai Chezan, condamnat în SUA la trei ani de închisoare

Acuzatul ţepei Tower, Mihai Chezan, a fost condamnat definitiv în Statele Unite ale Americii, sub numele de Michael Chezan, la 3 ani de închisoare pentru complicitate şi instigare la căsătorie frauduloasă.

În 2 iunie 2016, o instanţă de apel din SUA a judecat apelul ui Michael Chezan împotriva unei sentinţe de condamnare la 3 ani de închisoare, iar în data de 20 iulie, instanţa de apel a confirmat sentinţa. Prin urmare, aceasta a rămas definitivă. În decizie se arată că, nefiind un cetăţean american, acesta urmează să fie deportat deoarece frauda la căsătorie este agravantă dacă inculpatul este condamnat la cel puţin 12 luni de închisoare.

Post-ul Fostul general de Securitate Viorel Nicolae Stanca preia controlul asupra River Tower, proiectul inculpatului Mihai Chezan apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Troica de la Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri (DRDP) Cluj s-a spart. Din anii 90 până acum, la conducerea acestei instituţii s-au învârtit doar trei clujeni: Marius Cătăniciu, Ion Pantelimon şi Eugen Cecan. Cum unul era demis, altul îi lua locul, iar această rocadă a durat până săptămâna aceasta, când la conducerea DRDP Cluj a fost numit orădeanul Radu Băruţă. El are un ”abonament” la contractele cu municipalitatea orădeană prin firma lui, Carpat Design Consulting şi a ocupat câteva posturi de conducere în cadrul Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR). De numele lui Cecan se leagă câteva dosare penale, câteva eşecuri, însă până acum liberalul clujean a reuşit mereu să cadă în picioare.

În data de 16 august, Eugen Cecan a fost demis de la conducerea DRDP Cluj şi înlocuit cu orădeanul Radu Ilie Băruţă, care a fost şef al directorului general adjunct al Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR) şi fost şef al Departamentului Proiecte cu Finanţare de la Bugetul de Stat. Cu opţiuni politice liberale, el a fost demis în 2013 din cadrul Companiei de ministrul Transporturilor Dan Şova, care făcea parte din Guvernul Ponta.

”Pot să vă confirm numirea mea în funcţie care a avut loc astăzi (16 august, n.red.). Mai multe nu vă pot spune”, a declarat Băruţă pentru Gazeta de Cluj.

Băruţă are o societate comercială, Carpat Design Consulting, la care este singurul administrator şi acţionar. Prin intermediul acestei firme are un mic ”abonament” la contractele Primăriei Oradea pentru reabilitarea termică a unor locuri din Oradea. La ultimul bilanţ fiscal din 2016 firma a declarat o cifră de afaceri de aproape două milioane de lei şi un profit de 700.000 de lei. Radu Băruţă a mai avut şi firma R & PI PRODCOM SRL, care se ocupă de consultanţă tehnică şi pe care i-a cesionat-o fiului lui, Sergiu, în vârstă de 22 de ani.

Soţia lui, Veronica, lucrează la Inspectoratul de Stat în Construcţii din Oradea pe o funcţie de inspector şi are acţiuni la firma EXPERT CONSULT & APPRAISAL REAL TRADE E.C.A.R.T. SRL. De asemenea, ea a fost asociată cu Cristian Culda în cadrul firmei Euroways din Zalău, societate care a fost radiată.

Cecan stă suspect de slăbuţ la capitolul avere

La plecarea din funcţie, potrivit ultimei declaraţii de avere, Eugen Cecan are două terenuri intravilane, unul în Cluj Napoca (720 mp) şi altul în Beliş (650 mp). Din cel de-al doilea teren deţine doar jumătate iar pe el are edificată o casă de vacanţă. În Cluj Napoca are o casă de aproximativ 300 de mp pe care o deţine împreună cu Eudochia Feier. Are un jeep Grand Cherokee. Are datorii la bănci de aproximativ 280.000 de lei. În 2016 a încasat de DRDP Cluj un salariu cu o valoare aproximativă cu cea a datoriilor pe care le are la bănci. Soţia lui, Laura, este contabil la două firme (RVA Engineering şi DV Economic). Din activităţi agricole a încasat aproape 40.000 de lei de la firma Arterimpex.

Anul trecut, Eugen Cecan a primit o primă de 14.186 de lei pentru că a făcut parte din echipa DRDP Cluj care s-a ocupat de refacerea unei zone surpate, cuprinsă între km 60+500 – 60+700 din cadrul tronsonului de Autostradă Orăştie – Sibiu, lot 3. Specialiştii DRDP Cluj s-au ocupat de reabilitarea a 200 de metri din segmentul de autostradă, o porţiune care s-a surpat aproape imediat după inaugurarea sectorului de drum.

Potrivit CNADNR, soluţia tehnică pe care DRDP Cluj a folosit-o pentru reabilitarea gropii a constat în „execuţia a şase tranşeie drenate, la o adâncime de 7 metri, transversal amprizei autostrăzii, distanţa dintre acestea fiind variabilă: distanţele mai mici sunt în zona cu înălţimea de rambleu mai mare, crescând pe măsura reducerii înălţimii rambleului. (…) La capul aval al tranşeilor transversale cu lungimea de 65 de metri se montează cămine de vizitare. Între aceste cămine se realizează drenurile de evacuare. (…) Cele doua tranşei cu lungimi mai mari, respectiv 285 de metri, sunt necesare atât pentru evacuarea apelor drenate către pârâul din aval, cât şi pentru asanarea zonei mlăştinoase aflate în aval, la circa 200 de metri de autostradă. (…) Peste terenul astfel pregătit se va începe refacerea corpului rambleului din materiale granulare, ranforsate cu geogrile”, precizau în vara anului reprezentanţii Compania de Autostrăzi.

Nu se ştie exact ce contribuţie a avut Cecan la această lucrare pentru că el este de profesie inginer mecanic.

Afaceri imobiliare urmate de dosare penale

Eugen Cecan s-a implicat şi în afaceri imobiliare cu soţii Marius şi Steluţa Cătăniciu în comuna Floreşti. Ei au fost asociaţi cu un om de afaceri din domeniul imobiliarelor, FEKETE NICORICI ZOLTAN SEBASTIAN pe numele căruia au fost depuse câteva plângeri penale. În 2014, Tribunalul Cluj l-a condamnat la trei ani cu suspendare pe FEKETE NICORICI ZOLTAN SEBASTIAN pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală.

Însă, procurorii mai aveau un dosar penal împotriva lui Fekete, deschis în urma unei plângeri depuse de ANAF Cluj în urmă cu mai bine de cinci ani. Însă, abia acum, procurorii clujeni au dispus clasarea dosarului, soluţie menţinută şi de judecători.

Constructorul clujean Fekete Nicorici împreună cu liberalii Steluţa şi Marius Cătăniciu, precum şi cu şeful DRDP Cluj, Eugen Cecan, au construit în comuna Floreşti mai multe apartamente. Finalizarea proiectului imobiliar a coincis şi cu intrarea firmei constructoare, SC Monobloc, în insolvenţă, pentru ca ulterior să se declare falimentul. În momentul de faţă, în cadrul procesului de faliment, lichidatorul atrage răspunderea patrimonială asupra lui Nicorici şi a unui partener minoritar din cadrul Monobloc, turdeanul LAZSADI SZABOLCS. Cu toate acestea, la scurt timp înainte de a fi declanşată procedura de insolvenţă asupra acestei societăţi, din structura acţionariatului făcea parte şi actualul şef al DRDP Cluj, Eugen Cecan, care a primit o parte din acţiunile societăţii de la Fekete.

“Subsemnatul Fekete-Nicorici Zoltan-Sebastian, am hotărât să cesionez la valoarea nominală 9 părţi sociale a 10 lei, în valoare de 90 lei, în favoarea dlui Cecan Eugen. Pentru părţile sociale cedate am fost despăgubit la valoarea nominală, astfel încât nu mai am nicio pretenţie faţă de cesionar. Asociaţii declară că au luat cunoştinţă de situaţia financiară a societăţii şi de clauzele contractului şi statutului de societate la care aderă cu următoarele modificări: participarea la capitalul social, părţi sociale, profit şi pierderi. Capitalul social subscris şi vărsat este de 200 lei, divizat în 20 părţi sociale egale a 10lei fiecare, care se repartizează astfel: Fekete-Nicorici Zoltan-Sebastian – 9 părţi sociale- 90lei;- Lazsadi Szabolcs – două părţi sociale – 20lei;- Cecan Eugen – 9 părţi sociale – 90lei. Articolul din actul constitutiv referitor la participarea la beneficii şi pierderi va avea următorul conţinut: Partea fiecărui asociat la beneficii şi pierderi este:- Fekete-Nicorici Zoltan-Sebastian – 45%;- Lazsadi Szabolcs – 10%;- Cecan Eugen – 45%.”, se arată într-un număr din 2007 al Monitorului Oficial.

Cu toate acestea, în momentul de faţă, doar Fekete şi Szabolcs sunt învinuiţi în cadrul proceselor în care se cere atragerea răspunderii patrimoniale.
Eugen Cecan implicat în dosarul Uioreanu

Fostul şef al DRDP Cluj, Eugen Cecan, a fost implicat şi în dosarul penal al fostului şef al consiliului Judeţean Cluj, Horia Uioreanu. Potrivit denunţătorului Răzvan Pop, fostul consilier al lui Uioreanu, Cecan i-a cerut directorului firmei Diferit SRL să-i ducă preşedintelui CJ Cluj 10.000 de euro. Banii au fost testaţi cu ultraviolete înainte de a fi predaţi lui Uioreanu.

În 2012 şi 2013, DRDP Cluj a semnat cu SC Diferit contractul de deszăpezire a drumurilor naţionale din regiune în valoare de peste două milioane de euro. ”(…) tot în acea perioadă din toamna 2012, probabil în octombrie, la sediul Cluj, s-a prezentat numitul Vădean, director al firmei Diferit S.R.L., care a lăsat la secretara preşedintelui Uioreanu un plic maro în care se afla suma de 45 000 de lei. Secretara aştepta să revină preşedintele la birou şi când acesta a revenit în instituţie a întrebat ce conţine plicul şi de la cine provine. Cum secretara nu a ştiut să dea datele cerute, preşedintele a solicitat secretarei să deschidă plicul. De faţă era şi secretara M.L.. S-a constatat că în plic se afla suma de 45 000 de lei, am apărut şi eu în birou, iar preşedintele mi-a cerut să verific, să aflu de unde sunt banii. Pentru că nu aveam datele necesare şi secretara nu a ştiut să mă lămurească cu nimic, am luat decizia de a cumpăra un bec cu ultraviolete pentru a verifica banii. Am văzut că totul este în regulă şi i-am spus preşedintelui că banii nu sunt marcaţi. La circa două zile am aflat că numitul Cecan Eugen, director la C.N.A.D.R. i-a cerut omului de afaceri ce deţine firma Diferit să aducă preşedintelui Consiliului Judeţean Cluj suma de 10 000 euro sau echivalent în lei în regim de urgenţă, banii fiind necesari preşedintelui”, arată Pop în denunţ.

În acest dosar, nici un procuror nu s-a atins de Cecan.

Cecan a semnat că DRDP Cluj nu are ce face cu vilele de protocol

Un alt dosar penal care i-a şuierat lui Cecan pe la ureche este cel în care Dorin Debuceanu (fost şef CNADNR), a fost trimis în judecată de procurorii DNA pentru abuz în serviciu, fals şi conflict de interese. El este acuzat de procurori că prin vânzarea unor imobile din Cluj Napoca a cauzat un prejudiciu de peste un milion de euro. Chiar dacă procurorii nu au menţionat explicit, în această afacere sunt implicaţi şi foştii şefi ai DRDP Cluj, Eugen Cecan şi Mircea Cătăniciu.

Procurorii arată că “în cursul anului 2008, inculpatul Debucean Dorin Gavril, în calitate de director general al C.N.A.D.N.R. şi preşedinte al consiliului de administraţie al companiei, a dispus vânzarea din patrimoniul companiei a unui teren în suprafaţă de 38.000 mp situat în Oradea şi a unor construcţii situate în localităţile Cluj-Napoca şi Feleac, jud. Cluj către o societate comercială, în schimbul sumei de 4.146.918 lei (1.115.702 euro), în condiţiile în care valoarea de piaţă reală a imobilelor era de aproximativ 2.335.306 euro, deci a cauzat companiei un prejudiciu în valoare de 1.219.604 euro. Inculpatul a luat această decizie în mod nelegal întrucât nu exista iniţiativa consiliului de administraţie al companiei, aprobarea adunării generale a acţionarilor şi mandatul special din partea Ministerului Transporturilor. Pentru a înlătura aceste lipsuri, inculpatul a falsificat hotărârea şedinţei consiliului de administraţie şi procesul verbal aferent acestei şedinţe din data de 29 iulie 2008, consemnând, în mod nereal, că membrii consiliului de administraţie au aprobat înstrăinarea imobilelor companiei. De asemenea, Debucean Dorin Gavril a pus această hotărâre astfel falsificată la dispoziţia comisiei de licitaţie constituite în vederea vânzării imobilelor. În demersul său, Debucean Dorin Gavril a fost ajutat de inculpata Istrate Natalia Alina, director general adjunct al C.N.A.D.N.R., a dispus întocmirea unor note de fundamentare, a susţinut în şedinţa adunării generale a acţionarilor o notă de fundamentare şi a redactat caietul de sarcini, fără a avea atribuţii în acest sens şi în condiţii dezavantajoase pentru companie. De asemenea, în cursul anilor 2007 şi 2008, inculpatul Debucean Dorin Gavril, în calitate de director general adjunct al C.N.A.D.N.R. şi director general, a participat la luarea unei decizii de efectuare de plăţi către Sucursala din Oradea a unei societăţi comerciale din Budapesta şi apoi a aprobat plăţile către această firmă în condiţiile în care, în ultimii 5 ani, a avut relaţii comerciale cu această societate comercială care i-au adus beneficii”, arată o parte din rechizitoriul întocmit. De asemenea, în dosarul deschis, CNADNR-ul s-a constituit parte civilă cerându-le celor doi foşti directori peste 3,1 milioane de euro şi 544.388 de lei, reprezentând contravaloarea redevenţei achitate în avans pentru terenurile situate în localitatea Cluj-Napoca, pe care au fost construite imobilele înstrăinate fraudulos. Pentru a recupera prejudiciul creat, procurorii au pus sechestru pe averea lui Debuceanu şi Istrate.

Imobilele respective au fost case de protocol pentru DRDP Cluj, iar în nota de fundamentare semnată de Eugen Cecan se arată că administraţia judeţeană nu prea are ce face cu ele. Drept pentru care, în urma licitaţiei casa de la nr, 2A (formată din parter, etaj şi mansardă, cu 10 camere, birouri, spaţii şi băi) a fost vândută pentru 516.000 de lei. cea de la nr. 2B (patru camere, garaj, terasă, mansardă) a fost vândută pentru 158.000 de lei, iar celelalte două imobile (cu câte 4 camere, garaje şi mansardă) au fost vândute pentru aproximativ 300.000 de lei. Însă, cel mai mic preţ din această tranzacţie l-a avut casa din Feleac (3 camere şi terenul aferent) care a fost vândută cu 1.000 de lei.

La scurt timp după această tranzacţie, firma orădeană a revândut casele la preţul pieţei şi apoi a fost radiată.

140 de milioane de euro pentru o centură

Un alt proiect problematic în care a fost implicat Eugen Cecan este cel al centurii ocolitoare Vâlcele – Apahida. În perioada în care Cecan a ocupat funcţia de şef al DRDP Cluj  Eugen Cecan, el a aprobat majorarea preţului centurii din cauza unei reactualizări a indicilor tehnico-economici. Vinovaţii pentru banii aruncaţi în plus pe acest proiect se găsesc în şefii comisiilor din cadrul Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR) şi şefii care s-au perindat prin structura regională DRDP Cluj. De la punerea lui pe hârtie, proiectul centurii ocolitoare Vâlcele Apahida a pendulat între CNADNR, ca ordonator principal de credite, şi DRDP Cluj care structură regională care s-a ocupat de mersul şi supravegherea proiectului.

“Capul de afiş” al spectacolului ar putea fi Mircea Pop, care, pe rând, s-a ocupat de proiectarea centurii pe actualul traseu când era în cadrul societăţii DP Consul (firma care a asigurat proiectarea centurii), iar ulterior a fost şeful CNANDR. În final, valoarea acestui proiect a fost de aproximativ 140 de milioane de euro!

Afaceri imobiliare cu scântei

Înainte de criza imobiliară, Eugen Cecan (consilier judeţean PNL şi fost şef la DRDP), Marius Cătăniciu (fost şef la RADP şi soţul Steluţei Cătăniciu, consilier local PNL) şi Sebastian Zoltan Fekete Nicorici (om de afaceri din domeniul imobiliar) au început în 2008 să construiască un imobil în Floreşti, pe str. Tineretului. Pentru o parte din materialele de construcţie folosite la acest proiect, Fekete şi Cătăniciu au “plătit” în apartamente.

Pentru oţel, fier beton şi alte materiale luate de la SC Sander Impex 1996, o societate din Bucureşti, în loc să plătească cu bani, cei doi au încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare prin care s-au obligat să plătească cu un apartament care la data respectivă valora 55.000 de euro. Însă, construirea imobilului a durat mai mult, astfel că apartamentul nu a mai fost pus la dispoziţie la data trecută în antecontract. De fapt, în spiritul marilor afaceri, contractul nu a fost onorat nici până acum.

În cadrul procesului care a urmat între firma Sander Impex şi constructori, instanţele clujene le-au dat câştigat de cauză lui Cătăniciu, Cecan şi Fekete.

Incompatibilitate fără nici o urmare

Fostul şef al Direcţiei Regionale de Drumuri şi Poduri Cluj, Eugen Cecan, s-a aflat în stare de incompatibilitate pe vremea când a fost consilier judeţean. Inspectorii Agenţiei Naţionale de Integritate precizează că între 29 ianuarie 2013 şi 28 mai 2014, el a deţinut, simultan, funcţiile de consilier judeţean şi de şef al Direcţiei de Drumuri, lucru interzis de lege. Decizia luată de ANI a fost contestată de Cecan în instanţă însă Curtea de Apel Cluj a decis că actul administrativ întocmit de Agenţie este legal, respingând acţiunea fostului consilier judeţean.

Post-ul PSD-ul a spart troica de la DRDP Cluj: Eugen Cecan a fost dat afară apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Acest articol dorește să aducă în discuție o problemă foarte gravă a Bisericilor din România, o problemă care nu s-a rezolvat odată cu căderea dictaturii comuniste, ci persistă în continuare fără vreun rost real. Ne referim aici la racolarea preoților de către anumite servicii ale Statului și transformarea lor în unelte ale acestora, precum și în mijloace de manipulare a populației. Știm cu toții că spovedania este o taină sfântă în Biserică, taină care trebuie să rămână doar între preot și credincios. Din nefericire, atât înainte de 1989 cât și după, prin șantaj sau alte tehnici, unii preoți au fost constrânși să-și încalce jurământul. Încercăm doar o discuție publică pe această temă, pentru ca preoții, medicii psihiatrii dar și alte categorii să fie scutiți de a colabora cu respectivele structuri. Mai dorim să precizăm că nu au fost doar racolați preoți ci au fost puși în Biserici oameni fără scrupule, ușor șantajabilii, care au devenit instrumentele Statului. Cel mai ușor se pot manipula tocmai oamenii credincioși, prin încrederea lor în conducătorii spirituali, de care ascultă deoarece sunt considerați puși în demnitatea lor chiar Dumnezeu. Din nefericire, în multe cazuri nu este tocmai așa. Este dureros pentru mine, un credincios practicant, dar adevărul trebuie arătat. Este datoria fiecărui creștin să facă acest lucru. Și aș dori să arăt un exemplu concret, chiar din Biserica mea, Biserica Greco-Catolică. Un anumit cleric aflat azi în funcții înalte la conducerea Episcopiei Greco-Catolice de Cluj – Gherla, slujitor și la catedrala Greco – Catolică Schimbarea la Față, a semnat ”pactul cu Diavolul”, în anul 1999, cu numele conspirativ ”Duru”. Și mai grav este că acest individ dornic de parvenire și care se visează și episcop, a fost pentru o vreme unul din duhovnicii studenților teologi. Cum este posibil așa ceva în Biserică? Cum poate cineva să se spovedească unui asemenea ipocrit? Ca și comparație, este ca și cum ai face transfuzie de sânge de la o persoană infestată cu sifilis. Și nu este singurul. Am avut un cleric care colabora și turna încă înainte de 1989, pe când Biserica Greco-Catolică era în ilegalitate, iar după 1989 a avut funcții importante plasându-și apropiații în funcții de conducere. Acest individ, culmea nesimțirii, apărea și la emisiunea ”Memorialul Durerii” făcând pe victima, deși în realitate el era unealta călăilor. Desigur a existat șantajul, pe motive sexuale neconforme cu legile Bisericii și ale normalității. Și ne mai mirăm astăzi că Biserica Greco-Catolică de Cluj-Gherla a ajuns unde a ajuns? Este aproape distrusă și această distrugere a venit chiar din interiorul ei, de la clericii cu anumite nume conspirative. Da, avem o Biserică pe moarte iar conducerea Bisericii nu face nimic, doar construiește pe banii Statului o catedrală uriașă și urâtă care va fi complet goală. Această Biserică martiră, în care toți cei 12 episcopi din perioada grea a prigoanei nu au trădat (După cum spunea și Papa, din 12 apostoli unul a trădat, din 12 episcopi greco-catolici români nu a trădat niciunul), a ajuns să fie infestată cu trădători lamentabili și asta astăzi, în libertate. Eu consider că acești indivizi nu mai au ce căuta în Biserică. Mai doresc să afirm un lucru, în numele meu și al credincioșilor care mai au demnitate și credință: toți acei clerici din Biserica Greco-Catolică care au și un nume conspirativ să se retragă din funcțiile lor la o mănăstire unde să-și ispășească păcatele, asta dacă mai au puțină credință, dacă nu, să plece efectiv din Biserica noastră, deoarece nu au ce căuta în ea trădătorii.

Vlad Nap

Post-ul Un informator al SRI în conducerea Bisericii Greco-Catolice apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Ioan Aurel Pop, istoric și rector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca a realizat pentru Evenimentul Zilei o radiografie a evenimentelor din 23 august 1944. Redăm mai jos analiza reputatului profesor.

Evenimentul Zilei: Realizați, va rog, un istoric al evenimentelor din jurul datei de 23 august 1944. Ce-a însemnat, practic, pentru România, întoarcerea armelor si schimbarea alianțelor? A fost o decizie corectă/bună a Regelui Mihai și a anturajului său? Armata rusă pătrunsese deja în nordul Moldovei, era limpede ca Germania (implicit România) va pierde războiul. Pe de altă parte, se știe că și Ion Antonescu trata încheierea păcii cu Rusia. întrebarea este dacă se putea obține mai mult în acele momente? Ulterior, am participat la tratativele de pace din poziția de învins. Deși luptasem și împotriva Germaniei – pe teritoriul nostru, în Ungaria, în Cehoslovacia…

Ioan Aurel Pop: Sunt greu de comentat acele evenimente, deși au trecut atâtea decenii de producerea lor. Mai există încă martori oculari în viață care le comentează în funcție de poziția lor, de interesele lor, de percepția lor. Ceea ce voi încerca să spun aici nu rezultă din vreo specializare a mea deosebită, fiindcă nu sunt istoric al vremurilor recente. Dar am citit mult despre epocă, aidoma oricărui intelectual curios și am avut șansa să văd și surse rare de atunci și să discut cu martori ai evenimentelor. Nu m-am lămurit foarte bine nici eu, fiindcă istoria este viață trăită, iar viața este complicată, alunecoasă, greu de descifrat. Dreptate absolută are numai Dumnezeu, noi avem păreri, opinii, credințe, speranțe și visuri, iar câteodată, cei norocoși dintre noi pot ajunge și la adevăruri parțiale, relative, emendabile …
România, după mai bine de trei ani de război pe Frontul de Est era epuizată, pe de o parte, iar pe de alta, victoria Națiunilor Unite se contura destul de clar spre vara anului 1944. La 23 august 1944, în timpul unei audiențe la rege, mareșalul Ion Antonescu a fost arestat și dus apoi într-un loc secret. Totul s-a făcut la inițiativa regelui Mihai și a liderilor partidelor istorice, cele care avuseseră statut legal până în 1938. La tratative, fusese asociat și minusculul partid comunist, aflat din 1924 în ilegalitate (fiindcă nu recunoscuse granițele României de după război). Ulterior, în seara de 23 august, regele a făcut „un comunicat important pentru țară”, anunțând la radio arestarea conducătorului statului, întoarcerea armelor contra Germaniei și schimbarea alianțelor (intrarea României alături de Națiunile Unite). Firește că, deși era așteptată de mulți, decizia a reprezentat un șoc pentru români. Tendința unor cercuri politice românești de vârf de a scoate, totuși, România din alianța cu Germania era veche, primele sale manifestări vădindu-se după eliberarea Basarabiei și, mai ales, din vara și toamna anului 1942, când se prefigura pentru Hitler catastrofa ce avea să vină (Stalingrad etc.). Aceste tendințe, manifestate prin tratative secrete purtate la Ankara, Madrid, Lisabona, Stockholm, Cairo, s-au desfășurat cu știrea lui Ion Antonescu. Decizia era însă foarte greu de luat, pe de o parte fiindcă aliații occidentali nu dădeau garanțiile cerute și necesare României, iar pe de alta deoarece alianța cu SUA, Anglia, Franța etc. însemna și alianța cu Rusia (URSS), iar noi aveam cu Rusia litigii istorice grave (Basarabia, nordul Bucovinei, Herța), plus riscam amenințarea comunizării, a ocupării, a trecerii la regimul comunist. În fine, continuarea alianței cu Germania risca să ne conducă aproape la sinucidere prin epuizare și să pericliteze grav soarta Transilvaniei, pe atunci împărțită între România și Ungaria. Totuși, din perspectiva anilor trecuți de atunci și a urmărilor sale, decizia pare corectă. Să mă explic! Firește, azi știm că ieșirea României din alianța cu Germania și alăturarea sa la gruparea de state în care era URSS au dus la venirea regimului comunist. Numai că regimul comunist a sosit ca un tăvălug și peste țările din regiune care nu au întors armele, cum au fost Ungaria, Bulgaria, țările ocupate sau/și aflate între hotarele Germaniei (Polonia, Cehia, Slovacia, R. D. Germană). Cu alte cuvinte, comunismul din România nu este un rezultat direct al actului de la 23 august, ci al politicii agresive a URSS și a înțelegerilor dintre URSS, SUA și Marea Britanie, înțelegeri făcute peste capul acestor țări și popoare. În plus, deși nu am fost acceptați ca beligeranți – cum s-ar fi cuvenit, după eforturile depuse din august 1944 până în mai 1945 – s-a recunoscut în Parlamentul Britanic că România, prin defecțiunea sa, a scurtat războiul cu circa șase luni, ferind omenirea de noi sacrificii și pierderi. În fine, din documente mai noi, scoase din arhivele sovietice, reiese că atribuirea legală a întregii Transilvanii României, la Conferința de pace de la Paris din 1946-1947, s-a putut face – în ciuda presiunilor Ungariei și a altor forțe ostile României – și pentru că Stalin a invocat ieșirea timpurie a României din lupta contra URSS (spre deosebire de Ungaria). De asemenea, în ciuda regulilor de onoare militară, o națiune nu poate rămâne într-o alianță până la moarte. Știu că unii au acuzat atunci România de trădare și că o mai acuză și azi, dar, dacă v-aș spune câte alianțe au părăsit de-a lungul vremii marile puteri numai pentru că interesele lor nu mai corespundeau cu cele inițiale, nu aș avea loc destul într-un tratat ca s-o pot face. Acelea nu au fost trădări, ci replieri strategice! Marile puteri au conduitele lor, care celor mici nu le sunt îngăduite. Se cunoaște proverbul latin „Nu-i este permis boului ceea ce-i este permis lui Zeus” (Non licet bovis quod licet Iovis). Privind lucrurile strict prin prisma interesului nostru teritorial, dacă România rămânea cu Germania până la capăt, pierdea cu siguranță Basarabia, dar este puțin probabil să fi putut recâștiga întreaga Transilvanie și obține recunoașterea frontierei de vest fixate după Primul Război Mondial. Din punct de vedere politic, lucrurile sunt mult mai complicate.
EVZ: În ce cheie ar trebui înțelese astăzi acțiunile mareșalului Ion Antonescu, personaj principal al acelor vremuri? E corect să spunem ca Antonescu a greșit atunci când a trecut Nistrul, invadând, alături de puterile Axei, Rusia? Ce este important să reținem despre Antonescu? Este, până la urmă, un personaj al istoriei noastre.

IAP: Eu pornesc de la premisa că în mințile celor mai mulți dintre aceia care au luat decizia de la 23 august 1944 s-au aflat binele țării și viitorul ei alături de civilizația democratică occidentală. Că nu a fost așa, nu este vina lor sau nu este numai vina lor! Asta nu înseamnă deloc că în mintea mareșalului Antonescu nu s-a aflat binele țării. Dovezi sunt conduita lui de militar (animat de cinste și onoare) și cuvintele sale emoționante: „Mă rog la Dumnezeu să ferească țara de consecințele unui act cu atât mai necugetat cu cât niciodată nu m-am cramponat de putere. De mai multe ori am spus regelui, în patru ochi și în prezența d-lui M. Antonescu, că dacă crede că este un alt om în țară capabil să o servească mai bine ca mine, eu îi cedez locul, cu o singură condiție, să prezinte garanții și să nu fie un ambițios sau un aventurier”. Trecerea Nistrului în 1941 nu a fost un gest unilateral al lui Ion Antonescu, ci o acțiune amplă, încadrată mersului general al războiului și angajamentelor luate de România în cadrul alianței sale cu Puterile Axei. Este hazardat să facem presupuneri, dar eu cred că generalul nu putea atunci, în 1941, să rămână concomitent în alianța cu Germania și să se oprească la Nistru. Ne aflam oficial într-o alianță și trebuia să respectăm angajamentele, inițiativele, deciziile acelei alianțe. Nu cred că decizia a fost atunci ușoară pentru Ion Antonescu, în calitatea sa de șef al statului.
Antonescu a fost, fără îndoială, un patriot român, numai că sentimentele nu sunt întotdeauna echivalente cu faptele. Iar alianța noastră cu Germania, Italia și Japonia – alianță condamnată de istorie și de tribunalele internaționale – l-a plasat pe Antonescu în tabăra învinșilor. Condamnat pentru „crime de război”, Ion Antonescu rămâne, din punct de vedere juridic, în această postură până astăzi. Poate să ni se pară unora exagerat acest stigmat, dar anumite fapte, împrejurări, reacții și decizii ale sale, precum politica antisemită, de exemplu, rămân. Să nu uităm că în perioada în care Ion Antonescu era conducătorul României, pe teritoriul țării sau în spații controlate de armata română sau și de armata română, s-au petrecut crime abominabile, pogromuri, discriminări, s-au creat lagăre de muncă etc. Oricum ar sta lucrurile, Ion Antonescu rămâne o parte a istoriei noastre, pe care nu o putem ignora sau oculta. Viitorul nu i-a dat dreptate, fiindcă politica lui Hitler și a acoliților săi a fost condamnată de comunitatea internațională. Pe de alta însă, sovietele au ajuns să domine aproape jumătate din Europa, adică s-a întâmplat ceea ce Ion Antonescu a combătut cu toate fibrele ființei sale.

EVZ: După 23 august 1944, comuniștii, care formau atunci un partid minuscul, aflat in ilegalitate, cu un rol deloc decisiv în acțiunile acelei zile istorice, „au confiscat” această zi, arogându-și toate meritele loviturii de stat puse la cale de Regele Mihai și de ofițerii fideli planului sau. Cum au transformat/mitologizat, ulterior, comuniștii ziua de 23 august 1944, zi care a fost sărbătorită, aproape o jumătate de secol, ca zi națională a României? Cum au mistificat, de-a lungul timpului, aceasta zi?

IAP: Comuniștii noștri au acționat în spiritul oricărui regim de dictatură de extremă stângă, dar cu o undă de „originalitate” care ne-a costat mult mai mult decât pe mulți dintre vecinii noștri, și ei comuniști. Actul de la 23 august era numit în copilăria mea timpurie „insurecție”, apoi „insurecție armată”, iar spre finalul regimului, prin anii 80 ai secolului trecut „revoluție de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă”. Era și greu de reținut și de pronunțat acest nume baroc! Plus că era și un nonsens la mijloc, o inadvertență logică. Dar cine mai avea atunci timp și interes pentru logică? Sărbătoarea națională era însă tot mai mult golită de conținut, pe măsură ce creștea cultul personalității lui Ceaușescu. Regimul urmărea să se aducă, să se exprime cât mai multe osanale „conducătorului iubit”, care era așezat în fruntea eroilor naționali, a voievozilor, a liderilor lumii. Se făceau spectacole gigantice cu elevi, pionieri, studenți, „oameni ai muncii” care trebuiau sa scrie cu trupurile lor numele dictatorului, să strige în cor numele lui, să mimeze entuziasmul, mulțumirea, gloria. Despre rege nu se mai vorbea deloc sau aproape deloc, iar Antonescu era demonizat. La un moment dat, au fost vreo două încercări de reechilibrare a situației, când s-a permis publicarea unei cărți de istorie a lui Aurică Simion, numite „Preliminarii politico-diplomatice ale insurecției române din august 1944” (apărute la Editura Dacia din Cluj, nu la București!) și a romanului lui Marin Preda, „Delirul” (prima ediție datează din 1975). Aici, Ion Antonescu era prezentat cumva cu față umană, să zicem, chiar în postura dacă nu de opozant al lui Hitler, cel puțin aceea de lider demn, care a avut puterea să negocieze, să reziste pretențiilor dictatorului german. Anii ’80 au anulat însă aproape totul, pentru că nimeni nu putea să umbrească personalitatea „geniului Carpaților”. Cu toate acestea, pentru majoritatea istoricilor, pentru intelectualii și oamenii de cultură autentici, sărbătoarea de la 23 august era lipsită de orice conținut, pentru că toți sesizau propaganda deșănțată, minciuna, mistificarea …

EVZ: Ce mai înseamnă astăzi ziua de 23 august?

IAP: Nu aș putea spune că nu rămâne un reper important istoria contemporană a României. Indiferent cum am caracteriza actul (lovitură de stat, lovitură de palat, răsturnare de regim, insurecție, pentru nostalgici sau simplu fapt istoric etc.), el a determinat, alături de alte acte/fapte, o anumită evoluție a României în deceniile care aveau să urmeze. Firește, pentru cei care așteaptă de la români numai fapte mărețe și eroice sau pentru cei care cred că suntem doar un popor de lași fără voință – cum se aude din când în când în peisajul public – actul de 23 august nu este nimic. Dimpotrivă, pentru triumfaliști și optimiști, dar și pentru nostalgicii comuniști ar putea fi un act fundamental de voință națională. Tot așa, pentru partizanii lui Ion Antonescu, actul a fost o trădare a regelui, care s-ar fi dat cu inamicii de atunci ai țării, comuniștii sovietici (este invocat în acest cadru și „Ordinul Lenin”, primit de rege de la Stalin). Pentru împătimiții monarhiști, la 23 august ar fi fost doar clarviziune regală, dorința de răsturnare a celui ce împinsese țara spre marginea prăpastiei și care-l marginalizase pe suveran și de întoarcere a României spre alianțele sale firești, pro-occidentale. Din păcate, mulți dintre noi nu putem gândi decât dihotomic și în antiteză, în alb sau negru. Dacă regele a fost vrednic și responsabil, atunci Antonescu nu poate să fi fost decât trădător și invers! Iar Românii din trecut nu pot fi decât ori geniali, cumpătați și eroi ori ticăloși, larvari și trădători. De fapt, personalitățile noastre din trecut, ca și românii în ansamblu, au fost și buni și răi, și inspirați și gafeuri, și demni și indeciși etc., ca viața și ca toți oamenii.
După 23 august 1944, au venit marile sacrificii umane ale românilor angajați în lupta de înfrângere a lui Hitler. Mulți erau epuizați de războiul din est, unde sute de mii muriseră fără să aibă o cruce la cap. Au trecut iarăși „batalioane române Carpații” pentru eliberarea Ardealului cedat în 1940, pentru eliberarea Ungariei, a Cehoslovaciei, a Austriei. A urmat impunerea regimului comunist prin mijlocirea tancurilor sovietice și a unor cozi de topor de la noi. Nu s-a primit totul pasiv, cum se spune uneori grăbit, fiindcă unii români au organizat rezistența din munți până în 1962! Am avut o perioadă de „internaționalism proletar” (1948-1962), fiind aproape ca o republică sovietică, fără istorie națională și fără limbă română romanică. Se învăța doar despre marele vecin de la Răsărit care avea să ne aducă mântuirea! Au urmat apoi ani mai echilibrați, când am revenit la anumite valori autentice, pre-comuniste, când s-au putut studia iarăși Blaga, Arghezi, Iorga, când ne-am opus invadării de către URSS și aliați a Cehoslovaciei, când am avut relații diplomatice cu Germania Federală etc., pentru ca toate speranțele să se stingă și să eșueze în comunismul nostru original, naționalist … Toate acestea au la bază și actul de la 23 august 1944, pe care cei mai mulți protagoniști l-au făcut cu speranța în Occident, deși s-au trezit apoi îngropați în Orient. Nu vreau să scuz deloc pe liderii români – buni și răi deopotrivă – pentru ceea ce ni s-a întâmplat după 23 august, dar sunt convins că, dacă nu era în preajmă bolșevismul lui Lenin, stalinismul, comunismul sovietic și dacă nu era nici înțelegerea celor mari (inițial a lui Stalin, Churchill și Roosevelt, peste capul celor mici ca noi, a „pionilor” de pe tabla de șah a lumii), ne-ar fi putut merge mai bine. Nu suntem noi genii, dar nici stupizi, suntem pur și simplu oameni ca toți oamenii și avem dreptul la aspirații de viitor. Altminteri, revin și spun că ne-am făcut viața cum ne-am priceput, nici mai bine cu mult, nici mai rău cu mult ca alții, pe șoseaua ce mare și fără sfârșit a vieții (cum ar fi zis Liviu Rebreanu).
Istoria nu este o știință exactă, dar nici un șir de speculații facile nu este! Este pur și simplu viața noastră și a celor din care ne tragem noi!

Post-ul Ioan Aurel Pop, analiză despre evenimentele din 23 august 1944: Continuarea alianței cu Germania riscă să ne conducă la sinucidere apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Trupurile a trei tineri, ucişi de Securitate, în urmă cu 68 de ani, au fost deshumate, de specialiştii Institutului de Cercetare a Crimelor Comunismului. Studenţii, care au luptat şi în Al Doilea Război Mondial, au fost găsiţi, la marginea unei păduri, din judeţul Alba.

Ștefan Popa avea 29 de ani și era student la Drept, la Cluj-Napoca. Provenea dintr-o familie de preoți. A refuzat să accepte politica impusă de Securitate și a constituit o celulă de rezistență în munții din județul Alba. În 1949 a fost ucis.

Liana Bogdan, nepoata lui Ștefan Popa: A început să fie urmărit, s-a ascuns în diverse locuri au fost într-o colibă aici sus și în 8 martie, peste noapte a nins și așa le-au găsit urmele pe zăpadă și securitatea deja i-a înconjurat.

De aproape 7 decenii au avut nevoie și rudele lui Cornel Pascu și Nicolae Moldovan pentru a-și găsi liniștea și pentru a-i putea înmormânta creștinește pe cei doi.

Doina Giurgiu, nepoată Cornel Pascu: Au fost trădați, că intra ba unul, ba altul în organizație, că vin, că sunt oameni cinstiți.

Raluca Cristescu, nepoată Nicolae Moldovan: A fost greu și a fost cumva o poveste care ne-a vânat de-a lungul timpului și ne bucurăm foarte tare că măcar s-au găsit și măcar vor avea un mormânt.

După ce i-a împușcat pe tineri, Securitatea i-a obligat pe localnici să sape în pădure o groapă comună în care să arunce trupurile celor trei bărbați. Au fost văzuți, însă, de un băiat de 14 ani, care a devenit acum principalul martor al istoricilor și arheologilor. Aceștia lucrează de aproape 10 ani la cazul din satul Cricău, scrie digi24.ro.

Gheorghe Petrov, arheolog IICCMER: A fost martor ocular chiar la conflictul armat dintre securitate și partizani și el a fost persoana care ne-a indicat locația.

Din 2008, specialiștii Institutului de Investigare și Cercetare a Crimelor Comunismului au idenfiticat și deshumat 37 de partizani.

Foto: iiccr.ro

Post-ul Tineri ucişi de Securitate, găsiţi după 70 de ani. Unul dintre ei era student la Drept în Cluj-Napoca apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Bărbatul care a jefuit o agenției a Raiffeisen Bank din Bistrița, în luna iulie a anului trecut , folosind și o armă de foc, a fost condamnat de instanţa de fond la 26 de ani şi 8 luni de închisoare. Potrivit sentinței publicate de pe site-ul Tribunalului Bistrița-Năsăud, polițistul Paul Andreica, pe care bărbatul l-a împușcat în momentul capturării, va primi daune în valoare de peste 100.000 euro.

Dorin Grigore Sima a fost trimis în judecată pe 5 septembrie 2016, după două luni de anchetă de la data jafului cu mână armată asupra agenţiei bancare bistriţene, sub acuzațiile de tentativă de omor calificat, jaf și ultraj.

Magistraţii de la Tribunalul Bistriţa-Năsăud au pronunţat sentinţa după un an de procese, iar Sima a fost condamnat la ani grei de puşcărie.

Bărbatul urmează să stea după gratii 26 de ani şi 8 luni, plus de asta, el s-a ales şi cu pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a alege, de a fi ales în funcţii publice, de a deţine, purta sau folosi orice categorie de arme, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei.

Instanţa a ţinut cont şi de faptul că Sima este recidivist, acesta având un rest neexecutat de 1137 zile închisoare după o liberare condiţionată.

Sentința Tribunalului Bistrița-Năsăud

”Condamnă pe inculpatul Sima Dorin Grigore, recidivist, aflat în PNT Gherla, la pedeapsa principală de 21 de ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj prev. de art. 257 alin.1,4 C.p. rap. la art. 32 C.p. şi art. 189 alin.1 lit.c C.p. cu aplic. art. 41 C.p..

În temeiul art. 67 al. 1 rap. la art. 66 alin. 1 lit. a,b,d,h C.pen. interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a alege, de a deţine, purta, folosi orice categorie de arme, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei, graţierea totală sau a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei, după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

Condamnă pe inculpatul Sima Dorin Grigore la pedeapsa principală de 11 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată prev. de art. 233 C.p., art. 234 alin.1 lit.a C.p.cu aplic. art. 41 alin.1 C.p..

În temeiul art. 67 al. 1 rap. la art. 66 alin. 1 lit. a,b,d,h C.pen. interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a alege, de a deţine, purta, folosi orice categorie de arme, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei, graţierea totală sau a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei, după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

Condamnă pe inculpatul Sima Dorin Grigore la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor prev. de art. 342 alin.1 C.p. cu aplic. art. 41 alin.1 C.p.

Condamnă pe inculpatul S.D.-G. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de armă fără drept prev. de art. 343 alin.1 C.p. cu aplic. art. 41 alin.1 C.p.

Constată că faptele deduse judecăţii au fost comise în stare de recidivă postexecutorie raportat la pedeapsa de 12 ani şi 6 luni aplicată prin S.p. 635/2004 a Tribunalului Satu Mare definitivă prin D.p. nr. 6866/2005 a ÎCCJ din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiţionat cu un rest neexecutat de 1137 zile închisoare.”

Constată că faptele deduse judecăţii au fost comise în concurs real prev. de art. 38 alin.1 C.p. şi în temeiul art. 39 alin.1 lit.b C.p. contopeşte pedepsele principale aplicate prin prezenta, în pedeapsa cea mai grea de 21 ani închisoare la care adaugă sporul obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse ( 5 ani şi 8 luni închisoare ), rezultând pedeapsa principală finală de 26 de ani şi 8 luni închisoare„

Daunele în valoare de 100.000 euro, plus suma de 6.600 de lei

Pe lângă daunele în valoare de 100.000 euro pe care inculpatul va trebui să le plătească polițistului împușcat, acesta trebuie să plătească și suma de 6.600 de lei, reprezintând:daune solicitate de Raiffeisen Bank, Spitalului de Urgenţă Mureş și Serviciul Judeţean de Ambulanţă.

„Admite acţiunea civilă formulată de partea civilă Andreica Paul Leon şi obligă pe inculpatul S.D. G. la plata sumei de 12.152,32 lei cu titlu de daune materiale şi la plata sumei de 100.000 Euro cu titlu de daune morale.

Admite acţiunea civilă formulată de partea civilă Raiffeisen Bank S.A. şi obligă pe inculpatul Sima Dorin Grigore la plata sumei de 6.605,42 lei. Admite acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul de Urgenţă Târgu Mureş şi obligă pe inculpatul S.D.G. la plata sumei de 4.759,22 lei cu dobânzile legale aferente calculate de la data de 22.07.2016 până la data plăţii efective. Admite acţiunea civilă formulată de partea civilă Serviciul de Ambulanţă Judeţean B-N şi obligă pe inculpatul Sima Dorin Grigore  la plata sumei de 492,25 lei„, arată instanţa.

Magistraţii de la Tribunalul Bistriţa-Năsăud care au judecat cauza au dispus menţinerea sechestrului asigurator asupra sumelor de 1.713 lei şi 2.850 Euro consemnate la CEC Bank pe numele lui  Dorin Sima.

Sima Dorin Grigore mai are de plătit 9.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud nu este defintivă şi ea a fost atacată în apel de Dorin Sima, la curtea de Apel Cluj, primul termen fiind stabilit pentru data de 22 noiembrie.

Post-ul Ani grei de pușcărie pentru jefuitorul de la Raiffeisen Bank apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Miercuri, 23 august la I.M.L.Cluj s-a prezentat o tânără juristă cu dublă fractură de gleznă, contactată pe 6 august, la UNTOLD. Împrejurările în care aceasta s-a accidentat sunt incredibile: a sărit de pe trambulina înaltă de 6 metri, pusă la dispoziţia spectatorilor de către firma CHIO Romania şi, în cădere, a întâlnit pământul din cauza saltelei insuficient umflate. Acum tânăra se pregăteşte să-i dea în judecată pe cei pe care-i consideră vinovaţi şi care au nenorocit-o prin neglijenţa lor: CHIO Romania şi UNTOLD. Culmea tupeului, cei de la CHIO România, deşi ştiau ce se întâmplase cu victima, au postat săritura pe Facebook!

Abia ieşită din spital, sprijinită în cârji şi ajutată şi de o colegă, Ioana, o clujeancă în vârstă de 24 de ani, coboară cu dificultate scările pentru a se prezenta la cabinetul de consultaţii al I.M.L.Cluj. Mărturiseşte cu sinceritate că incidentul petrecut cu trei săptămâni în urmă i-a distrus, efectiv, viaţa şi – pe lângă suferinţele fizice – acum îi pune în pericol şi continuarea activităţii sale de avocat stagiar, datorită faptului că va fi imobilizată la pat încă cel puţin trei luni de-acum înainte. „Era duminică după-amiază, pe la ora 17.00 şi ne pregăteam pentru shoe-ul lui Martin Garrix. Am zis să sar şi eu de pe trambulina înaltă de 6 metri, a firmei CHIO Romania, pe salteaua în formă de pungă de chipsuri”, îşi începe aceasta povestirea avatarurilor sale. „Era coadă, am semnat un formular prin care am garantat pe propria răspundere că nu am frică de înălţime, nu am consumat băuturi alcoolice şi respect regulamentul. Acum, după tot ce am suferit am tot căutat acest regulament – pe adresa firmei – dar nu l-am găsit. Apoi l-am întrebat pe angajatul de la sol dacă e „safe” să sar de acolo, fiindcă nu mi-aş dori să păţesc ceva. Acesta a râs şi a zis că nu-i nicio problemă. Apoi l-am întrebat cum trebuie să sar şi el mi-a răspuns că o să mă coordoneze băiatul aflat sus. Ajunsă pe trambulină, singura indicaţie a acestui individ a fost să sar mai departe de marginea saltelei, umflată parţial la vreo doi metri deasupra solului. Asta a fost tot”, povesteşte Ioana. Arată mai departe că după impactul cu solul – parţial atenuat de saltea – a observat că glezna i s-a deplasat şi  la două-trei minute au început şi durerile. „Rămăsesem acolo, ca răstignită şi lumea se uita la mine fără să înţeleagă ce mi se întâmplase. Apoi am fost dusă la ambulanţa staţionată în apropiere şi ceva mai târziu la Spitalul Militar, pentru a mi se acorda primul ajutor. Dar am apucat totuşi să văd cum cei de la CHIO dezumflă de zor salteaua”. Ajunsă la spital Ioana este diagnosticată cu fractură bimaleolară şi a doua zi este supusă unei complicate intervenţii chirurgicale. „Am la această oră, într-o parte, o tijă metalică şi cinci şuruburi instalate şi în cealaltă parte un singur şurub”, mai mărturiseşte tânăra, cu o grimasă de durere întipărită pe chip. De atunci, aceasta se află în concediu medical şi se confruntă cu un fapt teribil: din cauza accidentării este posibil să-şi piardă statutul de avocat stagiar.

Derutată, mărturiseşte că abia acum a reuşit să se adune după bulversarea din ultimele săptămâni şi s-a hotărât să se prezinte la I.M.L: pentru a-şi scoate certificat medico-legal. „Voi face plângere direct la Parchet şi voi da şi în judecată firmele pe care le consider vinovate de necazul meu: UNTOLD, organizatorul evenimentului şi CHIO România – care figurează sub titulatura de S.C.Intersnack SRL, cu o adresă în Bucureşti, pe Calea Vitan. Ba, pe deasupra, parcă în batjocură, cei de la CHIO au postat pe Facebok fotografia cu saltul meu de pe trambulină”.

Tânăra este poftită curând în cabinetul de consultaţii de unde se întoarce după câteva minute cu un certificat în care medicii i-au recomandat, deocamdată, aproape trei luni de îngrijri.

Post-ul Victimă neştiută a UNTOLD-ului: a sărit de pe trambulină pe o saltea dezumflată apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Joi, 24 august, cei doi soţi păşesc braţ la braţ, în incinta I.M.L. Cluj, şi după tristeţea întipărită pe feţele lor este evident că sunt cu adevărat încercaţi. Femeia poartă ochelari de soare şi în momentul când completează formularul de consultaţie şi-i scoate dezvăluind o vânătaie uriaşă la ochiul stâng. Dintr-o vorbă într-alta aflu că soţii trec prin momente teribil de grele după ce fiul lor în vârstă de 18 ani, alcoolizat şi drogat, şi-a atacat mama chiar în casa lor din Gilău, fiind necesară intervenţia poliţiei. Apoi, după promisiunea  reporterului că le va ţine secretă identitatea cei doi şi-au început  tulburătoarea lor confesiune.

Cei doi soţi, cu vârste undeva pe la 45 de ani îmi par nişte oameni deschişi şi de o mare cumsecădenie, de unde şi viteza cu care au înţeles că, relatată, povestea copilului lor ar putea ajuta şi alte familii aflate într-o situaţie asemănătoare cu a lor. Studiind-o pe doamnă mai atent observ şi câteva urme de zgârieturi pe faţa ei. Însă cel ce-și începe mărturia este bărbatul, nu înainte de a trage puternic aer în piept: „Avem necazuri cu băiatul nostru, ajuns la vârsta de 18 ani, însă problemele sale cu drogurile au început din primii ani de liceu, când l-am înscris la o şcoală din cartierul clujean Gheorgheni. Aici, în zona unităţii de învăţământ, a întâlnit o „faună” cumplită, cu consum de alcool şi droguri la liber și la vedere, căzându-i repede victimă. Am încercat să-l extragem de acolo şi l-am dus la o şcoală din Mănăştur, dar acolo viciul său a căpătat proporţii dezastruoase,astfel că fiul nostru a rămas repetent. Chiar şi acum e plin de corijenţe dar după situaţia ivită e limpede că a pierdut şi anul acesta”. Intervine în discuţie şi mama băiatului: „Necazul nostru este că băiatul nu conştientizează drama prin care trece. L-am internat, în trecut, pentru câteva zile la o clinică particulară, însă susţine că nu e dependent de droguri şi poate oricând să le lase. Ei bine, în urmă cu două zile  a venit băut şi drogat acasă şi după o discuţie în contradictoriu pe tema dependenţei sale m-a luat la bătaie. A fost nevoie de intervenţia poliţiei, care l-a imobilizat şi transportat apoi la Clinica de Psihiatrie din Cluj-Napoca, unde se află internat şi la această oră”. Însă necazul lor abia de aici începe, afirmă soţul femeii. „Când ne-am dus la medici şi i-am întrebat despre starea fiului nostru, aceştia ne-au spus că ei nu consiliază, doar evaluează situaţia pacienţilor. Iar când i-am rugat să ne spună care a fost evaluarea, habar n-aveau să ne spună ceva despre aceasta, mulţumindu-se după cum am observat să-i administreze din belşug tranchilizante şi să-l transforme, treptat, într-o „legumă”. Acum, singura noastră dorinţă este să primim un sfat cât mic de undeva – de la oricine, n-are importanţă îl acceptăm – fiindcă habar n-avem încotro să pornim. Apoi, dacă nu găsim o altă alternativă, o să apelăm din nou la una din cele două-trei clinici particulare de specialitate de pe raza Clujului, indiferent care ar fi costurile. Dar ceea ce ne surprinde este faptul că fenomenul, atât de larg răspândit deja până şi în şcoli, nu este combătut eficient de către autorităţi – de parcă cineva ar avea interesul să se propage şi să ne ucidă copiii”.

“La data de 22 august a.c., în jurul orei 23.45, Secţia 6 Poliţie Rurală Floreşti a fost sesizată, prin apel 112, despre existenţa unui scandal în familie în localitatea Gilău. La faţa locului,

poliţiştii au identificat o femeie de 44 de ani, care a relatat organelor de poliţie că a fost agresată de fiul său. În timpul intervenţiei poliţiştilor la faţa locului acesta a avut un comportament violent, impunându-se transportarea la Clinica de Psihiatrie, unde, în urma consultului medical de specialitate, a rămas internat.

În continuare, poliţiştii fac cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de violenţă în familie, faptă prevăzută şi pedepsită de Codul penal”, a declarat, pentru Gazeta de Cluj, cms. şef Daniel Graur, purtător de cuvânt al I.P.J.Cluj.

Post-ul Mamă din Gilău bătută de fiul de 18 ani, dependent de droguri apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Vasile Vlădău din Săliştea Nouă, comuna Baciu, este nu numai un poet care compune instantaneu poeme la obiect, ci şi un “one man show”. Dramaturg – în piese în care el însuşi joacă rolul principal – povestaş, rapsod, culegător de folclor şi epigramist de talent Vlădău e răsfăţatul evenimentelor din cadrul Zilelor Fiilor Satului. Însă, cum cultura este de cele mai multe ori inutilă în faţa forţei brute, omul s-a dovedit total neputincios când doi vecini, unchi şi nepot, l-au taxat serios, stâlcindu-l în bătaie pentru o frază Astfel, după ce unchiul a confiscat tăpşanul comunal şi şi-a construit coteţe cu găini, poetul l-a “sfătuit” pe acesta să preia şi fântâna satului, cuvinte ce au dezlănţuit dezastrul!

Povestea poetului necunoscut

Niciun loc nu e nepotrivit pe această lume ca să cunoşti artişti şi scriitori – chiar dacă acesta se numeşte Institutul de Medicină Legală! Acolo l-am întâlnit luni, 21 august pe Vasile Vlădău, un personaj cu totul extraordinar, ajuns la vârsta de 72 de ani, mutat la bătrâneţe din comuna Baciu în localitatea Săliştea Nouă. Bărbatul are faţa zdrobită, efectiv, de loviturile a doi “barbari”, vecini de-ai săi – oameni fără şcoală dar totuşi îndeajuns de pătrunzători încât să fi fost atinşi direct la “lingurică” de o vorbă inofensivă, de duh, adresată în zbor de către Vlădău, lui badea Nelu, vecinul său în vârstă de 78 de ani. Care n-a făcut altceva decât să-şi cheme în ajutor nepotul – un bărbat de 45 de ani – şi apoi, împreună, să-l umple pe poet de vânătăi, pe tot corpul – şi să-i fractureze pe deasupra şi pometul! Amânând “sine-die” relatarea dramei trăite cu câteva zile în urmă, bărbatul, cu faţa luminată de puterea nemuritoare a artei mai persistă puţin în lumea sa – mulţumit întrucâtva că şi-a găsit omul care să-i aprecieze eforturile: “Eu am muncit o viaţă la Cluj, pe post de şofer, făcând naveta de la Baciu şi am fost mulţi ani de zile şoferul directorului de la “Alimentara”. M-am mutat la Săliştea Nouă numai de câţiva ani, la pensie, după moartea unui membru al familiei şi aici am început să-mi dau drumul şi mai tare cu poeziile şi scrierile mele”. Mărturiseşte că are o fată şi un băiat, ajunşi la maturitate, care i-au dăruit şi nepoţi, aşa că toată ziua le recită copiilor poezii, le spune poveşti cu talc şi compune pentru ei piese de teatru cu iz moralizator, prin care să-i deprindă cu binele şi răul din lume. Însă, din păcate – arată el dezamăgit – împărtăşeşte şi aici, în Săliştea Nouă, destinul unui neînțeles: lumea orientată numai pe latura materială a vieţii lipsită de suflet şi cultură îl crede “prostălăul” satului, oricât s-ar strădui să demonstreze contrariul. Intrigat, îl rog să-mi ofere o mostră din opera sa şi să-mi recite câteva versuri. O face fără ezitare, sub privirile încântate şi uimite ale oamenilor ce aşteptau să intre în cabinetul de consultaţii. Şi mă lasă, efectiv, mască şi pe mine dezvăluind un adevărat poet – ce-i drept de factură populară. Cu un aer deja sigur, refuză să-mi dicteze (pentru posteritate) câteva versuri de excepţie, în schimb acceptă, cu mare dificultate, să mă lase să consemnez o epigramă, dar nu înainte de a-mi povesti împrejurările în care aceasta a fost scrisă. “Mă aflam împreună cu directorul instituţiei la o “masă tovărăşească”, în 1971 şi acesta m-a rugat să scriu pe loc un poem pe care să i-l dedic unui şofer din instituţie, care cântărea aproape două sute de kile şi se afla la masa noastră. Precaut, i-am spus că-l scriu, dar va trebui după aceea să-mi ofere protecţie, lucru pe care directorul l-a încuviinţat pe loc. Şi am improvizat atunci următoarea epigramă: Priviţi statura lui greoaie/ E un amestec cam bizar/ De cărnuri lipsă la cântar/ de porc, de vită şi de oaie. Omul a auzit epigrama şi-ntr-o clipă a fost pe mine, să mă căsăpească. Directorul – cât era el de director – a reuşit cu greu, în timp ce râdea în hohote să-l ţină pe zdrahon să nu mă zvânte în bătaie”!

“Cei doi m-au lăsat într-o baltă de sânge”

Apoi vine rândul relatării împrejurărilor în care a avut loc agresiunea împotriva sa. Povesteşte Vlădău: “Bătaia s-a desfăşurat la circa o sută de metri de casa mea, în seara zilei de 16 august, tocmai când mi se întorceau de la păşune cele trei văcuţe. Mi-a urlat, din curtea lui, să nu-mi mai las vacile să se frece de gardul gospădăriei sale, lucru despre care nici nu putea fi vorba. Nu-l mai recunoşteam pe Nelu, vecinul cu vreo câţiva ani mai vârstnic decât mine, mai ales că nu mai departe de duminica trecută am stat pe aceeaşi bancă împreună la slujba de la biserică şi se purtase prietenos. Plus că l-am ajutat enorm în trecut cu maşina mea, ducându-l peste tot în perioada când el n-avea permis. Dar se pare că s-a supărat pe mine când i-am zis, în glumă, să împrejmuie şi fântâna satului, nu numai o parte din tăpşan, pe care şi-a construit nişte coteţe pentru găini”. Relatează în continuare că omul a venit la el cu o falcă-n cer şi alta în pământ, înjurându-l de zor. “Deşi aveam băţul în mână mi-a ars un pumn direct în figură. Apoi l-am văzut pe nepotul său – un bărbat de 45 de ani – că fuge spre noi şi eu m-am bucurat zicându-mi că vine ca să mă salveze. Da` de unde! M-a pleznit și el atât de tare încât am căzut în fund, iar când mă aflam la pământ am încasat de la ei lovituri şi-n zona rotulelor. Cu chiu cu vai m-am ridicat, însă cei doi au continuat să-mi care pumni în cap şi coaste. M-au lăsat într-o baltă de sânge”, declară cu glas stins, poetul. S-a târât până acasă şi după ce-a chemat salvarea s-a trezit că sângele îi curge din gură şi din ureche. În acelaşi timp a sunat la poliţie, dar poliţiştii l-au expediat mulţumindu-se să-l invite să se prezinte a doua zi la secţie. Îşi continuă victima povestirea: “După trei sferturi de oră a venit ambulanţa care m-a dus la U.P.U., de unde a urmat un întreg parcurs – de trei zile – la Ortopedie şi apoi la Clinica de Chirurgie Maxilofacială, unde am fost supus unei intervenţii chirurgicale la pomete”. Poetul este invitat în cabinetul de consultaţii, de unde se întoarce după numai câteva minute cu un certificat în care i-au fost recomandate, deocamdată, între 28 şi 30 de zile de îngrijiri medicale. Perorează, înainte de a părăsi sediul I.M.L. Cluj: “Mă duc direct la poliţie şi le fac plângere penală pe numele celor doi  – fiindcă la aşa o suferinţă nu mai am cum să-i cruţ, în ciuda faptului că sunt un pacifist convins”.

Punctul de vedere al primarului comunei Baciu

Ioan Florin Mureşan, primar comuna Baciu: “Aflu de la dumneavoastră de acest incident violent însă nu ştiu nimic nici despre coteţul de găini al acelui sătean care ar fi fost ridicat cu permisiunea mea. Eu nu am dat nicio aprobare pentru a fi ridicată pe terenul comunei o asemenea construcţie. Pe de altă parte, oamenii din Săliştea Nouă sunt destul de ciudaţi, majoritatea rude între ei – aşa că nu prea am cum să mă bag în diferendele care se ivesc între localnici. Îmi pare rău pentru ce-a păţit dl. Vlădău, un om absolut remarcabil, respectat de toată lumea şi care n-a făcut nimănui vreodată vreun necaz”.

Punctul de vedere al I.P.J. Cluj

“Luni, 21 august, partea vătămată a depus plângere la Poliţia Baciu, iar la această oră poliţia face cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de loviri şi alte violenţe”, a declarat, pentru Gazeta de Cluj, cms. şef Daniel Graur, purtător de cuvânt al I.P.J. Cluj.

Post-ul Puterea pumnului contra puterii cuvântului: poetul din Baciu, pedepsit de doi semianalfabeţi pentru o ironie! apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Un instalator, în vârstă de 45 de ani, din comuna turdeană Mihai Viteazu, a avut parte sâmbăta trecută de un „tratament” cu totul special din partea a doi drumari din Moldova, angajaţi la construcţia tronsonului de autostradă dintre Turda şi Sebeş. Acesta a fost urmărit de către aceştia, pe stradă, după ieşirea dintr-o crâşmă şi bătut crunt. Motivul:  îi sfătuise să se potolească, după ce respectivii făcuseră stricăciuni într-un local învecinat şi se pregăteau să repete isprava şi în cel în care se afla victima.  

Sâmbăta trecută, după ce-şi încheiase munca Alexandru Igna a adăstat într-unul din barurile din comună ca să savureze câteva beri. Însă – povesteşte acesta, miercuri, 23 august, pe coridoarele I.M.L. Cluj – în seara respectivă liniştea localului a fost întreruptă brusc de doi muncitori de la tronsonul Turda – Sebeş al Autostrăzii A3 „Transilvania”, beţi-turtă şi puşi pe harţă. Bărbatul, care prezintă urme pronunţate de lovituri în zona feţei, relatează apoi întreaga desfăşurare a incidentului, atât cât şi-l mai aminteşte după şocul suferit în urma loviturilor încasate: „Sunt venit în sat de la vârsta de un an, împreună cu părinţii, fiind originar din comuna Măguri-Răcătău şi acum, după decesul lor, împart casa părintească cu un frate. Muncesc în comună ca instalator şi sâmbăta trecută încheiasem o lucrare, aşa că am intrat în bar ca să beau câteva beri după o săptămână grea de muncă. Acolo făceau scandal doi drumari din Moldova, după ce fuseseră alungaţi dintr-o crâşmă învecinată unde spărseseră, intenţionat, geamul de la toaletă. N-am avut treabă cu ei, doar i-am sfătuit să-şi vadă de treabă, fapt care se vede că i-a înfuriat peste măsură, dar eu nu am realizat ce am pornit prin cuvintele mele”. Igna povesteşte mai departe că după ce şi-a încheiat consumaţia a pornit liniştit spre casă: „Nu mai ţin minte nimic din ce mi s-a întâmplat fiindcă am încasat, pe la spate, o lovitură în cap şi m-am prăbuşit apoi la pământ. M-am trezit după o perioadă nedefinită de timp, într-o baltă de sânge, fiind găsit pe drum de un consătean care a sunat la numărul de urgenţă 112”. Ajuns la Spitalul Municipal Turda medicii i-au acordat primul ajutor şi i-au cusut rănile de pe calota craniană şi de la buze. Povesteşte în continuare, dezolat, bărbatul: „Am ajuns la vârsta de 45 de ani şi n-am luat de la nimeni, în viaţa mea, o palmă măcar. Dar ce au comis aceşti indivizi cu mine întrece orice închipuire, aşa că imediat ce o să mă întorc în comună voi face plângere penală împotriva lor. Sufăr cumplit şi pe deasupra, de la incident nu mai pot să bag nimic în gură şi până şi supa o beau doar cu paiul”, adaugă acesta. Bărbatul este poftit în cabinetul de consultaţii. Se întoarce la scurt timp cu un certificat medico-legal în care i s-au recomandat zece zile de îngrijiri. Totodată, legiştii i-au adresat şi rugămintea de a se prezenta la Clinica de Chirurgie Maxilofacială pentru o radiografie a maxilarului, umflat cât o baniţă.

„Poliţia din comuna Mihai-Viteazu a fost solicitată la o intervenţie în seara zilei de 19 august, la un bărbat prăbuşit cu faţa în jos, pe un drum din localitate. Între timp, la data de 23 august, victima a depus plângere penală împotriva făptaşilor iar la această oră poliţia face cercetări în cauză pentru infracţiunea de loviri şi alte violenţe”, a declarat, pentru Gazeta de Cluj, cms. şef Daniel Graur, purtător de cuvânt al I.P.J. Cluj.

Post-ul În loc să muncească, drumarii de la Autostrada Turda-Sebeş devastează baruri şi bat localnici din comuna Mihai-Viteazu! apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

In aceasta dupa-amiaza tânărul clujean, Ciceu Alexandru, pe fondul unei dispute avuta cu iubita lui care lucreaza in Centrul Comercial Sigma din Zorilor a iesit in parcare si a încercat sa se sinucidă.Potrivit primelor informatii Alexandru a pierdut mult sânge si a fost transportat de urgenta la Unitatea de Primiri Urgențe Cluj. Aparent acest a incercat sa isi taie venele.

Pe pagina personala de Facebook acesta a lăsat un bilet de adio:

Post-ul A vrut sa isi puna capat zilelor in parcarea Sigma Center. Si-a scris si mesajul de adio (foto) apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Din păcate, sunt situaţii în care banii pentru investiţii se duc pe apa sâmbetei. De obicei, cele mai multe cazuri despre modernizarea rezumată la proiecte fanteziste şi fără utilitate le întâlnim  în sate şi comune. Însă, se pare că şi în municipiul Dej sunt proiecte care ascund destule nereguli.

România a aderat la Uniunea Europeana, nu şi la lumea civilizată. Suntem ajutaţi de ani buni cu fonduri europene, la care se adaugă sume uriaşe din bugetul local, tocate într-o risipă uriaşă. În numele modernizării României, sume uriaşe ajung anual către sute de lucrări mici. Sunt bani cheltuiţi pentru proiecte care în multe cazuri se dovedesc a fi fără utilitate. Este şi cazul municipiului Dej, unde întâlnim batjocură pe fonduri europene şi bătaie de joc la adresa populaţiei.

Se întâmplă lucruri megalomanice şi în Dej

La capitolul investiţii regionale, proiectele sunt şi mai scumpe, şi fanteziste. Pe raza Municipiului Dej, banii pentru proiecte sunt direcţionaţi către investiţii care nu funcţionează şi nu îşi ating scopul. Concret, marele proiecte de asfaltare a drumurilor din Dej ascunde nereguli care îi nemulţumeşte pe dejeni şi provoacă revoltă în rândul acestora. Asta, pentru că o bandă de circulaţie este complet blocată pe strada Cerbului din cartierul Ocna Dej de o staţie de pompe a canalizării. Aceasta blochează accesul maşinilor din cauza faptului că este mai ridicată cu câteva zeci de centimetri decât nivelul străzii, iar maşinile trebuie să o ocolească pentru a putea trece. Normal ar fi fost dacă staţia era la acelaşi nivel cu asfaltul şi nu ar împiedica circulaţia.

Mai grav, cei mai afectaţi sunt cei care locuiesc chiar în dreptul staţiei de pompe, aceştia nemaiputând să-şi folosească garajul, fiind nevoiţi să-şi lase maşinile în stradă.

Problematic este şi faptul că în respectiva zonă, prin dreptul staţiei de pompe, nu pot trece în paralel două maşini, o bandă fiind blocată complet de staţia respectivă. La fel de greu se descurcă să treacă prin dreptul staţiei respective şi oamenii din zonă care au utilaje agricole de mari dimensiuni, acestea neavând loc să treacă.

Deşi oamenii afectaţi au făcut numeroase sesizări şi reclamaţii atât la Primăria Dej, cât şi la Societatea de Apă-Canal, nimeni nu face nimic şi nu găseşte rezolvarea problemei produse de incapabilitatea celor care au realizat o astfel de lucrare. Tot ce a făcut instituţia pentru a remedia problema, a fost să instaleze un indicativ rutier de ocolire a staţiei problematice.

Ovidiu Oargă: ”Rezolvarea e în curtea primăriei”

Contactat telefonic de către reporterul Gazetei de Cluj, Ovidiu Oargă, directorul Companiei de Apă Dej a confirmat faptul că lucrarea canalizării de pe strada Cerbului are o multitudine de nereguli, motiv pentru care proiectul nici nu a fost predată instituţiei pe care o conduce.

”Lucrările nu sunt conform proiectului. Pe lângă faptul că staţia de pompe a canalizării este turnată în beton în mijlocul drumului, sistemul este unul defectuos. Iar dacă blocul de beton s-ar sparge, toate pompele s-ar distruge. Toate căminele de curăţare sunt pline de apă, astupate, nu mai ştim unde sunt. Rezolvarea e în curtea primăriei. Ei trebuie să finalizeze lucrarea, să o facă conform proiectului. Ei nu au acum un proiect. Lucrarea nu e funcţională, eu le-am zis în repetate rânduri, însă de ani de zile aud acelaşi lucru, respectiv că problema se va rezolva. De toate aceste proiecte este responsabil Consiliul Local Dej, indiferent de sursa de finanţare, iar dacă ei nu îşi fac datoria, noi nu avem cum să preluăm un sistem nefuncţional”, a declarat Ovidiu Oargă.

Contractul de asfaltare, câştigat de Tecar

Înainte, strada Cerbului era neasfaltată şi era la nivelul staţiei de pompe a canalizării. Situaţia s-a schimbat odată cu derularea marelui proiect de asfaltare, licitaţie câştigată de firma Samus Construct, condusă de Ioan Tecar, unul dintre cei mai bogaţi dejeni.

În 2014, primarul din Dej era acuzat că ”serveşte” o licitaţie de 17 milioane de euro omului de afaceri Ioan Tecar. Motivul pentru care primarul din Dej era bănuit de acest fapt era următorul: pe modelul de contract publicat pe SEAP, la “prestator”, apărea numele lui Florin Tecar, rudă apropiată de-a lui Ioan Tecar, patronul firmei Samus Construcţii. Din acest motiv, primarul Morar Costan a fost bănuit că a “aranjat” licitaţia înainte de a fi încheiată procedura de achiziţie publică. În apărarea lui, edilul Dejului spunea că este vorba de o “scăpare”, iar contractul respectiv a fost copiat, cu tot cu numele lui Tecar, după un contract mai vechi, câştigat de firma Samus Construcţii cu Primăria Dej.

Însă, cum Dorel Oargă şi-a exprimat clar punctul de vedere de pe strada Cerbului şi anume că nu va prelua o lucrare nefuncţională, aceasta va trebui refăcută pentru a putea fi recepţionată de către Compania de Apă Dej. Astfel, cel mai probabil, lucrările se vor face după cunoscutul principiu românesc intitulat sugestiv ”Dorel”. Concret, după ce trotuarul abia s-a construit, oamenii vor trebui racordaţi la canalizare, iar pentru ca acest lucru să fie realizabil, trotuarul va trebui spart. Toate aceste lucrări sunt suplimentare, lucrări care necesită cheltuieli în plus, iar toţii banii vor ajunge la Tecar în buzunar. Acum, noi ne întrebăm dacă nu cumva s-a vrut a fi ”Dorel”, astfel încât câţiva prieteni buni de-ai primarului să încaseze nişte bani suplimentari.

Lucrările de canalizare, făcute în bătaie de joc, au fost realizare de societatea Elenmarc SRL, administrată în acte de Elena Morariu, în realitate este condusă de Mircea Morariu din Dej.

Aşteptăm cu mare interes şi răspunsul Primăriei Dej la cererea pe care am înregistrat-o la instituţie în baza Legii 544/2001.

Post-ul Batjocură pe bani europeni la adresa dejenilor apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Satul Huta, comuna Chiuieşti, cel mai nordic punct de pe harta judeţului se învecinează cu Bistriţa-Năsăud şi Maramureşul. Împânzit odinioară de păduri seculare – astăzi aproape “rase” de samsarii de lemne – Huta a servit în perioada comunistă drept refugiu ideal pentru luptătorii anticomunişti din zonă, cel mai reprezentativ din rândul lor fiind Todor-Fugaru`, niciodată prins de securitate deşi împotriva lui s-au dezlănţuit adevărate vânători. Tot aici, pentru a-l determina pe Todor să se predea şi a-i descuraja pe cei ce se împotriveau comunismului, securitatea l-a împuşcat fără judecată, în 1952, în faţa sătenilor şi a propriei familii pe unchiul  “Fugarului”, Nechita Georgiu.

Satul uitat de lume, la cheremul samsarilor de păduri

Astăzi, datorită faptului că nu există o şosea viabilă Huta a rămas un sat îmbătrânit, ajuns aproape un cătun, în care locuiesc  maxim treizeci de familii. La ultima noastră vizită fusesem spectator la o impresionantă luptă în aer, pentru supremaţie teritorială, între un vultur şi un corb.  Însă la această oră – mă “liniştesc” localnicii – nu se mai luptă între ei decât corbii. “Dar, mai ales corbii-oameni care sub acoperirea unui composesorat non-profit, înregistrat în judeţul Bistriţa-Năsăud – deşi noi suntem în Cluj – rad pădurea seculară, în special cea de fag, fără să dea lemne sau dividende oamenilor. Puţini au semnat la intrarea în composesorat dar în registru se regăseşte toată lumea, cu semnături false, iar preşedintele său e un localnic numit pe viaţă în această funcţie de un judecător de la Tribunalul Beclean”, explică un mucalit din sat zâmbind cu amărăciune. Rotindu-ne privirea spre culmi observăm că omul are dreptate: pădurea de fag a dispărut aproape în totalitate peisajul fiind dominat astăzi în special de “tufoi” – păduri tinere. Apoi, aflând că am venit pe urmele “haiducilor” anticomunişti din zonă, acelaşi bărbat remarcă plin de ironie: “Păi, dacă ar fi să se ascundă astăzi, aici, badea Todor – “Fugaru”, împreună cu cei cu care a luptat împotriva comunismului pe aici şi în Munţii Ţibleşului ar fi prins imediat de securitate fiindcă nu mai există, efectiv, pădure”. Aflăm apoi şi alte amănunte legate de micuţa aşezare, furnizate cu mândrie de către localnici, anume că pe lângă Todor – “Fugaru” aceasta a dat ţării oameni importanţi, precum: Gurie Georgiu – episcopul Devei şi Hunedoarei, Ioan Georgiu – preşedintele Tribunalului Gherla, arhimandritul Gheronte Ciupe – de la Episcopia Devei şi Hunedoarei, arhimandritul Andrei Coroian – de la aceeaşi episcopie, maica stavroforă Varvara Georgiu – stareţa Mănăstirii Căşiel şi alţii. Mai aflăm un lucru incredibil: medicul zonei, clujean get-beget, face naveta la Chiuieşti şi Huta de peste treizeci şi doi de ani şi le spune tuturor că aici doreşte să fie îngropat după ce va muri – undeva între Chiuieşti şi Huta – fiindcă numai în acest loc se simte cu adevărat în al nouălea cer…

Badea Todor – “Fugaru” – eroul zonei, comparat cu Pintea Viteazul

Autorul acestor rânduri a avut de-a lungul anilor privilegiul de a face câteva reportaje despre renumitul haiduc – două filmate şi unul pentru presa scrisă – încă din perioada când acesta era în viaţă, ce-i drept, la o vârstă înaintată, 83 de ani, cu doi ani înainte de trecerea lui în nefiinţă. Era de notorietate faptul că bravul erou s-a ascuns timp de 15 ani prin păduri, securitatea nereuşind să-l captureze, în ciuda nenumăratelor “poteri” şi pânde organizate pentru prinderea lui. După ce luase calea pribegiei, încă din perioada când era militar, securitatea începuse să-l caute pe badea Todor – “Fugaru” chiar şi cu câte treizeci de cadre odată. Asta, în timp ce Maria, vajnica lui soţie primea în fiecare zi câte o bătaie straşnică de la miliţieni fiindcă refuza să le spună unde se ascunde badea Todor. Odată, în timp ce haiducul se afla într-o livadă de cireşe din localitatea dejeană Cireşoaia, a fost surprins de inginerul şi paznicul livezii. L-au capturat – neştiind cu cine au de-a face – şi au pornit cu el spre miliţie, însă la un moment dat, profitând de neatenţia lor, Todor şi-a scos pistoletul – de care nu se despărţea niciodată – şi i-a pus la pământ şi apoi i-a legat pe fiecare de un pom. Cu o altă ocazie, acesta a fost înconjurat, chiar în Valea Huţii, de trupele de securitate. Iată ce ne povestea eroul referitor la acest incident: “Am aruncat în mijlocul securiştilor traista în care aveam înfăşurate opincile. Securiştii au crezut că-i o grenadă şi s-au culcat cu toţii la pământ. În secunda următoare, profitând de deruta lor am dispărut în pădure”. Altădată, a dat nas în nas cu trupele de securitate şi nemaiavând cum să fugă s-a îndreptat hotărât spre ei şi i-a salutat. Nu l-au recunoscut, însă i-a auzit înjurându-l şi blestemându-l pentru că îi poartă pe drumuri de zile întregi. “M-au întrebat dacă l-am văzut pe badea Todor, zis “Fugarul”. Le-am zis că, într-adevăr, l-am văzut cu o zi în urmă. M-au rugat atunci să-i ajut să scoată din noroi o maşină împotmolită. M-am conformat, apoi am salutat şi-am plecat mai departe”, mai povestea luptătorul anticomunist. S-a predat singur, în 1965, după ce aflase de la Iustinian Chira – regretatul episcop al Maramureşului, pe atunci stareţ la Mănăstirea Rohia – că toţi deţinuţii politici au fost amnistiaţi în urmă cu un an. Povestea, prin 2008, haiducul: “M-a sfătuit să nu mă predau la Dej, ci să mă duc direct la Cluj, la “regiunea” de partid. Cei de la Dej erau prea îndârjiţi împotriva mea – şi ar fi zis, dacă mă prezentam, că tot ei m-au capturat. Aşa că n-am vrut să le dau această satisfacţie. După ce-am intrat în clădirea partidului comunist, am aşteptat până ce m-a primit primul-secretar căruia i-am spus că sunt fugit de 15 ani, din armată, iar motivul dezertării mele a fost acela că cei de acolo au vrut să facem ceva ce nu trebuie făcut. Atunci primul secretar a chemat miliţianul de la poartă şi l-a pus să mă ducă la sediul miliţiei şi să-mi facă buletin de identitate. Mi-a mai spus că de-acum sunt liber şi să-mi văd de treabă, că n-o să mă mai hăituiască nimeni ”.  Todor şi-a dus liniştit traiul, alături de familie până în clipa morţii sale, anul 2010. A fost îngropat cu mare cinste în cimitirul din curtea bisericii, drept răsplată pentru evlavia dovedită după întoarcerea din pribegie şi pentru faptele sale nemaiîntâlnite.

Badea Nechita Georgiu, frate cu tatăl lui Todor – “Fugaru”

Eroul împuşcat de către securitate în 1952, badea Nechita Georgiu – nemenţionat până acum în vreun text scris – era cel mai harnic bărbat din sat fiind catalogat chiabur de către autorităţi. Deţinea paisprezece vaci, doi bivoli, cai, porci, mult pământ şi peste 40 de hectare de pădure. Împlinise 50 de ani când a fost ucis mişeleşte de către securişti, după un plan bine ticluit. Lelea Saveta Georgiu, nepoata lui Nechita a fost martor ocular la execuţia acestuia. Povesteşte femeia ajunsă actualmente la vârsta de 86 de ani: “Amu`, când o-nceput necazurile el nu ştia cât mai avea de trăit, da` avea presimţirea că va fi împuşcat. Şi l-or chemat securitatea în Negrileşti iar el s-o dus pe jos. L-or adus, după o zi legat, înaintea lor, iar miliţienii se aflau în căruţă, chefuind. Apoi l-or tot întrebat una-alta şi el n-o ştiut ce să răspundă, aşa că ei l-or pus pe un părău şi l-or împuşcat. Ginerele Partenie zis a lui Nechita i-o săpat groapa, dar apoi miliţienii, beţi, or vrut să-l împuşte şi pe tata, Ilie Georgiu, că ei au fost fraţi. Şi or mers apoi pe jos să-l ducă unde l-o-mpuşcat şi pe uncheşul Nechita. Dar tata i-o zis la mama, tare, să fugă până acasă ca să aducă un ţol, să ni-l pună în faţa ochilor – să nu vedem noi, cei şase copii, cum îl împuşcă. Eu eram acolo şi aşteptam să-l împuşte pe tata dar norocul nostru a fost că n-am avut ţol acasă şi la miliţienii beţi li s-o făcut milă de noi. L-o cruţat pe tata, după ce tata i-a strigat mamei: „O viaţă n-ai făcut un ţol, să nu vadă copiii cum mor”? A avut noroc şi pentru că le-au mai venit miliţienilor nişte sticle de băutură şi aceştia s-or concentrat pe ele”. Intervine în discuţie şi fiul Savetei, Ioan Georgiu: “Împreună cu unchiul Nechita mai trebuia să moară un om, badea Ioan Georgiu, chemat şi el la Negrileşti – dar a scăpat printr-o adevărată minune. După ce şi-au dat întâlnire în afara satului, Ioan s-a culcat lângă o căpiţă de fân şi – trudit fiind – a adormit. Uncheşul Nechita şi-o luat cu el toţi banii, ca să nu-i fie confiscaţi de Securitate, şi i-a ascuns într-o căpiţă aflată vizavi de locul unde dormea Ioan. Şi, pentru că nu l-a văzut pe acesta, s-a gândit că omul o fi pornit de unul singur, aşa s-a grăbit să-l ajungă din urmă. La rândul lui Ioan, după ce s-a trezit s-a întors acasă, pentru că singur nu a vut curaj să se prezinte la Securitate. Culmea, după câteva luni de la execuţia lui badea Nechita, când rudele lui au strâns căpiţa i-au găsit acolo toţi banii neatinşi, 4000 de lei, sumă mare pentru acea vreme”. Îşi face apariţia şi badea Ilie Georgiu, un bărbat în vârstă de 58 de ani, nepot de-al “Fugarului”. Doreşte să ne prezinte un alt personaj, pe Dănilă Georgiu – azi ajuns la 92 de ani – cel care iniţial fusese luptător în echipa lui Todor -“Fugarul”, dar apoi l-a trădat – pe el şi întreaga trupă de anticomunişti – motivul fiind refuzul lui Nechita de a-i permite fiicei sale să se mărite cu el.  “Badea Dănilă o anunţat Securitatea că toţi îs la locul numit “Secătura Gabor”, unde era un grajd de oi şi o cameră de locuit. Erau şapte fugiţi din Negrileşti şi dormeau cu toţii pe verandă. Doar Todor, după obiceiul lui, dormea sub cerul liber la câteva zeci de metri de ceilalţi. De altfel el a fost primul care i-a simţit pe securişti şi a dispărut în pădure. Dar norocoşi au fost şi ceilalţi pentru că – avertizaţi de Todor – au reuşit la rândul lor să scape. Doar Dănilă a tras ponoasele fiindcă securiştii s-au răzbunat pe el, deşi era omul lor şi l-au trimis drept pedeapsă pentru trei ani la Canalul Dunăre-Marea Neagră”. Încercăm din răsputeri să purtăm o discuţie cu bătrânul Dănilă, stabilit în comuna Lunca Mureşului, judeţul Alba, dar  în momentul acela aflat în Huta, la fiul său. Din păcate acesta ne-a interzis cu desăvârşire să intrăm pe perimetrul gospodăriei lor, aşa că am renunţat. Ajungem în centrul satului şi întrebăm de mormântul lui badea Nechita Georgiu. Ne ghidează spre el badea Vaida Costan, un bărbat în vârstă de 63 de ani, proprietarul terenului unde a  fost îngropat Nechita. Ajungem, după câteva minute de urcuş prin pădure, la locul numit “Faţa Lupului”, unde se află mormântul – deocamdată în paragină – al eroului. “Am fost de faţă când badea Partenie Georgiu, cel care a fost pus să-i sape groapa, i-a făcut mormântul, mulţi ani mai târziu. Ştiu de la el că atunci a săpat o groapă de numai un metru şi jumătate, fiindcă securiştii i-au spus să sape repede fiindcă va mai fi un împușcat iar el, crezând că e vizat, n-a fost în stare s-o facă mai adâncă. Acuma am auzit că fiul “Fugarului” i-a făcut cruce de piatră şi curând o să-i aranjeze mormântul aşa cum trebuie”, explică Vaida Costan.

Cel care l-a executat pe Nechita, cuprins de remuşcări, s-a sinucis

Pornim spre casa lui Todor –“Fugaru” unde trăiesc urmaşii acestuia, adevăraţi gospodari, cu nenumărate acareturi pe lângă casă. Îl interpelăm pe Tănase Georgiu, fiul renumitului haiduc. Pentru început, acesta explică astfel uciderea unchiului său, Nechita: ”Briceag, temutul şef al Securităţii din Dej avea boală demult pe Nechita pentru că-i dădea mâncare lui tata, când acesta era fugit prin păduri. Iar execuţia lui a avut următoarea desfăşurare: după ce l-au adus legat de la Negrileşti, s-a făcut un pluton de execuţie din patru miliţieni şi securişti, dar numai Obreja, şeful de post din Giurgeşti, a avut cartuşe. Ceilalţi nu. El a cerut acest lucru fiindcă a vrut să-l ucidă pe Nechita cu mâna lui, aşa că numai el a tras. Ulterior, după patru ani de la execuţie, cuprins de remuşcări s-a spânzurat. Totul, după ce s-a spovedit la popa şi i-a spus că se căieşte teribil pentru gestul său făcut la beţie”. Referindu-se şi la epocala întâlnire a tatălui său cu criminalul Briceag, şeful Securităţii din Dej, ne-o relatează zâmbind: “Când s-a întâlnit cu Briceag, acesta s-a răstit la el, zicându-i: “Ce, mi-ai trimis scrisoare că mă împuşti pentru că l-am executat pe unchiu-tău”? La care tata i-a răspuns: “Vă rog să-mi arătaţi scrisoarea. De zis, am zis că vă omor, dar n-am scris scrisoare”. Cât despre badea Nechita, aflaţi că a fost declarat mort abia în anul 2008, în urma intervenţiei urmaşilor. Oricum, mormântul său de la “Faţa Lupului” va fi curând refăcut fiindcă i-am cioplit o cruce de piatră şi o să i-o instalez curând de tot”.

Plecăm din sat – îndreptându-ne către Dej –  prin amabilitatea unui samsar de lemne din Beclean, aflat în relaţie contractuală cu şeful “pe viaţă” al composesoratului. Așa că am însoțit pe o distanță de câţiva kilometri mai multe remorci de-ale lor încărcate cu copaci întregi – dar şi cu buşteni de foc – şi am pornit spre Dej doar după ce actele au fost încheiate. Instalaţi confortabil în jeep-ul său, surprindem pe drum diverse dialoguri de-ale sale cu furnizori cărora le refuză ofertele spunând că momentan se concentrează pe tăierea unei păduri de fag. Apoi se lansează într-o pledoarie în favoarea firmei Schweighofer, “singura valabilă în România, dar care e atât de ponegrită fiindcă a refuzat să mai dea şpagă la guvernanţi”.  Ajungem la Dej şi răsuflăm, în sfârşit uşuraţi. Avem senzaţia că am scăpat dintr-un pericol uriaş, deoarece samsarul ne ceruse numerele de telefon şi verificase, cu judiciozitate corectitudinea acestora. Am  văzut, în sfârşit, faţa “umană” a Mafiei lemnului, care prin metode perfect legale, aprobate până la cel mai înalt nivel, jefuieşte bogăţia noastră naţională, totul sub ochii urmaşilor foştilor haiduci. Care, din păcate acum nici nu mai au puterea să li se împotrivească. Şi ne întrebăm: nu cumva comunismul a învins pentru totdeauna în România?

Post-ul Povestea lui Nechita Georgiu, împuşcat fiindcă l-a sprijinit pe Todor – “Fugaru”, haiducul niciodată prins de securitate apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

În timp ce Anna Horvath este judecată în Cluj-Napoca pentru fapte de corupţie, în Ungaria este premiată pentru reprezentarea emblematică a ţării în lume. Vicepremierul maghiar Zsolt Semjen consideră că fostul viceprimar al Clujului este persecutată în România pentru singurul fapt că este de etnie maghiară. Atât de persecutată este Horvath, încât peste câteva zile se va bucura de un concediu în afara României, deşi se află sub control judiciar.

Judecătorul, îngăduitor

În iulie, judecătorii instanţei clujene au constatat legalitatea şi temeinicia măsurii preventive luate împotriva Annei Horvath, judecată pentru comiterea mai multor infracţiuni de trafic de influenţă și spălare de bani. Cu toate că se află sub control judiciar, judecătorul de la Curtea de Apel Cluj a fost îngăduitor cu aceasta şi i-a aprobat o deplasare în Ungaria. Astfel, în perioada 29.08.2017 şi până în 06.09.2017, Anna Horvath se va relaxa la Holiday Park Balaton în Ungaria.

”Respinge cererea inculpatei de revocare a măsurii controlului judiciar. În baza art. 215 alin. 9,8 C.p.p. admite cererea inculpatei şi încuviinţează ca, în perioada 29.08.2017-06.09.2017 aceasta să se deplaseze în afara României, respectiv în Ungaria pentru a-şi petrece concediul de odihnă la Holiday Park Balaton H6072, 8237 Tihany, Ungaria”, a consemnat instanţa Curţii de Apel Cluj.

Premiată la Budapesta

Implicată într-un dosar de corupţie, dar şi într-unul de integritate, Anna Horvath a fost premiată pentru reprezentarea emblematică a Ungariei în lume. Viceprimarul maghiar Zsolt Semjen a participat recent la o ceremonie în cadrul Parlamentului de la Budapesta pentru etnicii maghiari care locuiesc în alte state ale lumii. Cu această ocazie, acesta a menţionat că îi va proteja pe cetăţenii ungari care ”sunt persecutaţi în România prin metode aparent legale”.

”Ungaria ar trebui să urmeze exemplul Israelului, care îşi foloseşte toată influenţa pentru a proteja toţi israelienii din lume şi le oferă o locuinţă dacă sunt persecutaţi”, a spus Zsolt Semjen.

Pentru reprezentarea emblematică a Ungariei în lume au fost premiaţi 11 persoane. Vicepremierul Ungariei a evidenţiat situaţia etnicilor maghiari din Venezuela care trăiesc ”în haos, în circumstanţe imprevizibile, în dictatură”.

”Aceşti cetăţeni vor fi mereu bine primiţi în Ungaria, chiar şi cu familiile, chiar dacă unii membri nu vorbesc limba ungară şi vor primi tot sprijinul pentru a se stabili aici”, a spus Zsolt Semjen.

De asemenea, vicepremierul Ungariei a afirmat că ungurii din România ”sunt persecutaţi şi se află sub atac continuu, prin intermediul unor metode aparent legale”. Cât despre premiata Anna Horvath,  aceasta se bucură de tot sprijinul şi toată susţinerea conducătorilor Ungariei.

”Această tendinţă nu s-a încheiat… de aceea printre persoanele premiate în acest an se numără fostul viceprimar al oraşului Cluj-Napoca, Anna Horvath, pentru a ne arăta susţinere faţă de ea”, a mai spus vicepremierul.

Se întoarce! Nu se întoarce…! Se întoarce! Nu se întoarce…!

Nu e exclus faptul ca Anna Horvath să nu se întoarcă în România, dat fiind faptul că aceasta se bucură de o mare susţinere din partea oficialilor din Budapesta, aceştia încercând să valideze ideea că Anna Horvath ar fi nevinovată şi este persecutată în România.

Nu ar fi primul caz în care un lider UDMR ar încerca să scape de justiţie, adăpostindu-se în Ungaria. Este vorba despre Marko Attila pe care de aproape doi ani, Ungaria refuză să-l predea autorităţilor judiciare din România după ce a fost acuzat că a prejudiciat bugetul de stat cu 89 de milioane de euro. Marko Attila a dispus acordarea unor despăgubiri ”umflate” de la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.

După ce a fost pus sub acuzare, Marko Attila a fugit în Ungaria, unde premierul Viktor Orban i-a promis sprijin şi protecţie, adică nu va fi extrădat. Pe numele acestuia a fost emis un mandat de arestare în lipsă care nu a fost pus în aplicare.

Acuzată de corupţie

La mijlocul lunii octombrie, procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie Serviciul Teritorial Cluj dispuneau punerea în mişcare a acţiunii penale şi luarea măsurii controlului judiciar pe o durată de 60 de zile, începând cu data de 10 octombrie 2016, faţă de inculpata Horvath Anna, la data faptei viceprimar al municipiului Cluj-Napoca, cu privire la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

Procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul teritorial Cluj au descins la Primăria Cluj-Napoca pentru a efectua cercetări ce vizează suspiciunea săvârşirii, în perioada 2014 – 2016, a unor infracţiuni de corupţie şi asimilate celor de corupţie.

În ordonanţa procurorilor se arata că, în cauză, există date şi probe care conturează următoarea stare de fapt:

”În perioada februarie – mai 2016, inculpata Horvath Anna, în calitate de viceprimar al municipiului Cluj-Napoca, şi-a folosit influenţa pe lângă funcţionari publici din cadrul Primăriei pentru urgentarea avizării unui proiect imobiliar în care un om de afaceri avea interese economice.

Derularea acestui proiect imobiliar presupunea obţinerea în prealabil a mai multor documente: eliberarea unui certificat de urbanism, confirmarea unui aviz de oportunitate, concesionarea unei suprafeţe de teren, eliberarea autorizaţiei de construire.

Pentru demersurile pe care le-a făcut pe lângă funcţionari cu atribuţii în domeniul urbanismului şi autorizării lucrărilor de construcţii, inculpata Horvath Anna a pretins omului de afaceri procurarea şi remiterea unui număr de 60 de abonamente (având o valoare totală de circa 20.000 lei) la două festivaluri de muzică, pe care să le ofere ulterior ca stimulent voluntarilor care o sprijineau în cadrul campaniei electorale. Cele două persoane au convenit să disimuleze remiterea abonamentelor sub forma încheierii unui contract de sponsorizare, urmând ca viceprimarul Horvath Anna să indice omului de afaceri datele de identificare ale unei persoane juridice cu care să fie încheiat acest contract.

De asemenea, în acelaşi context, inculpata Horvath Anna a promis că şi după alegerile locale îl va ajuta pe acelaşi om de afaceri şi în cazul altor proiecte imobiliare în care acesta din urmă avea interese economice”, arată procurorii.

Post-ul Anna Horvath, nouă zile de ”persecuţie” apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.