Se pare că PLUS nu a reușit să găsească un președinte de partid pentru fiecare județ care să corespundă unui model schițat: să aibă un off shore ca Biriș sau Grigorescu, să aprobe un proiect cu dedicație SRI sau să recicleze banii din conctracte de stat în sposorizarea unor site-uri extremiste, așa că au ales să nominalizeze câțiva “coordonatori” anonimi și “nonpoliticieni” pentru fiecare regiune. De asemnea nu și-au dat silința nici să existe un sediu al partidului deschis în județul Cluj.

Coordonatorii PLUS: “nonpoliticieni” si anonimi

Clujul face part din regiunea de Nord-Vest alături de Bihor, Bistrița-Năsăud, Maramureș, Satu-Mare și Sălaj. Conform paginii web oficiale al partidului, această regiune este coordonata de Dragoș Pîslaru, Dan Clinci, Adela Lile si Florin Sabou.

Nicolae Dragos Pislaru este un politician PLUS care a fost ministru în cabinetul lui Dacian Cioloș ocupând portofoliul Muncii. Afacerile lui Nicolae Dragos Pislaru cu bani publici au fost principala sursă de venit pentru politicianul PLUS-USR. Cumulat, în cei 8 ani plini de activitate (2008-2015), firma GEA Strategy&Consulting SA, cu un staff cuprins între 10 și 40 de oameni, a avut o cifră de afaceri de 41,5 milioane lei (în medie 5,2 milioane lei anual), din care aproximativ 70% provin din contracte cu statul, adică în jur de 29 milioane lei. Profitul societății în cei 8 ani de funcționare a fost de 5,2 milioane lei. Asta înseamnă o medie anuală de 650.000 lei, echivalentul a 150-170.000 euro, adică un profit de până în 30.000 euro/an pe cap de acționar.

Dan Clinci este coordonatorul “nonpolitician” fara studii sau experienta in acest domeniu, este un clujean, absolvent al Facultății de Arhitectură și Urbanism. La momentul actual Clinci este arhitect, mai exact cel care coordonează, din partea Ordinului Arhitecților din România, filiala Cluj, toate concursurile de soluții realizate în parteneriat cu Primăria. 

Florin Sabou este membru in consiliul director al Camerei De Comerț Și Industrie Româno-Germană AHK Romania. Fără o vastă experientă in politică, Sabou se pare că încearcă să iasă din anonimat si sa apara in lumina reflectoarelor.

Adela Lile este cu siguranta cea mai necunoscuta din aceasta lista, scena politica din Romania nu a auzit numele ei dar cu toate astea a fost aleasa ca si coordonatoarea PLUS pe regiunea de Norv-Vest.

PLUS Cluj, inexistent

Reporterul Gazeta de Cluj s-a deplasat la sediul PLUS de pe strada Eroilor. La respectiva locatie se află doar semnul partidului pe usă fără un orar de audiente, fara date de contact. Sediul era inchis si se pare că sediul ar fi defapt mereu inchis. Persoanele din vecinătate au declarat că nu au văzut să fie vreodată cineva acolo. O doamnă care isi desfăsoara activitatea in aceasi clădire sustine că “Am vazut acum aproximativ o luna pe cineva intrand acolo dar nici pana atunci nici de atunci incolo nu am observat să fi intrat cineva in cabinetul respectiv”. Nici pe pagina web oficială nu apare un program al acestui sediu “fantoma” sau vreo persoana de contact.

Biroul National PLUS pe “minus” si la capitolul politică

Situatia nu e diferita nici când vine vorba de Biroul National PLUS din care fac parte aceasi categorie de persoane ca si cei prezentati mai sus care sunt coordonatori pe regiunea din care face parte judetul Cluj.

Dan Ionescu a fost consilier al ministrului Energiei Victor Grigorescu pentru zona de strategie și transparență.

Andrei Lupu e avocat și predă drept constituțional la Facultatea de Drept din cadrul Universității din București. A devenit mai întâi membru al platformei România 100, o mișcare civică la care au aderat mulți dintre colaboratorii săi din guvern, tot după măsurile din domeniul justiției luate de guvernul PSD-ALDE la începutul lui 2017. Acum e în Biroul Național principala structură de conducere a PLUS, coordonator pe Justiție.

Dragoş Neacşu este directorul general al Erste Asset Management, cel mai mare administrator de fonduri de investiţii din România. Singura incursiune anterioară în politică a fost prilejuită de un rol de tehnocrat, la invitația PNL, în postura de secretar de stat în Ministerul de Finanțe (2005), în echipa care a introdus cota unică, unde a avut sub coordonare Trezoreria Statului, relația cu instituțiile financiare internaționale, cu agențiile de rating (“investment grade” de la S&P si JCRA, în premieră) și a fost reprezentantul oficial al României în mai multe instituții financiare multilaterale.

Oana-Maria Bogdan e un nume care a reusit să se facă auzit intr-un timp foarte scurt, ale cărei comentarii privind desființarea proprietății private, au mai făcut puțină publicitate formațiunii lui Dacian Cioloș. Oana-Maria Bogdan, care militează pentru desființarea proprietății este aceeași care,  în 2007, a împrumutat un sfert de milion de euro de la o bancă, pentru a-și achiziționa un apartament în capitala Belgiei, Bruxelles. Iar, când nu face politică, se ocupă cu activități de arhitectură.

George Cățean provine dintr-o familie de ciobani din Brasov iar impreuna cu cei doi frati ai lui face afaceri de milioane de euro din oierit, acestia au peste 1.500 de oi şi au depăşit o cifră de afaceri de un milion de euro.

Ioan-Dragoș Tudorachea condus între 2000 și 2005 structuri și departamente juridice în cadrul misiunilor OSCE și ONU din Kosovo. Mai apoi a renunțat la funcția din ONU și a revenit în țară, la Delegația Comisiei Europene, unde a preluat portofoliul Justiție și lupta anticorupție. Dragoș a plecat la Bruxelles, în Direcția Generală Justiție și Afaceri Interne a Comisiei Europene. A primit funcții de conducere în cadrul instituțiilor europene și a gestionat mai multe unități și proiecte strategice la nivelul Uniunii Europene, precum Sistemul Informatic Schengen, Sistemul Informatic pentru Vize, crearea Agenției Europene eu-LISA. În perioada crizei migrației, lui Dragoș i s-a încredințat conducerea unităților de coordonare și strategie din Direcția Generală Afaceri Interne, până în 2015, când a fost numit membru al Guvernului condus de Dacian Cioloș. Între noiembrie 2015 și ianuarie 2017, a ocupat funcțiile de șef al Cancelariei, Ministru interimar al Comunicațiilor și Ministru al Afacerilor Interne.

Elena Călin este și profesor invitat la Summer Academy a Frankfurt School of Management and Finance, o academie de finanțe din Europa.

Vlad Voiculescu e nimeni altul decat cel despre care fostul consilier PNL, Tănase Stamule spune că ar proveni dintr-o familie de „securiști”, care l-ar fi ajutat să acceadă în carieră.

Irina Alexe, responsabilă cu „Dezvoltarea teritorială” în Biroul Naţional al PLUS, a fost numită, în septembrie 2016, în funcţia de secretar de stat la Ministerul Afacerilor Interne. Anterior, Irina Alexe a ocupat funcţia de secretar de stat la Cancelaria Prim-Ministrului Dacian Cioloş.

Potrivit informaţiilor din presa anilor precedenţi, Irina Alexe a fost cel mai tânăr chestor (grad profesional echivalent celui militar de general cu o stea) din Poliția Română, la doar 35 de ani. Este un mister total felul în care Irina Alexe a ajuns chestor la 35 de ani, lucru care părea imposibil, ţinând cont de paşii care trebuie parcurşi şi de faptul că acest grad profesional se obţine foarte greu. Unele publicatii sustin ca în 2016, că Alexe a ajuns la MAI, unde s-a ocupat de coordonarea prefecţilor, în urma insistenţelor lui Vasile Blaga. O alta publicatia scria ca Irina Alexe nu a fost doar cel mai tânăr chestor din istorie, ci şi unul dintre cei mai tineri pensionari din sistem. Noua membră a conducerii PLUS s-a pensionat la 42 de ani şi, potrivit sursei citate, are o pensie de aproximativ 13.000 de lei pe lună.

Articolul Partidul fantomă. Securiști în PLUS, președinți de partid și sedii în MINUS apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Proaspătul desemnat candidat pentru alegerile prezidențiale, USR-istul Dan Barna a luat sute de mii de euro de la PSD. Până în vara anului 2016, președintele USR a deținut  jumătate din acțiunile unei companii de consultanță. Este vorba despre SC Grupul de Consultanță și Dezvoltare DCG SRL, care a derulat, în perioada guvernelor PSD, contracte cu statul în valoare de aproximativ 400.000 de euro, notează jurnalul.ro. Societatea a fost administrată chiar de soţia sa, Olguţa Dana Totolici.

După retragerea lui Dan Barna, compania a fost controlată de partenerul său de afaceri, Dumitru Dragoș Jaliu, acesta cooptând între timp noi asociați. Printre aceștia se numără și Ana Cristina Pojoga, fiica lui Dan Ioan Pojoga, un om de afaceri din cadrul grupului Interactive Systems & Business Consulting, entitate care activează în zona furnizării sistemelor de informații și securitate pentru Armata Română.

SC Grupul de Consultanță pentru Dezvoltare DCG SRL, companie înfiinţată în februarie 2007, se ocupa cu activități de consultanță juridică, contabilă și în domeniul fiscal.

În ianuarie 2010, compania a primit, din partea Universității de Medicină și Farmacie “Iuliu Hațieganu” Cluj Napoca, un contract în valoare de 40.895 euro, pentru activități de formare profesională. Trei ani mai târziu, Ministerul Administrației și Internelor, condus, la acea dată, de fostul lider USL Radu Stroe, încheia cu compania lui Barna un contract de 220.576 euro pentru elaborarea și tipărirea unui ghid despre gestionarea fondurilor europene. În octombrie 2014, Ministerul Justiției, condus la acea dată de actualul senator PSD Robert Cazanciuc, a încheiat cu aceeași companie un contract în valoare de 78.361 euro, iar, în februarie același an, Consiliul Județean Ialomița, condus de PSD-istul Vasile Ciprian Ciupercă, a atribuit societății lui Dan Barna  un contact de 22.632 euro. Firma a mai primit contracte, prin cumpărare directă, cu Prefectura Constanța, cu Asociația Transilvania Nord, cu Asociația Grup de Afacere Locală Făgăraș şi cu Spitalul Municipal de Urgență Timișoara. În total, valoarea acestor contracte încheiate de firma lui Dan Barna cu statul se ridică la 1.734.225 lei cu TVA, adică 392.530 euro, scrie bugetul.ro.

Articolul Firma USR-istului Dan Barna a avut contracte de sute de mii de euro de la PSD apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Virgil Măgureanu și generalul Virgil „Vulpea” Ardelean sunt oameni scumpi la vorbă. Primul apare rar în public, iar al doilea n-a mai dat un interviu de peste 15 ani. Ambii fac, astăzi, dezvăluiri interesante despre măruntaiele circuitului Caritas, din anii ’92-’94, care a sărăcit milioane de români și a îmbogățit o droaie de politicieni și o gașcă de interlopi, scrie evz.ro.

Jocul piramidal Caritas, de la Cluj, înființat de un banal contabil din Brașov, Ioan Stoica, a început să funcționeze în primăvara lui 1992 și a intrat în faliment doi ani mai târziu. Oamenilor li se promitea că vor primi de opt ori suma depusă în circuit, după trei luni. La început totul mergea perfect și Ioan Stoica devenise un fel de Mesia. Perspectiva câștigării unor bani nemunciți i-a vrăjit pe mulți. S-a ajuns ca, în perioada de apogeu a jocului, să se ruleze, circa o treime din masa monetară a României, echivalentul în lei a un miliard de dolari, și că erau implicate în circuit între 35 și 40% dintre gospodăriile românilor.

A venit, apoi, iminentul declin și falimentul. Gaura estimată a fost de 450 de milioane de dolari. Au fost întocmite rapoarte, s-au tras concluzii, dar nimeni nu au luat nicio măsură să stopeze înșelătoria. Autoritățile statului au stat cu mâinile în sân, complice. La Cluj, șeful poliției municipale era Virgil Ardelean, ulterior devenit șeful serviciului secret al MAI, UM 0215, celebra „Doi ș-un sfert”, iar Virgil Măgureanu era directorul SRI.

Ambii, vorbesc astăzi în premieră și exclusivitate pentru EVZ, despre informațiile pe care le aveau, modul în care acestea au fost folosite, despre cine a făcut și, mai ales, n-a făcut ceva concret să pună capăt escrocheriei patronate de Ioan Stoica. În mare, cei doi au răspuns cam la aceleași întrebări, personalizate doar unde era absolut necesar. Polițistul și capul SRI din acea vreme vorbesc printre rânduri, subliminal – cum le șade bine unor oameni ca ei – dar suficient de străveziu pentru a putea să tragi, de unul singur, o concluzie corectă.

„Vulpea”: „Stoica era văzut ca un salvator al săracilor!”

Generalul Virgil „Vulpea” Ardelean, în vârstă de 68 de ani, era, cu un sfert de veac în urmă, comandantul Poliției Cluj Napoca. Oraș care devenise o Mecca a celor care visau să se îmbogățească rapid. Autoritățile locale din Cluj tolerau, dacă nu chiar încurajau, circuitul piramidal al lui Ioan Stoica. „Vulpea” a intuit pericolul și, repede, a devenit principalul inamic al escrocului. Atât doar, că era singur în acest război, fără aliați puternici și devotați. Doar o mică parte din presă, printre care și Evenimentul zilei, cel mai important cotidian al țării, îi era alături.

Se știe că fostul primar al Clujului, Gheorghe Funar, i-a pus la dispoziție lui Stoica un spațiu chiar în incinta primăriei. Cum așa? A luat Funar bani de la Stoica? Ce știe „Vulpea”? Lui Virgil Ardelean îi vine greu să afirme răspicat da sau ba. „Cunoscîndu-l pe Funar, eu nu-l asociez cu un om corupt, ci cu un primar deschis la oportunități ale căror evoluții, chiar dacă nu le realiza, le accepta, chiar dacă el n-a anticipat o evoluție negativă a unui asemenea fenomen”, te bagă în ceață generalul, cu un limbaj aproape codificat, buruienos. Și, care era atmosfera la Cluj? Cum era văzut patronul Caritasului?

Fostul polițist se mai destinde: „Clujul acelor ani trebuie privit ca un oraș în care exista o anumită armonie, dar în care sensibilitățile de pe urma evenimentelor de la Târgu Mureș, din martie ’90, au lăsat urme serioase. Ioan Stoica nu era cunoscut de nimeni, dar în scurt timp a devenit celebru. Își făcea o publicitate sugestivă și extrem de ofensivă. Era văzut ca un salvator de către cei săraci și un prilej teribil pentru cei care voiau să se îmbogățească”.

„Mi-am jucat cariera și libertatea!”

Care a fost rolul presei, naționale sau locale, în promovarea jocului? Un ziar local, „Mesagerul transilvan”, avea exclusivitate la publicarea listelor cu deponenții câștigători, cunoscutul jurnalist Mihai Tatulici a publicat pe TVR un interviu în care îi ridica mingea la fileu lui Ioan Stoica. Exemple ar mai fi. Știe generalul Ardelean dacă au luat anumiți ziariști bani de pe urma Caritasului? „Caritasul trebuie înțeles ca un fenomen complex, nu ca un act în sine, izolat, din care s-au adăpat, deopotrivă, oameni simpli, ziariști, politicieni, oameni de afaceri și chiar polițiști”.

Bun așa, atunci știe Virgil „Vulpea” Ardelean ce oameni importanți, cunoscuți, au jucat și au luat bani de pe urma acestui joc piramidal? Generalul se foiește pe scaun în timp ce te scanează, atent: „Eu, ca șef al Poliției Cluj Napoca, îmi jucam cariera și, de ce nu, libertatea! Vă confiez, ceea ce n-am mai spus până acum, că eu – cu echipa mea – m-am simțit foarte izolat pentru faptul că, din primele zile, anticipam pericolele în planul ordinii publice, care se puteau dezvolta din cauza afluenței enorme de oameni veniți la Cluj, din toată țara, și condițiilor precare în care aceștia trăiau. Infracționalitatea a evoluat necontrolat și vinovat puteam fi numai eu! Acesta este motivul pentru care am încercat să înțeleg ce am de făcut ca să salvez Clujul, ordinea publică și, implicit să-i protejez pe polițiștii din echipa mea. Informațiile obținute conduceau clar la ideea că Stoica era extrem de activ și avea numeroase contacte cu oameni importanți. Ne-a fost greu, însă, să dovedim acest lucru și vă confirm că nu a existat o casetă cu liste de oameni care au fost tratați preferențial. Dacă a existat așa ceva numai Stoica poate ști”.

Stoica încasa sume imense în bancnote nou-nouțe

În ce anume au constat informațiile sale? Ardelean spune că Stoica s-a ferit de el și de oamenii săi ca dracu’ de tămâie: „Am avut, însă, informații de la casierițele sale care ne transmiteau acest lucru și tot ele ne explicau cum veneau teancuri de bancnote nou-nouțe, lipite între ele, neîntrebuințate! Asta e o informație pe care n-am mai divulgat-o”.

La acea vreme banconte noi-nouțe nu puteau ieși pe piață decât dintr-un singur loc: Trezoreria BNR. Virgil Ardelean a intrat în posesia dischetelor pe care se aflau toți deponenții de la Caritas. Cum a reușit? Râde: „Simplu. La debutul anchetei cu procuratura locală. Polițiștii și procurorii au descins și au ridicat toate documentele. N-am avut niciodată liste sau dischete înainte de acest moment”. Mai adaugă că acestea au fost văzute de toți polițiștii, procurorii și avocații care au lucrat în cauză.

Virgil Măgureanu: „L-am avertizat pe Funar și el l-a girat pe Stoica!”

Virgil Măgureanu a fost directorul SRI între 1990 și 1996. În ce a constat atenția pe care a acordat-o această instituție „Fenomenului Caritas? Șeful spionilor din acei ani își alege cu grijă cuvintele: „În acel timp, societatea traversa o perioadă de dezordine în întreaga sa viață economică. Să nu uităm că în acel interval a dispărut fără urmă flota românească, într-un mod neclarificat nici azi.

Tot atunci, s-au mai întâmplat și alte lucruri negative, ca dispariția unor mari unități economice și nerecuperarea unor mari datorii externe din partea unor state până atunci prietene. Caritasul nu poate fi înțeles, ca fenomen grav, decât în acest context în care au existat chiar și formațiuni politice care i-au acordat sprijin vădit. Argumentez în acest sens cu faptul că primarul Clujului, Gheorghe Funar, s-a întâlnit cu mine, în mod special, și subiectul a fost «Fenomenul Caritas», care își avea sediul chiar în primăria sa. Cu toate avertismentele primite, în chiar seara acelei zile, Funar a apărut la televizor cu Stoica!”.

Caritasul, sprijinit de toate partidele

Fostul director al SRI spune că au existat mai multe feluri de informații care indicau că o mare masă monetară a circulat în favoarea Caritasului: „E un truism, dar și o trăsătură! Erau vădite lăcomii din partea unor oameni politici care își primeau tainul… Spre exemplu, cunoscutul parlamentar PUNR, și unul dintre cei mai vajnici «patrioți» Ioan Gavra”. Despre acesta e de notorietate că strângea bani de la colegii din Parlament și-i depunea, personal, la Caritas.

Dar presa, ziariștii, au pus și ei botul la cașcavalul oferit de Stoica? Greu de spus, zice Măgureanu: „Dar, în mod vădit, Caritasul s-a bucurat și de un sprijin al unor indivizi pe atunci înrolați în presă. Au fost chiar și fenomene de încurajare a circuitului din partea unor extremiști maghiari cu scopul, vădit, de a destabiliza. Nu numai că eu știam aceste nume, dar am atras atenția, la vârful conducerii politice, asupra fenomenului și a oamenilor politici implicați! Știu bine că au luat «smântâna de pe oală» cei din conducerile locale ale mai multor partide. Nu se sfia să ia nici opoziția. A existat o lăcomie sistematică și o înțelegere tacită între toate vârfurile locale, să nu se strice jocul. Nu a exista, în cei doi ani cât a durat, nicio opoziție categorică, care să stopeze și eradicheze fenomenul”.

Iliescu și Văcăroiu au știut totul și n-au făcut nimic

A văzut Măgureanu dischetele, confiscate de Virgil „Vulpea” Ardelean de la Ioan Stoica, pe care se aflau toți deponenții de la Caritas? Sau măcar parte dintre ele? Zîmbește, mefistofelic: „E suficient să spun că fenomenul de combatere a fenomenului, la fața locului, a modului oneros de desfășurare a acestui joc piramidal s-a făcut în comun de Poliție și SRI. Noi am avut un rol ultimativ și categoric în distrugerea sa!”.

E de presupus că președintele Ion Iliescu era informat despre ceea ce se petrecea la Cluj. Ce atitudine a avut el? Dar premierul Nicolae Văcăroiu? Măgureanu dă din umeri, a neputință: „Și unul și celălalt au dezaprobat fenomenul, dar nu s-au implicat direct în stoparea și dispariția lui. Nu cred că aveau vreun interes… Trebuie, însă, menționat că periculozitatea pentru echilibrul economic al țării a fost o preocupare și pentru diverși parteneri externi, în primul rând din partea principalelor țări europene: Germania, Marea britanie și Franța”.

Furturi de buzunar cât în întrega țară

Fostul corespondent al EVZ de Cluj, Bogdan Eduard, a povestit cum l-a salvat de la linșaj Virgil Ardelean pe Sergiu Toader, un alt coleg de-al nostru, de la București, care făcea și el o investigație la un miting al „caritașilor”. Cum a fost?

Fostul șef al „Doi ș-un sfert” se fâstâcește un pic: „Întrucât încă de la începutul jocului am declarat, chiar în Evenimentul zilei, că acest circuit este unul imoral, miam atras ostilitatea multora. Vă confirm că Evenimentul zilei a fost cel mai activ ziar care s-a alăturat acestei poziții și care a avertizat de posibilele consecințe negative. De aceea a existat acel moment, ca de altfel mai multe, în care a trebuit intervenit. Ne confruntam, zilnic, cu sute de infracțiuni. Spre exemplu, am raportat într-o zi mai multe furturi de buzunar ca în întreaga țară! Alt exemplu este că am numărat, în numai 90 de minute, între orele cinci și șase și jumătate dimineața, 894 de mașini care au intrat în Cluj”.

Autorități „contaminate”. Adică plătite, „peste rând” de Stoica

Autoritățile și-au dat seama relativ repede de gigantica escrocherie. Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, a dispus, în vara lui 1993, un control. S-a făcut și întocmit un raport care a ajuns și la Ion Iliescu. EVZ a reușit să obțină o copie și l-a publicat în octombrie 1993, în ciuda faptului că documentul era ținut sub cheie de Adrian Năstase, președintele Camerei Deputaților. De ce nu s-a făcut nimic pentru a stopa înșelătoria? Să fi fost teama autorităților de manifestații și dezordine publică într-un moment în care tocmai se instalase în țară o relativă liniște sau Stoica a plătit, „peste rând”, în avans, oameni cheie care au depus bani la el în afacere?

„Crezul meu de atunci și de astăzi este că fenomenul a luat prin surprindere toate autoritățile. Apoi, unor reprezentanți ai acestora, din cauza «procesului de contaminare», le-a fost greu să decidă oprirea jocului care, probabil, urma să moară de la sine”, explică, cifrat, generalul Ardelean. Pe undeva, lasă de înțeles că Soica își cumpărase liniștea.

„Cheia”: bancnotele nou-nouțe puse în circulație de Stoica

A mai fost un control, finalizat tot cu un raport, făcut de astă dată de Virgil „Vulpea” Ardelean. Iar nu s-a întâmplat nimic. Avea Stoica protectori sus-puși? Și dacă da, cine sunt aceștia? „Vulpea” dă din umeri: „Din păcate nu aveam atunci informații certe iar, ulterior, ca și la UM 0215, n-am avut șansa să îmi clarific această ecuație. A rămas o necunoscută. Reiterez, însă, ce am spus. O parte dintre casierițele lui Stoica ne-au informat că ele puneau în circulație bancnote noi-nouțe! Și n-a fost o singură informare către forurile superioare județene și centrale, ci mai multe. Habar n-am mai departe. Am spus ce am avut de spus!”. De Ioan Stoica, după ce și-a ispășit pedeapsa de un an și jumătate de închisoare, generalul Ardelean zice că nu mai știe nimic. Presa a relatat că acesta a fost evacuat, anul trecut, din garsoniera încare locuia la Brașov, pentru neplata întreținerii.

„Numele profitorilor se află în Rapoartele SRI și MAI!”

Apariția în EVZ a raportului BNR precum și a altor acte n-a mișcat cu nimic lucrurile. Virgil Măgureanu afirmă că au fost scurgeri de informații deliberate, și în repetate rânduri, către presă: „Erau documente privind cârdășia unor funcționari publici, și nu numai, de încurajare a Caritasului. Presa a fost aliata noastră în bătălia de eradicare a acestei pegre. Așa cum Evenimentul zilei a arătat, în repetate rânduri, mulți interlopi au avut o influență deloc neglijabilă în încurajarea acestui dezastru. Nume, nu că n-aș putea să spun, dar trebuie să menționez că aproape fiecare perioadă s-a concretizat prin prezența publică inadmisibil de influentă a unor interlopi, mai ales în spațiu economic”.

Deci, avea Stoica protectori sus-puși? Măgureanu e implacabil: „Dacă n-ar fi avut din capul locului asemenea protectori, care beneficiau de sume imporatnte de pe urma jocului, Caritas n-ar fi putut subzista în acest mod nefiresc!”. Păi, și de ce nu rostește niște nume? „Nume? Vezi, eu n-am purtat, de atunci încoace, un carnețel cu identitatea profitorilor. Ele au fost menționate, explicit, în rapoartele anuale ale SRI. Au mai fost menționate și în documente confidențiale către conducerea politică a țării, după cum a existat și un consistent și sistematic schimb de informații între SRI și MAI”. Cu alte cuvinte numele profitorilor se află în documente arhivate.

Cârdășia politico-interlopă

Ex-directorul SRI afirmă că o parte importantă dintre banii dispăruți în „gaura neagră” a falimentului Caritas au ajuns atât la profitorii din spectrul politic cât și în lumea interlopă: „Cârdășia dintre unii politicieni și interlopi a fost așa de mare încât nu s-a putut reconstitui, cu detalii riguroase, care dintre ei au avut cel mai mult de profitat”. Despre dezvăluirea generalului Ardelean cu bancnotele nou-nouțe puse în circulație de Ioan Stoica, Virgil Măgureanu spune că nu are habar. Într-un fel e ciudat că nu știe acest aspect. Unii au avansat idea că jocul piramidal ar fi fost o creație a sistemului, alții că a fost doar o escrocherie tolerată.

Care este adevărul în opinia fostului șef al SRI? Măgureanu neagă ipoteza unei „creații a sistemului”: „Nu putea fi vorba de așa ceva, dar dată fiind dezordinea generalizată din țară, Caritasul poate fi considerat o excrescență a unei epoci de dezordine. Nu vreau să închei fără a menționa că SRI a avut un rol major în eradicarea acestui circuit priramidal, care a fost menționat, în repetate rânduri, în rapoartele noastre, ca una din cauzele crizei economice și a economiei subterane care era cotată, pe atunci, la 38-40%”.

Material preluat din evz.ro

Articolul Virgil Măgureanu și „Vulpea” vorbesc după 25 de ani despre escrocheria Caritas apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Împotriva societății Imsat Service Cluj SA s-a deschis o cerere de deschidere a procedurii de insolvență depusă de SC Electro Eurostar SRL.

Înfiinţată în ianuarie 1994, IMSAT SERVICE CLUJ SA Cluj-Napoca este administrată de Mircea Trif și îl are ca acţionar majoritar (70%) pe Vasile Sorin PATIU. Ceilalți acționari ai firmei sunt Ioan Manica și Mircea Trif. Societatea se ocupă de “lucrări de instalaţii electrice”, iar în ultimii doi ani a reușit să aibe cifre de afaceri de peste 50 milioane lei.

Astfel, pentru 2018 a raportat 68 de angajaţi, un profit net de 4,9 milioane lei şi o cifră de afaceri de 51,71 milioane lei, iar datoriile au scăzut la 15,12 milioane lei, faţă de 21,32 milioane lei în urmă cu un an.

Cu toate că bilanțul pe anul trecut și portalul instanțelor de judecată arată că Imsat Service Cluj SA nu are probleme cu creditorii, compania clujeană a avut parte de o surpriză mare și neplăcută: i s-a cerut insolvența, anunță supervizor.ro.

Solicitarea de aplicare a Legii 85/2014 a fost formulată de ELECTRO EUROSTAR SRL Reşiţa, firmă – deţinută şi administrată de românul cu cetăţenie germană Sorin Gabriel ŞANDRU – care anul trecut, cu 19 angajaţi, a obţinut un profit net de 74.062 lei, la o cifră de afaceri de 3.165.197 lei.

Cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă împotriva IMSAT SERVICE CLUJ SA a fost depusă pe 15 iulie 2019 la Tribunalul Comercial Cluj. Deocamdată nu a stabilit primul termen de judecată

Articolul Cerere de insolvență împotriva unei firme din Cluj cu profit de peste 1 milion euro și afaceri de 11 milioane euro apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Un bărbat a fost oprit de clujeni pe strada Grădinarilor, din Mărăști în timp ce trăgea un câine după mașină. Incidentul s-a produs marți, 23 iulie.

”Un domn tragea un caine dupa masina și a fost oprit de 2 domni inainte sa ajung eu!!!”, a relatat Sergiu Lăpușan pentru stiridecluj.ro.

”Câinele era tras pe jos, iar eu cand am ajuns domnu a fost retinut cu cainele. Câinele abia respira si era plin de sange în gura. Bineinteles cu o funie era strans de gat”, a mai relatat bărbatul.

Poliția a ajuns la locul incidentului și s-a făcut un proces verbal. De asemenea, sunt așteptați și cei de la ecarisaj. 

”Scuza lui a fost că a sarit cainele din masina, dar cine l-a oprit a zis ca 15 metri a fost tras pe jos, iar cainele se zbatea să scape, dar in acel moment frânghia l-a strans de gat si i-a luat din aer”, a mai spus cel care a sunat la 112.

Articolul Câine tras după mașină în Mărăști apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Secretarul general NATO, Jens Stoltenberg, a anunţat miercuri numirea lui Mircea Geoană în funcţia de adjunct al secretarului general al Alianţei Nord-Atlantice. Stoltenberg este un apropiat la Rusiei

Mircea Geoană o va înlocui pe Rose Gottemoeller, din Statele Unite, al cărei mandat începuse în octombrie 2016.

„Sunt bucuros să anunţ numirea lui Mircea Geoană în funcţia de adjunct al secretarului general NATO. Este un promotor puternic al relaţiilor transatlantice şi va aduce experienţa îndelungată de politician şi diplomat. Va fi primul român care deţine această poziţie înaltă”, a declarat Jens Stoltenberg, conform unui comunicat postat pe site-ul NATO.

Citeste si

Mircea Geoană a fost exclus din PSD

Articolul Mircea Geoană a fost numit adjunct al secretarului general NATO apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

După ce Curtea de Apel Iași a decis în luna martie că grupul de firme administrat de Iulian Dascălu trebuie să plătească Primăriei Iași 3,65 milioane lei pentru că nu și-a plătit datoriile, procesul dintre municipalitatea ieșeană și Iulian Dascălu a ajuns la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Citește și: Proces cu miză de milioane de lei între firmele lui Iulian Dascălu și Primăria Iași. Cum a ajuns municipalitatea să fie perdantă în Afacerea Palas

Afacerea păguboasă dintre Iulian Dascălu și Primăria Iași

În 2015, Consiliul Local Iași a dat în judecată grupul de firme ce administrează ansamblul urbanistic Palas din Iaşi, invocând o datorie pe care societăţile milionarului Iulian Dascălu ar avea-o către bugetul local. Potrivit acţiunii de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, firmele Palas Holding, dar şi Palas 1, 2, 3, 4 şi 5, toate deţinute de Iulian Dascălu ar avea un debit neachitat de 7.606.155, 21 de lei către municipalitatea ieşeană.

Potrivit acţiunii, semnată de fostul primar al Iaşiului, Gheorghe Nichita, datoria ar reprezenta „obligaţii de plată privind contractul de asociere” dintre firmele lui Iulian Dascălu şi Primăria Iaşi, cu privire la ansamblul urbanistic Palas, inaugurat la Iaşi în primăvara anului 2012.

În aceeaşi plângere, autorităţile locale ieşene notează că debitul ar reprezenta contravaloarea redevenţei din perioada 2011 – 2013, la care au fost adăugate şi penalităţile cuvenite. Datoria este aferentă folosinţei celor 12 hectare de teren din zona zero a Iaşiului, lângă Palatul Culturii, puse la dispoziţie lui Iulian Dascălu pentru ridicarea ansamblului imobiliar Palas, în urma unei asocieri în participaţiune dintre Consiliul Local şi o firmă deţinută de milionar.

Iulian Dascălu trebuie să scoată din buzunar 3,65 milioane lei

Prin urmare, Consiliul Local Municipal Iaşi a dat în judecată firmele lui Iulian Dascălu pentru că nu a primit banii prevăzuți în contract. Procesul a început în februarie 2015 și după aproape doi și jumătate, Tribunalul Iași a decis în iulie 2017 că firmele Palas Holding şi Palas 1, 2, 3, 4 şi 5 trebuie ”să plătească reclamanților suma de 3.651.517 lei, reprezentând penalităţi de întârziere aferente anilor 2010 parţial, 2011, 2012, 2013 şi 2014, calculate la data plăţii debitului principal, datorate pentru neplata la termen a sumei minime garantate”.

”Admite capătul de cerere formulat de reclamanţii: Consiliul Local Iaşi şi Municipiul Iaşi, prin Primar, în contradictoriu cu pârâtele: SC Palas Holding SRL, S.C. Palas 1 S.R.L., S.C. Palas 2 S.R.L., S.C. Palas 3 S.R.L., S.C. Palas 4 S.R.L. şi S.C. Palas 5 S.R.L., privind obligarea pârâţilor la plata penalităţilor de întârziere calculate pentru neplata la termen a sumei minime garantate. Obligă pe pârâtele: S.C. Palas Holding SRL, S.C. Palas 1 S.R.L., S.C. Palas 2 S.R.L., S.C. Palas 3 S.R.L., S.C. Palas 4 S.R.L. şi S.C. Palas 5 S.R.L. să plătească reclamanţilor suma de 3.651.517,22 lei, reprezentând penalităţi de întârziere aferente anilor 2010 parţial, 2011,2012, 2013 şi 2014, calculate la data plăţii debitului principal, datorate pentru neplata la termen a sumei minime garantate. Respinge capătul de cerere privind plata sumei de 1.131.309,26 lei, reprezentând penalităţi de întârziere aferente anilor 2011 parţial, 2012, 2013 şi 2014, datorate pentru nefinalizarea la termen a „Ansamblului Palas”. Admite în parte cererea reclamantei privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Obligă pe pârâtele S.C. Palas Holding SRL, S.C. Palas 1 S.R.L., S.C. Palas 2 S.R.L., S.C. Palas 3 S.R.L., S.C. Palas 4 S.R.L. şi S.C. Palas 5 S.R.L. să plătească reclamantei suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu parţial avocat. Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare. În cazul exercitării căii de atac, apelul se va depune la Tribunalul Iaşi. Pronunțată astăzi, 26.07.2017, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, în condiţiile art. 396 alin.2 N.C.P.C”, se arată în soluția pe scurt. 

Decizia instanței a fost atacată cu apel de toate părțile în decembrie 2018, iar Curtea de Apel Iași s-a pronunțat asupra cauzei în 20 martie 2019.

”Admite apelurile formulate de Consiliul Local Municipal Iaşi, Municipiul Iaşi, prin Primar şi de SC Palas Holding SRL, SC Palas 1 SRL, SC Palas 2 SRL, SC Palas 3 SRL, SC Palas 4 SRL şi SC Palas 5 SRL împotriva sentinţei civile nr. 679 din 26 iulie 2017 pronunţată de Tribunalul Iaşi, Secţia a II-a Civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sentinţă pe care o schimbă în parte, în sensul că: Obligă pârâtele SC Palas Holding SRL, SC Palas 1 SRL, SC Palas 2 SRL, SC Palas 3 SRL, SC Palas 4 SRL şi SC Palas 5 SRL să plătească reclamanţilor Consiliul Local Iaşi şi Municipiul Iaşi, prin Primar, cheltuieli de judecată în sumă de 1500 lei, reprezentând onorariu expert. Păstrează celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate, care nu sunt contrare prezentei decizii. Cu drept de recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție în termen de 30 zile de la comunicare, recursul urmând a se depune la Curtea de Apel Iași”, se arată în soluția pe scurt.

Cum a ajuns primăria marele perdant in Afacerea Palas

Prin contractul ”de asociere în participațiune” încheiat între Primăria Iași și Iulius Group SRL, Iulian Dascălu, s-a angajat să aducă beneficii financiare semnificative de ambele părți. Astfel, în anul 2005, Primăria Iasi i-a pus la dispoziție lui Iulian Dascălu o suprafață de 119.392 metri pătrați pentru ca acesta să construiască un complex comercial, Ansamblul Madison, ce a devenit ulterior Ansamblul Palas. 

Dascălu se obliga sa construiască pe acest teren mall-uri, clădiri de birouri etc. iar profitul rezultat din exploatarea complexului urma să fie împărțit între Consiliul Local și firma Iulius Group SRL. Astfel, conform înțelegerii Primăria Iași trebuia să încaseze anual 21% din profit, dar nu mai puțin de 430.000 euro, iar firma lui Dascălu rămânea cu diferența de 79%.  Asta în condițiile în care, terenul pe care Primăria i l-a dat lui Dascălu a fost evaluat de experți la 43 milioane euro.

Însă, dezvăluirea.ro spune că Iulian Dascălu a făcut așa încât cele mai mari profituri din Palas să meargă către celelalte firme ale sale, iar Iulius Group să împartă cu primăria aproape nimic, fapt ce îi permite acest lucru prin articolul 7 din respectivul contract de asociere: „Pe durata edificării Ansamblului Palas (până la data finalizării) în vederea unei mai facile administrări a asocierii în participațiune, implementării proiectului și a asigurării unei contabilități corecte și transparente cu privire  la operațiunile asocierii Consiliul Local Iași este de acord ca societatea Iulius Group (SCIG) să înfiiințeze, cu capital social aportat în majoritate de o societate din Iulius sau Iulian Dascălu, una sau mai multe societăți de sine stătătoare căreia/cărora SCIG să îi/le transfere parte din sau toate drepturile și obligațiile SCIG derivând din prezentul contract de asociere în participațiune și/sau părți din Ansamblul Palas”.

Practic, potrivit acestui contract, Dascălu putea să înființeze oricât de multe firme ar fi dorit pentru edificarea și exploatarea Ansamblului Palas fără ca în vreuna din aceste firme Primăria Iași să aibă vreun cuvânt de spus pentru că nu avea calitatea de asociat sau de administrator. Lucru care de altfel, s-a și întâmplat. După aceea Iulian Dascălu a înființat firme precum Palas Management Center SRL,  SC Palas 1 SRL, SC SC Palas 2 SRL, SC Palas 3 SRL, SC Palas 4 SRL, SC Palas 5 SRL, Palas Corp SRL, Palas Holding SRL societăți care înregistrează venituri din exploatarea obiectivelor construite în Ansambul Palas și care astfel diminuează profitul Iulius Group SRL cea care este obligată să împartă banii cu primăria. Astfel, ”grosul” banilor se duc spre celelalte firme ale lui Iulian Dascălu, spre exemplu în anul 2016 s-au dus către firma ce încasează taxa de parcare – Iulius Management Center SRL Iași – circa 32,5 milioane euro.

Articolul Soarta milioanelor lui Iulian Dascălu va fi stabilită de ÎCCJ apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Articol preluat depe site-ul conteledesaintgermain.ro. 

„ Când lansez această gravă întrebare din titlu nu mă refer doar la oameni izolați din SRI ci la instituție în ansamblul ei, ca structură de putere. Precizarea de mai sus se impune în acest punct pentru că a devenit o modă printre „temerarii” critici ai sistemului subteran, ai statului paralel, ai abuzurilor comise sub pretextul apărării interesului național, să se acopere prin fraze de genul: „evident, nu mă refer la instituție în ansamblul ei. În instituție trebuie să avem încredere căci, în covârșitoare majoritate, ea este populată de profesioniști onești și patrioți. Mă refer la ciurucuri izolate, strecurate în interior de grupuri de interese lipsite de scrupule, ciurucuri care fac jocuri la comandă, trecând la „opționale” constituția și legile țării”.

Din păcate această limitare, care o fi fost cândva valabilă, a rămas acum doar o iluzie. Boala s-a extins. A depășit nivelul de mulțime discretă (în sens matematic), unde „combinatorii” sunt minoritari și acționează răzleț. Boala s-a consolidat într-un mod îngrijorător, agresiv, prin leme de continuitate (vezi protocoalele secrete) și strategii subversive.

Lucrurile sunt conduse prin intermediul unor fanatici gălăgioși, într-o direcție neo – legionară. Principalele caracteristici ale acestei direcții sunt violența, intoleranța și relativizarea democrației.

O minte genială, dar din păcate în egală măsură și diabolică, a creat un virus social pentru care  a găsit modalitatea de a-l face pandemic exact prin exploatarea ultimelor cuceriri tehnologice.

George Soros a imaginat  un relief planetar cu focare de infecție doctrinară în multe dintre țările importante ale lumii (el le-a numit  ONG-uri pentru „o societate deschisă”) apoi s-a folosit de Internet și de explozia Social Media printre componenții „generației grăbite” pentru a-l prolifera și a-l transforma într-o armă de creat haos și de preluat nedemocratic puterea în zone mai slabe de înger.

Eduard Helvig a fost bursier Soros. Sandra Pralong, actualmente consilier de stat al președintelui Iohannis, a înființat în anul 1993 Fundația pentru o Societate Deschisă în România. Guvernul Cioloș a fost instaurat, după tragedia de la Colectiv, cu sprijinul unor mișcări de stradă devenite ulterior #rezist și a numit la conducerea țării miniștri emanați de ONG-urile sorosiste (vă mai amintiți de „umanista” Raluca Prună, precedată de freedom – housista Cristina Guseth?) care și acum, după falimentul guvernării lor, încă mai fac gât și mai trag sfori!

Am devenit, ditamai țara, cât Ungaria, Cehia și Slovacia la un loc, jucăria unui magnat cinic care, ca și mustăciosul dictator al lui Chaplin, jonglează cu globul pământesc de parcă ar fi un balon populat de nevertebrate.

Iar SRI, care ar trebui să protejeze țara de orice i-ar ataca identitatea și statalitatea, nu doar că nu o protejează dar se face complice la dezsuveranizarea ei.

Această ceată de juni agitați care vor să întruchipeze miracolul transformării peste noapte a răului în bine, a vechiului în nou, fauna așa-zisului partid USR, nu reprezintă altceva decât produsul toxic al unor servicii secrete care acționează ca o juntă militară.

Faptul că o persoană îmbătată la un moment dat de putere (și acum mă refer clar la Florian Coldea) s-a gândit că își poate face (prin interpuși, evident) un partid propriu prin care să conducă țara indiferent cum aceasta votează, are precedente în istorie. Nu voi insista. Omul a pus degetul pe un ONG ușor de penetrat, Uniunea Salvați Bucureștiul, l-a împănat bine, în fiecare județ, cu oameni controlabili, apoi l-a înrudit cu toate ONG-urile sorosiste, l-a înregistrat ca partid, USR, a pompat în el ce trebuia ca să pară o emanație a societății civile (a… „societății deschise”) și l-a lansat la apă. Crucișătorul Potiomkin.

Finanțat prin ONG-urile afiliate, a început să pună la cale rebeliunea. Orchestrarea mișcărilor de stradă, declararea fățișă a intenției de a da jos puterea legitimă, apariția amenințărilor, a violențelor, a hărțuirii politicienilor neagreați, nu au fost decât primi pași. Au urmat uriașe campanii de propagandă și dezinformare pe plan extern și apoi, pe terenul astfel pregătit, elementele de doctrină neo – legionară în formă pură. Exprimate cel mai răspicat de Andrei Caramitru, membru USR și consilierul președintelui USR Dan Barna: „Vreau să le zic clar (pesediștilor, n.a.): nu vă jucați cu focul. Dacă așa ceva devine posibil și acceptat ca fiind constituțional – de ce nu am da și noi un OUG retroactiv în prima zi de guvernare care să anuleze tot ce ați făcut voi și să va și arunce în pușcărie imediat pe toți? Ce ne-ar împiedica dacă există precedent? Și de ce nu am face asta ÎNAINTE de a alinia toată legislația cu recomandările MCV si ale Comisiei de la Veneția? Așa scăpăm și de voi și rezolvăm și toată legislația juridică rapid (ca nu o sa mai aibă cine sa o blocheze – veți fi toți la Rahova și Jilava). Așa că gândiți-vă bine ce faceți!”.

Da, USR a fost la origine o creație artificială gândită de Florian Coldea. Dar acum?

Acum, iată, a fost adoptat de întregul SRI din moment ce abuzuri uriașe comise de membrii acestui partid sau pentru acest partid și împotriva coaliției de guvernare, trec în mod repetat neobservate, nemenționate, neinvestigate, nesancționate.

Alegerile europarlamentare din mai 2019 au dovedit cel mai clar, dacă mai era necesar, complicitatea SRI la imensa fraudă electorală produsă.

Aici nu mai poate fi vorba de o persoană sau un grup restrâns de persoane din respectiva instituție care a închis ochii la nenumăratele nereguli semnalate. Aici totul aduce a infracțiune instituțională, a acceptare și executare de ordin ilegal.

Apoi mai intră în discuție și modul perfect în care s-au așezat astrele pentru ca rezultatele acestor alegeri să respecte întocmai niște previziuni preelectorale, avansate de anonimi din sistem, rezultate care pareau de-a dreptul delirante. Dar, grație softului folosit și doar de cine trebuie controlat, acestea s-au împlinit întocmai: eliminarea ALDE, amputarea incredibilă a PSD, recompensarea ProRomânia și PMP cu trecerea pragului, sistarea oricărei numărători paralele.

Ei numesc rezultatul acestor alegeri reformare a clasei politice. Modernizare, progres, triumful statului de drept. Doar că sunt contraziși de chiar omul – miracol al acestei perioade, președintele USR Dan Barna, care, probabil amețit de vertijul sondajelor care-l dau pe cai mari pentru prezidențiale, a declarat nici mai mult nici mai puțin că „magistrații CCR sunt vârful de lance al penalilor din politica românească”. Doamne ferește de așa împuterniciți!!!

Țara alunecă, pe zi ce trece, spre dezordine, violență, pierdere a identității naționale, cedare de suveranitate. Prima instituție care ar trebui să descopere aceste derapaje și să tragă semnalul de alarmă este SRI.

Din păcate însă SRI nu face asta deoarece este prea ocupat cu jocurile politice. În loc să apere cu dinții poporul și țara, în loc să demanteleze rețeaua sorosistă care a paralizat practic orice exprimare onestă și transparentă a societății civile, în loc să descopere ce resorturi străine și ce interese ostile României se ascund în spatele unor demagogi toxici precum Klaus Iohannis, Dacian Cioloș și Dan Barna, domnul Helvig și ai lui se joacă de-a democrația fără democrație.

Ceea ce, în codurile de exprimare eufemistică, s-ar putea traduce prin „fentarea voinței populare”.

Dar în codurile juridice, cu formulări mult mai directe și mai  lipsite de menajamente, s-ar încadra la  „înaltă trădare”.

Dacă în această instituție, ce s-a abătut în ultima vreme tot mai mult de la menirea ei constituțională, există și patrioți adevărați, aceștia ar trebui să facă ceva pentru readucerea ei la matcă.  Măcar acum, în ceasul al 12-lea.

Alfel riscăm să avem parte de o repetare a istoriei exact în una dintre secvențele ei cele mai dureroase pentru români, personalizată prin cel supranumit „Căpitanul”. Oare domnul Barna o avea grad mai mare?“

Articolul SRI cochetează cu înalta trădare? apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

DPJ Cluj SA , aflată în subordinea Consiliului Județean se aflau tot mai aproape de faliment de câțiva ani, din această pricină, ieri, 23 iulie, și-au cerut insolvența. Fostul prefect Călin Platon, directorul Societății Drumuri și Poduri Judeţene Cluj SA și-a dat demisia.

Drumuri și Poduri Județene (DPJ) SA este în proprietatea Consiliului Județean și are ca obiect de activitate construirea, întreținerea, repararea și modernizarea drumurilor de interes județean. Aproape toate lucrările care s-au realizat pe drumurile județene din Cluj în acești ani au fost executate de DPJ Cluj SA.

În februarie 2018, Consiliul Judeţean Cluj a decis majorarea capitalului social la Societatea Drumuri şi Poduri Judeţene cu 8 milioane lei (aproximativ 2 milioane euro) ca măsură pentru salvarea acesteia de la insolvenţă.

Potrivit unui document, la 31 decembrie 2018, Drumuri și Poduri Județene a înregistrat o pierdere în valoare de 8,6 milioane lei.

Datoriile totale la 31 decembrie 2018 sunt în sumă de 17,5 milioane lei (credite, datorii către furnizori și datorii către bugetul de stat). În 2018 nu au fost realizate investiții constând în utilaje pentru construcții de drumuri din surse proprii.

După toate aceste datorii se pare că și-au cerut oficial insolvența.

Articolul EXCLUSIV Firma de asfaltări a județului se îndreaptă spre faliment. Platon a părăsit barca. apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Detalii spectaculoase reies dintr-un document oficial, publicat de Autoritatea Electorală Permanentă, cu privire la un raport detaliat al veniturilor și cheltuielilor electorale ale Partidului Național Liberal cu ocazia alegerii membrilor din România, în Parlamentul European. 22 de candidați, dintre care majoritatea nu se regăsesc pe lista finală a aleșilor, au contribuit la campania partidului – cu venituri din surse proprii sau cu sume împrumutate – cu nu mai puțin de 7 milioane de lei. Cele mai mari contribuții au fost făcute de trei consilieri locali ai PNL, care nu au prins un loc de eurodeputat, dar care au împrumutat sume colosale pentru a ajuta la finanțarea aceste campanii electorale. Sume care însă nu se regăsesc la capitolul „datorii” din declarațiile de avere pe care le-au depus în calitate de candidați, în primăvara acestui an. Cea mai mare sumă împrumutată și acordată PNL a fost virată de Ana Maria Dimtriu (1,4 milioane de lei), consilierul local de la Vrancea, dar și de Marius Dănuț Minea (1.140.000 de lei), consilierul județean de la Iași, scrie Jurnalul Național.

Din cei 43 de liberali care au fost înscriși pe lista electorală a Partidului Național Liberal pentru scrutinul electoral, din data de 26 mai 2019, aferent alegerilor europarlamentare, doar 22 au contribuit la campania electorală cu sume de bani. Iar PNL a cheltuit pentru aceste alegeri, conform Raportului oficial întocmit de partid și publicat de Autoritatea Electorală Permanentă, luni, în Monitorul Oficial al României, nu mai puțin de 23.325.805,17 lei. Grosul banilor a venit din subvenția legală, de 16.800.000 de lei, în timp ce contribuțiile personale ale candidaților s-au ridicat la 7.026.434 de lei.

Sume spectaculoase, rezultate zero

Statistica aceasta scoate însă la lumină amănunte mai mult decât spectaculoase. Candidatul de pe poziția a 15-a, înscris pe această listă, Ana Maria Dimitriu, a făcut, conform raportului citat, două contribuții la campania electorală a PNL. În sumă totală de 1.400.000 de lei. Mai exact, a contribuit cu 1.000.000 de lei, prima dată, după care a mai contribuit cu 400.000 de lei. Ambele sume provin din împrumuturi accesate de contributor și reprezintă cea mai mare contribuție făcută de vreun candidat al PNL la aceste alegeri.

Ana Maria Dimitriu ocupă funcția de consilier local în cadrul Consiliului Local Focșani, județul Vrancea, și, conform declarației de avere depuse în 26 martie 2019, în calitate de candidat pentru Parlamentul European, nu deține terenuri, nu deține case și apartamente, nu are conturi bancare, investiții și plasamente. Deține, în schimb, un autoturism Volkswagen fabricat în anul 2003. Însă, mult mai interesant, nu este menționată în acest document nicio datorie, respectiv nici suma de 1.400.000 de lei pe care a împrumutat-o pentru a finanța campania electorală.

La capitolul venituri realizate în ultimul an fiscal, Ana Maria Dimitriu menționează calitatea de director în cadrul unei societăți comerciale – SC Rurotrust Business Consulting SRL, de unde a realizat venituri salariale de 13.944 de lei, calitatea de consultant parlamentar la Camera Deputaților, de unde a încasat 1.144 de lei, și cea de consilier local, de unde a câștigat 11.333 de lei. La care se adaugă dividende de 62.439 de lei, încasate de la firma pe care o conduce. În total, veniturile declarate se ridică la 88.960 de lei, sumă mai mică de 15,73 de ori decât cea împrumutată pentru a contribui la campania electorală a PNL. Poziția de pe lista PNL pentru europarlamentare nu i-a permis Anei Maria Dimitriu să devină eurodeputat.

Contrast flagrant cu declarațiile de venituri

Un alt contributor serios la campania electorală pentru Parlamentul European se numește Marius Dănuț Minea, care s-a aflat pe poziția 26 în lista candidaților PNL. Conform Raportului publicat de Autoritatea Electorală Permanentă, Minea a făcut patru contribuții la PNL, în valoare totală de 1.140.000 de lei (290.000 de lei, 250.000 de lei, 385.000 de lei și 215.000 de lei). Ca și în cazul colegei sale Ana Maria Dimitriu, Marius Dănuț Minea a împrumutat toate aceste sume.

Și, la fel ca și Dimitriu, din declarația de avere a lui Minea, rezultă că acesta, care este consilier județean la Iași, nu deține terenuri, case, conturi bancare, investiții sau plasamente. Ba, în cazul particular al său, el nu deține niciun autoturism. Are, în schimb, un credit contractat de la BRD în anul 2018, scadent în anul 2023, în cuantum de 35.300 de lei. În ceea ce privește veniturile realizate în ultimul an fiscal și declarate la data de 21 martie 2019, Marius Dănuț Minea a încasat suma de 11.600 de lei de la Consiliul Județean Iași, și 36.741 de lei în calitate de chimist la Apavital SA. Soția sa a realizat venituri salariale de 7.476 de lei în calitate de consilier la Senatul Românei. În total, veniturile lui Minea s-au ridicat, conform acestui document, la 45.384 de lei, sumă de 25,12 ori mai mică decât suma împrumutată cu care a contribuit la campania electorală din primăvara acestui an a Partidului Național Liberal. Nici acesta nu a prins o poziție eligibilă în Parlamentul European.

Pe poziția a treia a contributorilor se află Adrian Tabarac, consilier local în cadrul Consiliului Local Brăila. Acesta, aflat pe locul 40 de pe lista PNL la europarlamentare, a contribuit, în trei rânduri, cu suma de 969.000 de lei (500.000 de lei, 200.000 de lei și 269.000 de lei). Toate provenite din împrumuturi. Din declarația de avere depusă în calitate de candidat, în 23 ianuarie 2019, aflăm că nici acesta nu deține proprietăți imobiliare, conturi bancare, plasamente și investiții. Singurul bun deținut este un autoturism Seat, fabricat în anul 2002. De asemenea, nu figurează cu nicio datorie, nici măcar cu fabuloasa sumă cu care a contribuit la campania partidului. Iar în ceea ce privește veniturile realizate de Adrian Tabarac în ultimul an fiscal, acestea provin de la SC Prometal SRL, unde lucrează ca agent de vânzări, și se ridică la 13.944 de lei, de 69,5 ori mai puțin decât suma împrumutată și pusă la dispoziția partidului.

Fără număr, fără număr

Cele trei exemple reprezintă doar cazurile cele mai spectaculoase de pe lista finanțatorilor campaniei electorale a PNL de anul acesta. Însă întreaga listă este interesantă, din perspectiva modului în care circulă banii în perioada alegerilor. Astfel, Marian Jean Marinescu a contribuit cu 236.400 de lei, din venituri proprii. Senatorul Ioan Cristian Chirteș a făcut șapte contribuții, în cuantm total de 401.300 de lei, din care 89.800 de lei reprezintă venituri proprii, iar suma de 311.500 de lei a fost împrumutată.

Daniel Buda a făcut și el patru contribuții, în valoare de 427.116 lei, din care venituri proprii au fost 35.116 lei, iar suma de 75.000 a fost împrumutată.

Cristian Bușoi a făcut la campania PNL trei contribuții, în valoare totală de 275.000 de lei, toți banii provenind din venituri proprii. Fostul primar al Aradului, celebrul Gheorghe Falcă, a făcut șase contribuții, în sumă totală de 308.750 de lei, din care 91.375 de lei reprezintă venituri proprii, iar 217.375 de lei au fost împrumutați. Alt candidat, Daniel Grosu, a făcut șapte contribuții, în valoare de 300.000 de lei, bani proveniți din împrumuturi. Iar Costel Stanca a contribuit cu 60.000 de lei, din venituri proprii. Tot din venituri proprii au contribuit candidații Emanuel Soare (43.000 de lei), Adrian Dupu (5.713 lei), dar și Adina Vălean (100.000 de lei).

Fostul primar PDL Mircea Hava s-a împrumutat de 238.075 de lei, pentru a contribui la finanțarea campaniei electorale, iar candidatul Tudor Polak a pus din propriul buzunar suma de 10.000 de lei. Pe lista contributorilor îl mai regăsim pe candidatul Mihai Țurcanu, care a contribuit cu 225.000 de lei, din care 75.000 de lei reprezintă venituri proprii, iar 150.000 de lei au fost împrumutați. Și Alexandru Gabriel Șerban a împrumutat 258.900 de lei, pentru a finanța partidul. Ionel Palar a venit de acasă cu 100.000 de lei, iar Siegfried Mureșan a pus la bătaie, din venituri proprii, suma de 235.000 de lei. Un alt candidat, Dragoș Soare, a finanțat campania PNL cu 38.680 de lei, bani personali.

Pensionarul Blaga a contribuit cu contravaloarea unui apartament

Un caz special, pe care am decis să-l analizăm separat, este cel al noului europarlamentar PNL Vasile Blaga. Și acesta a contribuit cu bani la campania electorală a partidului. Potrivit Raportului prezentat de Autoritatea Electorală Permanentă, fostul secretar general al PDL, ex-strateg de campanie electorală al lui Traian Băsescu și Klaus Iohannis, membru al tripletei “BVM” (Blaga-Videanu-Berceanu), din timpul guvernării „portocalii”, a finanțat campania electorală pentru europarlamentare cu suma de 237.500 de lei. Aceasta a fost virată în două tranșe, una de 100.000 de lei, iar a doua, de 137.500 de lei, sumele fiind prezentate ca provenind din venituri proprii.

Însă, studiind declarația de avere pe care Vasile Blaga a întocmit-o odată cu depunerea candidaturii, aflăm că acesta deține în conturi suma de 345.096 de lei și 18.432 de euro. Este interesant de urmărit dacă aceste sume se vor mai regăsi și în viitoarea declarație de avere pe care Blaga o va depune în calitate de europarlamentar. Mai ales că, la capitolul datorii, în documentul citat nu a apărut nimic nou față de informațiile pe care le dețineam încă de pe vremea când Blaga avea funcția de parlamentar. Respectiv că, în 2007, Vasile Blaga a luat cu împrumut de la o anume Doina Stoia și de la un anume Valer Crișan, suma totală de 1.100.000 de lei. Bani pe care trebuie să-i restituie la data de 1 iulie 2022.

În ceea ce privește veniturile realizate în ultimul an fiscal, Vasile Blaga nu a încasat un leu din venituri salariale. În schimb, încasează o pensie anuală de la Casa de Pensii de 42.521 de lei, dar și o pensie specială de fost parlamentar, de 109.934 de lei pe an. Aceste venituri reprezintă doar jumătate din suma cu care a contribuit la campania electorală și, în cazul în care, pe viitor, sumele din conturi nu vor apărea ca fiind semnificativ diminuate, înseamnă că, pentru a candida anul acesta, Vasile Blaga a copiat modelul fostului său coleg Adriean Videanu, care a afirmat că a făcut avere pentru că “nu a fumat și că nu a băut”.

Propaganda agresivă cu cheltuială se ține

Din acest Raport, rezultă că 22 de candidați au contribuit, așadar, cu suma de 7,026 de milioane de lei la campania electorală a PNL din 26 mai 2019. Din acești bani, doar 1.956.586 de lei reprezintă venituri proprii, iar 5.069.850 de lei au fost sume pe care candidații le-au împrumutat.

Același document relevă faptul că PNL a făcut cheltuieli în aceste alegeri de 23.325.805,17 lei, pentru acoperirea lor fiind alocate subvenții de 16.800.000 de lei, în 6 tranșe (de două ori câte două milioane de lei, apoi 3 milioane de lei, 1,8 milioane de lei și 6 milioane de lei).

7.651.039,96 de lei au fost cheltuiți pentru producția și difuzarea materialelor de propagandă electorală la radio, televiziune și presă scrisă. 4.132.690,77 de lei au fost cheltuiți pentru producția și difuzarea materialelor de propagandă electorală în mediul on-line. PNL a mai cheltuit 466.590,22 de lei pentru afișe electorale și 5.980.147,95 de lei pentru broșuri, pliante și alte materiale de propagandă electorală tipărită.

De asemenea, s-au mai chetuit 247.615,58 de lei pentru cercetări sociologice și 4.840.139,78 de lei pentru închirierea spațiilor, a echipamentelor și asigurarea cheltuielilor de protocol destinate organizării de evenimente cu tematică politică, economică, culturală sau socială, pentru transport, cazare, consultanță juridică și alte tipuri de consultanță, precum și pentru plata mandatarilor financiari.

Comisioanele bancare au costat PNL, în această campanie electorală, suma de 6.583,91 de lei.

5.069.850 de lei reprezintă banii pe care candidații PNL la alegerile europarlamentare i-au împrumutat pentru a contribui la finanțarea campaniei electorale. Alți 1.956.586 de lei reprezintă sumele pe care aceiași candidați le-au scos din propriul buzunar, cu aceeași destinație.

PNL a cheltuit în alegerile precedente nu mai puțin de 23.325.805,17 lei, conform Autorității Electorale Permanente. Partidul a pus la bătaie subvenții de 16,8 milioane de lei. Peste 11,7 milioane de lei au fost cheltuite pe materiale de propagandă în presă sau pe internet.

Sursa: Jurnalul National

Articolul Elita PNL a plecat la Bruxelles pe banii împrumutați de plebe apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Opinie scrisă de jurnalistul Patrick André de Hillerin în libertatea.ro:

Domnule președinte Klaus Iohannis, Măria Ta, îmi pare rău că încerc să vă cobor cu picioroangele din norii supremi ai Olimpului și, mai ales, ai Neptunului (vilă), pe acest pământ unde și noi, din întâmplare, încercăm să trăim. 

N-aș fi făcut-o dacă nu v-aș fi văzut foarte supărat.

Ați ieșit la televizor, acum trei zile, erați bronzat și nu prea. Se vede că SPP-ul nu-și face treaba. Adică… Să reușească să alunge norii de deasupra plajei de-abia în singura zi în care, în ultimele săptămâni, v-ați dus la serviciu? Serios? Păi, ăștia sunt profesioniști? Eu aș da cu ei de capota mașinii, de parcă ar fi un palton. Păi, se poate? 

Bine, eu nu sunt, mon président, în poziția Măriei Tale. Eu nu-mi permit să mă bronzez nici măcar parțial. Nu e anul meu cel mai bun, aia e. Nu asta e problema. Nu-mi permit să lipsesc de la lucru nici măcar o zi. Dacă mă îmbolnăvesc seara, trebuie să mă vindec până în zori, că am dead-line-uri. Dacă (se mai întâmplă) mă îmbăt, Măria Ta, e nasol. Trebuie să înghit moare și Alka Seltzer cu găleata și pumnul. Pentru că, dacă nu-mi respect dead-line-urile, nu mai plătesc, în ziua aia, impozite la stat.

Iar dacă nu muncesc și, implicit, nu plătesc impozite la stat, că n-am din ce, nu mai sunt bani pentru plata salariilor unor nesimțiți care stau mai mult pe pârtii și pe plaje, decât acolo unde ar trebui să fie. N-o luați personal, nu despre Măria Voastră e vorba. Ci despre sepepiștii care vă însoțesc. Păi, de aia ne spetim noi, zi de zi? Pentru ca sepepiștii președintelui să stea la plajă vara și pe pârtie iarna, cât e mandatul de lung? 

Oricum, m-am bucurat, serenisime, că v-am văzut la televizor, acum câteva zile. Probabil că ați fi vrut să aveți o reacție rapidă după decizia CCR care a șters pe jos cu referendumul Înălțimii Voastre, dar nu v-a lăsat anturajul. E clar că v-ați angajat un scriitor de discursuri mai lent decât Domnia Voastră. Bine, dacă asta e posibil. Dar mie îmi place stilul Fantasy, am crescut cu SF-uri. 

Știți, Mărite Doamne, ce mă întreb, totuși? Nu, de unde să știți? Doar nu-mi ascultă cineva telefoanele, nu-mi interceptează nimeni mesajele, nu încearcă nimeni să-mi intre neautorizat în computerul imac-ul xxxxxx (GDPR, că altfel vi-l ziceam, jur).

Deci, scuzați divagația, cine v-a smuls cu forța slipul, l-a înlocuit cu un băț de lemn, băgat acolo unde face tanga cute frumoase, v-a acoperit cu armura aia de croială nemțească (bine, doar fusta vă mai lipsește ca să fiți un lider de talia doamnei Merkel) și v-a suflat în cască asta: “Parlamentul nu va mai putea niciodată să legifereze amnistia și grațierea corupților, pentru că ar încălca flagrant voința poporului, exprimată categoric și în mod democratic la referendum”.

Când (fac pariu că nu durează mult) ajungeți din nou pe plaja vilei din Neptun, rugați-l pe cel mai apropiat sepepist să vă scoată bățul ăla din dos, că se pare că a fost prea riguros/nemțește înfipt și v-a afectat gândirea. E doar o părere, dar așa pare. Poate, nefiind atât de înțepat, veți vedea lucrurile mai democratic și mai constituțional.

Parlamentul, mon président, legiferează ce vrea el. Nu ce vreți dumneavoastră, și nici ce vrea 30% din popor. Voința poporului, Majestate, se exprimă din patru în patru ani, în ceea ce privește Parlamentul. Voința poporului, Sire, durează, așadar, patru ani.

În plus, Doamne, mai avem și o Constituție. Așa cum e ea, e singura pe care o avem. Constituția nu e lipitoare pe care putem să rugăm un nepriceput să se pișe ca să ne cadă de pe corp, ci este, îmi pare rău să vă rup din integramele de pe plajă, legea fundamentală a unei țări. Chiar și a uneia ca a noastră.

Iar de Constituție nu se poate apăra nimeni, oricâte straturi de creme cu factor mare de protecție i-ar întinge sepepistul pe organism. 

Așadar, Luminate, Constituția spune că Parlamentul legiferează. Ce vrea el. Când vrea el. Voința populară, oricât de categorică, îl schimbă pe Parlament ăsta la fiecare patru ani. Dacă vrea să-l schimbe. Oricum, până la schimbarea Parlamentului actual, Sire, mai este un an și jumătate. Câte plaje de vizitat, cât timp să completați rebusurile din Constituție…

Vorba domnului Vochină, pe vremuri: “Unde vă grăbeați așa, domnule președinte?”.

Sursa: Libertatea

Articolul Voința populară durează patru ani. “Unde vă grăbeați așa, domnule președinte?” apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Poliştii români anchetează în prezent unul dintre cele mai grave cazuri de presupus omor petrecut în România în ultimele decenii. Două adolescente ar fi fost răpite de un bărbat din Caracal, care le-ar fi ucis, după care le-ar fi tranşat şi incendiat o parte din rămăşiţele trupeşti.

Mihaela Luiza Melencu, elevă la Liceul Tehnic „Costin D. Neniţescu“ din Craiova, a dispărut la jumătatea lunii aprilie. Plecase din localitatea natală, din comuna Dioşti, satul Radomir, judeţul Dolj, aflată la 16 kilometri de Caracal, să ajungă în Caracal, pentru a scoate bani trimişi de mama sa, aflată în Anglia, de la un bancomat. Bunicii fetei au anunţat că n-a mai revenit, de atunci pornind căutările, cazul de dispariţie fiind înregistrat la autorităţile din Dolj. Ultima data, adolescenta din judeţul Dolj ar fi fost văzută de un vecin când aştepta o maşină la ocazie. Despre Luiza, cunoscuţii au avut doar cuvinte de apreciere, fiind şefa clasei. Cealaltă adolescentă căutată de poliţişti se numeşte Alexandra Măceşeanu, o elevă de 15 ani din localitatea olteană Dobrosloveni, elevă în clasa a X-a la Liceul Teoretic „Mihai Viteazul“ Caracal şi membră a ansamblului folcloric „Dor de Romanaţi“.

Tânăra a plecat din satul natal spre Caracal, pe o distanţă de 8 kilometri, cu o maşină de ocazie, în dimineaţa zilei de miercuri, 24 iulie. Părinţii n-au mai putut s-o contacteze telefonic, motiv pentru care au alertat Poliţia în cursul aceleiaşi zile. Potrivit unor surse din anchetă, copila a rămas fără telefonul performant, care a fost găsit ulterior de Poliţie pe raza localităţii Redea, aflate pe traseul dintre Dobrosloveni şi Caracal. Deşi a rămas fără telefon, adolescenta a reuşit să găsească un aparat mobil mai vechi în casa presupusului răpitor şi a sunat la 112 joi, 25 iulie, în jurul orei 14.00.

Copila a dat nenumărate indicii despre locul în care se află – casa unui bărbat în vârstă de aproximativ 65 de ani, despre care presupunea că este mecanic auto. În acelaşi timp, fata le-a citit angajaţilor de 112 detaliile de pe o carte de vizită găsită în camera în care era sechestrată (foto stânga). Numele şi datele de contact găsite de Alexandra aparţineau însă unui alt bărbat.

În baza apelului la 112, angajaţii de la Serviciului de Telecomunicaţii Speciale (STS) le-au furnizat poliţiştilor trei adresa la care oamenii legii au descins în cursul după-amiezei de joi, fără însă a reuşi să o gasescă pe tânără.  În dimineaţa zilei de vineri, 26 iulie, la ora 6.00, poliţiştii au descins la locuinţa principalului suspect, un bărbat în vârstă de 65 de ani, care locuieşte într-o gospodărie la marginea oraşului Caracal.

Vecinii spun că au observat mai multe autoturisme pe care le-au considerat suspecte pe stradă încă de la ora 4.00. Oamenii au sunat la 112, unde li s-ar fi comunicat că sunt maşini ale oamenilor legii, care au o anchetă în desfăşurare. Poliţiştii au înconjurat toată proprietatea şi au aşteptat ora 6.00. Conform legilor din România, un mandat de percheziţie nu poate fi pus în executare în intervalul 20.00 – 6.00.

Poliţiştii l-au găsit pe suspect în casă, un bărbat pe nume George Dincă, cunoscut drept „Popicu’“. Oamenii legii au descoperit mai multe haine aparţinând celor două fete, bijuterii dar suspectul n-a recunoscut că ar avea vreo legătură cu dispariţie lor.

Pe de altă parte, anchetatorii au descoperit zeci de fragmente de oase (foto dreapta), precum şi saci cu carne în frigider, despre care se presupune că este umană. Medicina Legală investighează acum toate aceste probe. Anchetatorii au refăcut modul de operare al celui pe care-l consideră criminalul celor două fete.

Potrivit unor surse din anchetă, bărbatul le-ar fi tranşat pe adolescente în bucătăria casei, după care le-ar fi descompus resturile umane cu acid scos din bateriile unor autoturisme. Ulterior, resturile rămase ar fi fost îngropate pe teritoriul celor 1.500 de de metri pătraţi ai proprietăţii, care sunt săpaţi în cursul zilei de vineri, 26 iulie, cu utilaje aduse de anchetatorii.

Principalul suspect este căsătorit şi are patru copii. Restul familiei locuieşte în Italia, iar Dincă (foto jos) era considerat de vecini un om bun. „Îl cunosc de când eram copil, un om respectuos, saluta, ce să vă zic, un om care nici prin cap nu-ţi trecea că ar putea să facă asta. Îşi luase de curând o dubă, se ocupa cu târgurile, cumpăra dintr-o parte şi vindea în alta: păsări, porumbei, ce-i cădea la mână ieftin, cumpăra şi vindea în alte târguri“, spune unul dintre vecini.

SURSĂ: adevarul.ro

Articolul Adolescentele răpite în Caracal au fost ucise, tranşate şi dizolvate în acid. Ororile descoperite de poliţişti în curtea principalului suspect apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Noi detalii șocante ies la iveală în cazul tragediei de la Caracal. 

Alexandru Cumpănașu a venit cu noi detalii la Antena3 despre ce s-a întâmplat în acea noapte.

„Îmi e foarte greu să vorbesc. Nu am și nu pot să fiu normal la ora asta. Am hotărât să ies public dintr-un singur motiv: Oamenii trebuie să plătească. Nu funcționez la capacitate normală. Nu mă las. Judecătorul, procurorul care i-a ținut la poartă pe politiștii, poliștistii care au ascultat de procuror, șeful Poliției române, dl Buda, care doarme liniștit. Dânsul are DOS, ei ttrebuiau să facă localizarea, cer demisia șefului Poliției, șefului STS, care au băgat miliarde în echipamente. Nepoata mea a sunat de treio ori, a spus sunt legată cu sârmă, am fost violată. Oamenii ăștia au stat de la 3 jumătate până la 6 că nu era flagrant. Intram peste indivizi care au furat o găină, mascați, iar indivizii ăștia își bat joc de sufletul unui copil. În timp ce se aid țipete. Eu unul nu mă las până când fiecare dintre ei nu vor intra în pușcărie sau vor plăti cu funcția”, a declarat Cumpănașu pentru Antena3.ro

„Nu știu să vă spun ora exactă, dar au fost contactați de mai multe ori. Fata asta a sunat de la 112 de pe alt număr. Acești nemenici, la 12 noaptea i-am rugat să îl confrunte pe tată. Ei nu și-au pus problema dacă este Alexandra. Faci identificare. Ce au făcut? Nu au făcut nimic. Au stat lângă poartă, în timp ce era masacrată în casă cu polițiștii la poartă. Vă puteți imagina asta? Da, aveau dubii dacă era Alexandra. Spuneau că nu știu dacă este vocea ei sau dacă este ea. Pur și simplu au fost atât de proști, amatori, neprofesioniști, nu au făcut confruntare decât foarte târziu, ca să meargă pe această pistă”, a mai spus unchiul Alexandrei, tânăra ucisă de mecanicul auto din Caracal.  

Articolul Detalii noi în tragedia de la Caracal. Cumpănașu: „Fata le-a spus la telefon că e legată cu sârmă și că a fost violată. Și-au bătut joc de sufletul unui copil” apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Detalii șocante au apărut în cazul celor două fete din Caracal, care au dispărut după ce s-ar fi urcat în mașină, la ocazie. Poliţiştii au găsit în casa şi curtea bărbatului oase calcinate, haine ale victimelor şi lucruri personale, bijuterii, ale acestora.

Surse din anchetă susţin pentru cancan.ro că oasele provind de la patru victime, nu doar de două, cum s-a crezut iniţial. Bărbatul ar fi luat la ocazie, în maşină, tinere din comunele învecinate Caracalului, apoi le ducea acasă. Casa bărbatului este împrejmuită cu ziduri din cărămidă şi ciment şi în grădină ar avea săpate gropi umplute cu apă. Bărbatul ar fi avut în curte mai mulţi câini, iar în ultimul apel telefonic, fata de 15 ani ar fi spus că e într-o curte cu mulţi câini.

Articolul Bărbatul din Caracal ar fi ucis încă două fete. Oasele provin de la patru victime apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Maria Moiș, corespondentul Digi24 care se află la Caracal și urmărește cazul presupusului criminal în serie, a stat de vorbă cu localnici care au făcut câteva mărturii tulburătoare.

Un bărbat i-a spus corespondentului Digi24 că sora lui a dispărut în urmă cu 12 ani, când avea 17 ani. Bărbatul suspectat de crime în serie ar fi violat o fată, acesta fiind și motivul pentru care soția și copiii lui au plecat.

O vecină a suspectului i-a mărturisit corespondentului Digi24 că, în urmă cu 2 ani, fiica ei, care pe atunci avea 19 ani, a fost luată de bărbat în mașină și, în loc să o ducă direct acasă, așa cum i-a cerut, a dus-o pe drumuri ocolitoare. Fata s-a speriat și i-a cerut lui Gheorghe Dincă să fie dusă acasă, lucru care s-a întâmplat într-un final.

Femeia crede acum că și fata ei putea fi victima lui Gheorghe Dincă. 

Articolul Un vecin spune că sora posibilului criminal din Caracal a dispărut acum 12 ani apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Gheorghe Dincă, suspectul din cazul fetiţei dispărute la Caracal este cercetat de DIICOT într-un dosar de trafic de persoane. Anunțul a fost făcut vineri de procurorul general Bogdan Licu.

Procurorul general a declarat la  Digi 24 că Gheorghe Dincă, bărbatul din Caracal suspectat că a ucis-o pe Alexandra Mihaela Mâceşanu, o adolescentă în vârstă de 15 ani, este cercetat într-un dosar de trafic de persoane, în care este un cerc mai mare de suspecţi.

Licu a afirmat că iniţial cercetarea a fost începută de o altă unitate de Parchet, după care a fost declinată către DIICOT.

Conform lui Bogdan Licu şi dosarul referitor la dispariţia adolescentei de 15 ani ar putea fi preluat tot de DIICOT.

„Mai este un caz al unei fete dispărute, fiind un dosar constituit la DIICOT, şi, în momentul de faţă, analizăm acel dosar, precum şi oportunitatea ca aceste două cauze să fie reunite”, a declarat Bogdan Licu.

În legătură cu fata dispărută la Caracal, procurorul general a explicat că autorităţile puteau interveni la locuinţa bărbatului suspectat de crimă fără a avea o autorizaţie de la un judecător.

Articolul Suspectul în cazul crimei de la Caracal cercetat și în alt dosar apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Administraţia regională din Tatarbunar a lansat acum două zile ideea trecerii şcolii din satul Borisăuca de a predare în limba română la predare în limba ucraineană. În regiunea Odessa mai erau, în anul 2018, doar patru şcoli cu predare în limba română – se pare că din toamna anului 2019 vor rămâne trei, scrie George Damian pe adevarul.ro, preluat de Romanian Global News.

Ne apropiem pas cu pas de lichidarea învăţământului în limba română în sudul Basarabiei şi se va intra în faza finală a asimilării etnice accelerate a românilor din regiune. Comunitatea românească atestată de sute de ani în zona dintre Dunăre şi Nistru pe malul Mării Negre va dispărea fără urmă în următoarele două, maxim trei generaţii. Ca şi în cazul istro-românilor, al românilor din Valea Timocului şi pentru românii din sudul Basarabiei ar fi nevoie de o serie de studii interdisciplinare pentru a stabili condiţiile în care sunt anihilate comunităţile româneşti, cum se produce o asimilare accelerată cu sprijinul statului şi cum are loc o epurare etnică în doar câteva generaţii. Nu cred că mai există soluţii pentru salvarea comunităţilor româneşti amintite, este pecetluit eşecul statului şi societăţii din România în protejarea minorităţilor etnice proprii din imediata vecinătate. Nu ne rămâne decât să constatăm producerea dezastrului şi – dacă suntem în stare – să tragem învăţămintele necesare.

Cum spuneam la început, administraţia raionului Tatarbunar a lansat ideea trecerii şcolii din satul Borisăuca de la predarea în limba română la limba ucraineană – sau mutarea elevilor din şcoala de aici la şcolile din Tatarbunar, unde bineînţeles că vor învăţa în ucraineană (sursa). Conform statisticii oficiale în regiunea Odessa existau în anul 2018 patru şcoli cu predare în limba „moldovenească” în care învăţau 1258 de elevi (sursa). În 1991, când Ucraina a devenit independentă, în regiunea Odessa existau 21 de şcoli cu predare în limba română – în 2019, dacă va fi desfiinţată şcoala din satul Borisăuca vor rămâne doar 3. Acesta este rezultatul politicii consecvente a autorităţilor ucrainene de desfiinţare a învăţământului în limba română: aproape în fiecare an a fost desfiinţată o şcoală românească din sudul Basarabiei. Indiferent de guvernarea de la Kiev, indiferent de relaţiile cu România, autorităţile ucrainene şi-au urmărit cu tenacitate planul de lichidare a şcolilor româneşti din regiune: în 28 de ani de la 21 la 3 şcoli. În fiecare an au existat avertismente, faptele au fost cunoscute. Cum a fost posibil aşa ceva?

Ne apropiem pas cu pas de lichidarea învăţământului în limba română în sudul Basarabiei şi se va intra în faza finală a asimilării etnice accelerate a românilor din regiune.

În primul rând, Ucraina a sprijinit în regiunea Odessa identitatea „moldovenească”, a continuat politica sovietică de transformare a unei identităţi regionale într-o identitate etnică. Manualele folosite pentru predarea limbii „moldoveneşti” în regiune erau făcute cu sprijinul Universităţii din Tiraspol, Transnistria. Doar un exemplu din aceste manuale: Mihai Eminescu este proclamat scriitor „moldovean”, iar elevilor li se cere să îl compare cu scriitorul „român” Ion Luca Caragiale. Impunerea şi sprijinirea de către autorităţile ucrainene a identităţii „moldoveneşti” în sudul Basarabiei a fost primul pas către ruperea comunităţii româneşti din Ucraina. La asta s-a adăugat lipsa manualelor, lipsa mass-mediei în limba română, lipsa profesorilor, blocarea oricăror iniţiative de coagulare politică a românilor din regiune, sărăcia profundă a zonei lipsită de orice fel de investiţii care determinat emigrarea în masă.

Conform ultimului recensământ ucrainean din 2001 în sudul Basarabiei existau 24 de sate cu o populaţie majoritar românească de peste 90%, plus încă pe atâtea în care procentul românilor variază între 10-30 de procente, cu o populaţie declarată de 124.000 de români (înregistraţi ca moldoveni). Pentru toţi aceştia se pare că vor fi mai mult decât suficiente 3 şcoli cu predare în limba română. O comparaţie: minoritatea maghiară din regiunea ucraineană Transcarpatia conform recensământului din 2001 număra 156.000 de persoane care în 2018 beneficiau de existenţa a 53 de şcoli în care învăţau 9.643 de elevi. Repet: în sudul Basarabiei 124.000 de români aveau în 2018 un număr de 4 şcoli în care învăţau 1.258 de elevi – cu perspectiva ca în 2019 să rămână 3 şcoli. Nici românii din Bucovina de nord (regiunea Cernăuţi) nu o duc mai bine: cei 114.000 de români de aici aveau în anul 2009 un număr de 92 de şcoli cu 22.000 de elevi; în 2018 în nordul Bucovinei mai existau 68 de şcoli în care învăţau în română circa 15.000 de elevi. În mai puţin de zece ani au fost lichidate 24 de şcoli din nordul Bucovinei, confirmând accelerarea politicii ucrainene de închidere a şcolilor cu predare în limba română.

La o scară macro, în decursul primei generaţii de existenţă a statului ucrainean – circa 30 de ani – a fost lichidat învăţământul în limba română din sudul Basarabiei, cele 4 sau 3 şcoli cu predare în limba română reprezintă pur şi simplu o batjocură la adresa celor 124.000 de români şi oricum vor fi şi acestea ucrainizate în următorii ani, îmi vine greu să cred că va opri cineva tăvălugul nivelator al Kievului. În lipsa şcolii, mass-media şi bisericii în limba maternă comunitatea română din sudul Basarabiei va fi asimilată în scurtă vreme la scară istorică, maxim trei generaţii – dacă nu cumva mai repede. Încă din perioada sovietică limba română a purtat pecetea unei ruşini induse de autorităţi, împinsă către zona folclorului idealizat, însă dezbrăcată de orice fel de calităţi ale modernităţii. Mai precis limba română a fost împinsă către oralitate şi desemnată ca limbă inferioară. La începutul anilor 2000 procentul românilor din sudul Basarabiei care reuşeau să absolve studii superioare era de 3% – altfel spus comunitatea românească de aici a fost lipsită de lideri, de persoane cu poziţii dominante în societate. În condiţiile tehnicilor de comunicare actuale, cu o limbă maternă împinsă forţat în oralitate, românii din sudul Basarabiei îşi vor pierde foarte repede identitatea lingvistică.

Vă mai amintiţi că Putin i-a făcut cadou lui Dodon o hartă a Moldovei Mari, de la Nistru la Carpaţi?

Mai aştept recensământul ucrainean anunţat pentru anul 2020 ca să văd efectele ultimelor decenii de asimilare etnică: oare câţi se vor mai declara fie şi moldoveni în regiunea Odessa? Mai demult mi s-a atras atenţia că unei comunităţi de 124.000 de oameni nu i se poate şterge identitatea etnică, sunt prea mulţi. Dar dacă ei aleg să renunţe la limba maternă şi identitatea etnică sub oblăduirea unei administraţii hotărâte să purifice regiunea de minorităţi?

Nu are rost să vorbim despre autorităţile române care ar trebui să apere articolul 7 din Constituţia României, cel care vorbeşte de protejarea identităţii românilor din afara graniţelor ţării. Este lipsită de sens orice fel de discuţie despre ce au făcut în ultimii 30 de ani instituţiile româneşti pentru protejarea identităţii naţionale a românilor din sudul Basarabiei (şi nu numai!), rezultatele sunt cuprinse în cifrele enumerate mai sus. Dacă nu ar fi existat aceste instituţii de la Bucureşti soarta şcolilor româneşti ar fi fost aceeaşi. La scară istorică este ca şi cum nu ar fi existat, nu are rost să vorbim despre nimic.

Şi totuşi de ce ar trebui să ne intereseze că va fi ucrainizată o şcoală românească din stepa Bugeacului? Cine a mai auzit de satul Borisăuca din regiunea Odessa, Ucraina? De ce s-ar obosi cineva de la Bucureşti să afle ceva despre soarta unor elevi dintr-un sat uitat de lume? Un răspuns ar fi că există articolul 7 din Constituţie care obligă autorităţile să îi apere pe etnicii români din afara ţării, dar am spus deja că acest articol este ca şi inexistent. Mai spuneam că ar trebui să existe măcar o curiozitate ştiinţifică, să urmărim procesul epurării etnice care se desfăşoară sub ochii noştri, chiar lângă graniţa României, să vedem în direct cum dispare o comunitate istorică veche de sute de ani. Orice intervenţie este inutilă, tot ce ne-a mai rămas este să observăm fenomenul şi eventual să înţelegem cum se produce asimilarea etnică accelerată prin instrumentalizarea artificialei identităţi moldoveneşti. Vă mai amintiţi că Putin i-a făcut cadou lui Dodon o hartă a Moldovei Mari, de la Nistru la Carpaţi?

Informaţia că în sudul Basarabiei mai există 4 şcoli cu predare în limba română este la nivelul lunii ianuarie 2018, conform statisticii citate în articol. În realitate acum mai sunt doar 2 şcoli cu predare în limba română: una în satul Barta şi cea care urmează să fie ucrainizată din satul Borisăuca. Este foarte posibil ca în anul şcolar 2019-2020 să mai existe o singură şcoală cu predare în română în sudul Basarabiei, cea din satul Barta – care la rândul ei nu are practic nici o şansă de supravieţuire.

Articolul George Damian: „Asimilarea etnică a românilor din Ucraina intră în faza finală” apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

De ceva vreme primarul Bistriței, Ovidiu Crețu, este dispărut, unii afirmă că ”a decedat„ din punct de vedere politic și al imaginii publice. Nu se va mai pune nici problema unui nou mandat, cum sugera el anterior în interviurile de la o televiziune locală, acum deja și-a luat gândul de la acest lucru. La ultimul eveniment major al PSD BN, alegerile pentru funcția de președinte, i s-a observat umbra discretă undeva prin fundul sălii însă, cu toată trecerea în ”clandestinătate”, nu a scăpat de vigilența unor confrați din presa locală, care l-au imortalizat în imagini de colecție, parcând autoturismul instituției ilegal, pentru a scoate bani de la un bancomat. Practic Bistrița nu mai are primar, fantoma lui bântuie încă prin prmărie așteptând doar să i se încheie mandatul și să devină pensionar de lux.

Ultima ocazie în care primarul Ovidiu Crețu a încercat să demonstreze că este ”viu”, a fost celebra scrisoare adresată cetățenilor Bistriței la început de 2019, în care se lăuda cu ce a făcut el pe parcursul anului trecut, de parcă toate acele realizări erau făcute cu banii propri, nu din banii cetățenilor. După acel moment, imaginea publică a lui Crețu a început să se estompeze, ieșirile publice s-au rărit iar în prim plan a fost pus vicele Cristian Niculae.

În scrisoarea adresată cetățenilor mun. Bistrița, în 15 februarie 2019, Ovidiu Crețu își prezintă realizările de parcă ar fi făcut din Bistrița capitala României, uitând însă că acestea reprezintă atribuții stabilite în fișa postului fiecărui primar. Crețu nu are nici o realizare care să strârnească admirație Bistriței sau care să dovedească că a fost un primar vizionar.

Cu toate acestea, trebuie să luăm lucrurile pe rând, să vedem într-adevăr care sunt aceste schimbări mărețe pe care le-a făcut în timpul celor trei mandate ale sale. Cea mai mare realizare pe anul 2018 este îmbunătățirea eficienței energetice a blocurilor de locuințe, unde spune Crețu, Bistrița ar fi pe primul loc într-un clasament pe care nu l-a văzut nimeni. De asemenea la același capitol este scoasă în evidență asigurarea finanțării reabilitării Bisericii Evanghelice, dar și a patrimoniului mobil pe care îl deține, mobilierul bisericesc, altarul și orga, precum și construirea unei grădinițe, nr.2 din str. N. Bălcescu reabilitarea a două școli generale, ”Lucian Blaga” și Șc. Gen. Nr.4, reabilitarea Căminului Cultural Slătinița și modernizarea centrului Slătinița, inclusiv a unui teren de sport. La acestea s-au mai adăugat reabilitarea Liceului de Muzică ”Tudor Jarda”, fiinațat prin PNDL. În domeniul modernizării infrastructurii în anul 2018, bilanțul a fost unul mai mult decât modest, finalizând lucrările de asfaltare a 5 străzi de pământ: Faleză, Sigmirului, Armoniei, Poieni și Labirintului.

Crețu nu uită să amintească că în trei mandate de primar s-au modernizat 41 de străzi și că din cauza unor reduceri bugetare s-a impus decalarea proiectării pentru modernizarea a 11 străzii, acestea urmând să se execute eșalonat în funcție de resursele financiare disponibile.

Apropo de străzile modernizate în 2018, dăm doar un exemplu despre calitatea lucrărilor efectuate. Locuitorii de pe strada Faleză, de când există această stradă, indiferent de cantitatea de precipitații măsurată, casele, curțile, beciurile și grădinile au fost inundate. În primăvara acestui an, ploaia a devenit un coșmar pentru cei care locuiesc pe Faleză. O săptămână au lucrat cei de la ISU să scoată apa din gospodăriile oamenilor. Un proiect făcut fără cap, dar din păcate nu singurul exemplu în acest sens.

Sistemul de canalizare din Bistrița este unul dintre cele mai mari eșecuri ale mandatelor lui Crețu. Mega proiectul privind reabilitarea canalizării din Bistrița a costat zeci de milioane de euro iar în loc să rezolve problemele orașului, le-a înrăutățit, producând pagube la orice ploaie mai serioasă care cade peste oraș. Nu este posibil ca un sistem de canalizare, după modernizare și refacere să funcționeze mai prost și să creeze atâtea probleme oamenilor. Iar singura explicație logică pentru această stare de fapt este că fondurile alocale au fost devalizate, s-a furat în draci, iar lucrările au fost făcute cu ce a mai rămas. Canalizarea în oraș, sau mai bine spus un sistem de preluare a apelor pluviale eficient, este piatra de moară care atîrnă de gâtul lui Crețu și este posibil ca acest lucru să fie unul din motivele care l-au făcut pe acesta să-și abandoneze mandatul.

În cele trei mandate primarul Ovidiu Crețu a avut mai multe ”fixuri”. Unul dintre acestea a fost cel legat de complexul Woderland, inițial un complex de practicare a sporturilor de iarnă, în special skiul. Investiția s-a dovedit o ”gaură neagră”, unde se bagă continuu bani, dar care nu produce nici un câștig. Este greu de spus care au fost motivele ce l-au mânat pe Crețu în această ”afacere”, probabil pasiunea lui pentru ski, dar deocamdată toată investiția este un eșec răsunător, în condițiile în care în ultimele ierni la Bistrița s-a schiat doar câteva zile. Pe bună dreptate cetățenii se întreabă, de ce nu a rezolvat întâi problemele reale ale orașului, străzi modernizate și asfaltate, canalizare și sistemul de preluare a apelor pluviale și abia apoi să treacă la realizarea ”fixurilor” lui?

O altă dorință a lui Crețu a fost realizarea unei centuri ocolitoare a Bistriței pe un traseu care nu are nimic de a face cu ocolirea orașului. Acesta voia distrugerea la propriu a unei zone ale orașului, se pare și dintr-un anume interes personal. Din fericire a fost oprit la timp, iar mai mult ca sigur viitoarea centura ocolitoare a orașului va trece undeva pe la nord. Deocamdată încă nu se știe ce va fi, autostradă, drum de mare viteză sau drum express deoarece construirea acestei Autostrăzi a Nordului a fost anunțată recent la Bistrița, de către ministrul transporturilor în prezența primului ministru Viorica Dăncilă.

Aberația de a construi centura ocolitoare la sud, prin pădurea Codrișor a luat forme halucinante. Încă nu se știe dacă în momentul în care a făcut declarația, președintele CJ BN, Radu Moldovan era apt din punct vedere psihic, dar intenția lui și incitarea primarului Crețu de a da în judecată, la grămadă ONG-uri și simpli cetățeni care s-au opus construirii centurii ocolitoare prin sud, este una din cele mai mari prostii spuse vreodată public. Cei doi consideră că responsabilii pentru faptul că Bistrița nu are centură sunt cei care s-au opus traseului în varianta sud. Atenție, cetățenii în cauză nu s-au opus construirii unei centuri ocolitoare a orașului, ci numai traseului, pe care l-au considerat greșit ales.

Întrebat într-o emisiune TV dacă vom avea o centură ocolitoare în viitorul apropiat, președintele Consiliului Județean, Radu Moldovan a precizat că nu știe și că e inadmisibil că astfel de proiecte majore să fie blocate de o mână de oameni.

Mai mult, acesta i-a recomandat lui Ovidiu Crețu să îi cheme în judecată pe cei care s-au opus acestui proiect vital pentru Bistrița: „Dacă eram primar, i-aș fi chemat în instanță, în civil, pe cei care au blocat acest proiect. De la partide, până la persoane fizice. Este inadmisibil ca proiecte majore să fie blocate. Nu se poate ca o minoritate să impună agenda unei majorități”, a declarat Radu Moldovan.

Acesta a mai spus că cetățenii ar trebui să înțeleagă că nu au numai drepturi, ci și responsabilități„

Dispariția din spațiul public a primarului Ovidiu Crețu, mai mult ca sigur este un act premeditat, omul conștientizând că imaginea lui este țăndări. În presă PSD-ul și-a pregătit terenul pentru viitoarea candidatură, creând de pe acuma o bază solidă a imaginii viitorului candidat la postul de primar, Cristian Niculae, care să pună în umbră concurența. Astfel că o eventuală candidatură a acestuia ar fi sortită din start eșecului, cu repercursiuni și asupra partidului din care face parte.

Ovidiu Crețu este istorie. El mai are un singur dor. Să ajungă pensionar de lux.

Articolul Ovidiu Crețu: Primar doar în acte apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

La sfârșitul anului 2016, patronul clinicii medicale Blue Life, Prodan Rareș Sebastian, a dat în judecată Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice (DGRFP) Cluj-Napoca și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj (AJFPC). Organele fiscale au stabilit în sarcina lui Prodan obligații fiscale în cuantum de aproape 1.500.000 RON, după ce acesta a efectuat zeci de tranzacții de apartamente noi, parcări, garaje, boxe și un teren.

În perioada decembrie 2014 – mai 2015, Rareș Prodan a făcut obiectul unei inspecții fiscale din partea AJFP Cluj cu privire la vânzările de bunuri imobile realizate de către acesta în perioada ianuarie 2009 – decembrie 2013. În urma inspecției fiscale, AJFP Cluj a stabilit în sarcina lui Prodan obligații fiscale în cuantum de 1.486.246 RON. Directorul Blue Life a contestat această decizie, însă contestația a fost respinsă, prin urmare, Prodan cere instanței de judecată anularea deciziilor impuse de DGRFP Cluj-Napoca și AJFP Cluj și a raportului de inspecție fiscală.

AJFP Cluj, acuzat că nu avea competențe în efectuarea inspecției fiscale

În cererea de chemare în judecată, Prodan, prin avocat, arată că AFJP Cluj nu avea competența de a efectua inspecția fiscală, deoarece competența revenea fostelor organe fiscale organizate la nivel județean, respectiv DGFP Cluj. După reorganizarea ANAF din 2013, atribuțiile DGFP Cluj au fost preluate de către DGRFP Cluj-Napoca, „prin urmare, doar acest organ avea abilitatea să efectueze inspecții fiscale”.

”În concluzie, AJFP Cluj în calitate de organ ierarhic inferior nu putea exercita o atribuție care revenea unui organ ierarhic superior. Lipsa competenței materiale a organului emitent se traduce în dreptul administrativ prin sancțiunea nulității ce trebuie să se răsfrângă asupra actelor administrative emise în atare condiții”, se arată în cererea de chemare în judecată.

Dreptul la apărare, încălcat

Totodată, Rareș Prodan susține că i-a fost încălcat dreptul la apărare, în sensul că din cuprinsul deciziei de impune lipsesc cu desăvârșire mențiuni cu privire la audierea particularului. De asemenea, acesta mai spune că dreptul la apărare a fost încălcat și din perspectiva faptului că reclamantul nu a avut un drept de acces la propriul dosar administrativ care a stat la baza emiterii actului administrativ-fiscal cauzator de prejudicii.

În cererea de chemare în judecată se mai arată faptul că echipa de inspecție fiscală s-a folosit de informații primite de pe urma colaborării cu diverși terți, respectiv notari publici, astfel că Rareș Prodan a fost în imposibilitatea de a-și pregăti o apărare adecvată. De asemenea, a fost în imposibilitatea de a verifica modalitatea în care s-a respectat legislația europeană în materia protecției datelor cu caracter personal.

Referitor la problema protecţiei datelor cu caracter personal în cazul persoanelor fizice, Prodan susţine că pentru furnizarea/receptarea respectivelor date cu caracter personal trebuie să existe un protocol de colaborare între furnizor şi beneficiar care să aibă calificarea de măsură legislativă, conform dreptului naţional.

”În prezentul dosar, echipa de inspecţie fiscala nu a putut demonstra existenţa unui atare protocol încheiat cu terţii colaboratori, cum ar fi notarii publici”.

O altă critică formulată de Rareș Prodan se referă la faptul că inspecția fiscală s-a efectuat cu depășirea termenului maxim. Concret, inspecția fiscală a debutat la data de 1.12.2014 și s-a finalizat în data de 17.05.2016. În perioada 23.02.2015 – 08.05.2018 inspecția fiscală a fost suspendată pentru ca echipa de inspecție fiscală să aibă posibilitatea să colecteze informații și probe pentru fundamentarea inspecției. Inspecția s-a reluat în data de 09.05.2016 și s-a finalizat în data de 25.05.2016 prin emiterea raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere.

În acest context, Rareș Prodan, prin avocat, susține că inspecția fiscală a depășit termenul legal maxim de efectuare de 90 de zile, astfel că intervine sancțiunea inspecției fiscale și a actelor subsecvente.

”Această sancțiune se impune cu atât mai mult cu cât, în realitate, inspecția a durat din data de 01.12.2014 până în data de 25.05.2016 deoarece perioada în care inspecția fiscală a fost formal suspendată a fost o perioadă în care echipa de inspecție fiscală a colectat informații și probe pentru fundamentarea inspecției fiscale”, se mai arată în cererea de chemare în judecată. Prejudiciul suferit de către Prodan este că în toată această perioadă s-au acumulat în sarcina sa obligații fiscale accesorii în mod nejustificativ.

Controverse fiscale

Cu privire la elementele de drept fiscal material, Rareș Prodan susține în cererea de chemare în judecată că una dintre controversele care au existat cu echipa de inspecţie fiscală priveşte aplicarea cotei reduse de TVA de 5% în raport de vânzările de bunuri imobile pe care le-a realizat, echipa fiscala refuzând să recunoască aplicarea cotei reduse de TVA de 5% în cazul unei singure tranzacţii având în vedere ca dovada îndeplinirii condiţiilor legale pentru aplicarea cotei reduse a fost prezentata ulterior perfectării contractului de vânzare-cumpărare.

Cu alte cuvinte, acesta spune că autoritatea fiscala nu contestă îndeplinirea condiţiilor de fond, însă refuză aplicarea cotei reduse pentru motive pur formale.

Cu privire la dreptul de deducere a TVA, Rareș Prodan susţine că poziţia autorităţii fiscale este una extrem de formalistă şi de conservatoare, chiar dacă nu se contesta faptul că a realizat achiziţii de bunuri/servicii care au fost folosite la obţinerea de venituri impozabile. În consecinţă, aplicarea principiului neutralităţii TVA impune ca în momentul în care o persoana are obligaţia de a colecta TVA pentru bunurile livrate sa aibă în mod obligatoriu şi dreptul de a deduce TVA aferent achiziţiilor necesare pentru livrarea bunurilor respective.

Din analiza la anexa raportului de inspecţie fiscală se poate observa că autoritatea fiscală a calculat TVA şi pentru livrarea locurilor de parcare. Cu privire la acest Rareș Prodan, consideră că un loc de parcare nu poate fi considerat teren construibil (teren destinat edificării de construcţii) din moment ce acesta este parcării vehiculelor. Prin urmare, obligaţiile fiscale ale reclamantului în materie de TVA trebuie să fie determinate prin excluderea TVA aferent livrărilor de locuri de parcare.

Rareș Prodan susţine că nu a colectat niciodată TVA de la beneficiari, motiv pentru care nu poate fi obligat la virarea vreunei sume cu acest titlu către bugetul de stat. În acest context, reclamantul reiterează faptul că, în conformitate cu concepţia unanimă, teoretică şi practică, aplicată în întreg spaţiul comunitar, TVA este un impozit general pe consum care se calculează pe întregul circuit al transmiterii bunurilor de la producător la consumatorul final. Singura persoană care suporta TVA-ul este consumatorul final, sens în care această taxă este considerată drept un impozit pe consum. Apoi, mai susţine reclamantul, organul administrativ a reţinut în mod greşit faptul că necolectarea de TVA de la cumpărători nu impietează asupra obligaţiei reclamantului de plată a TVA în calitate de persoană impozabilă

Patronul Blue Life consideră că a invocat în mod corect prevederile art. 1512 alin. 1 din Codul Fiscal, iar în cazul în care autoritatea fiscală apreciază să este plătitor de TVA, atunci organul fiscal avea obligaţia de a se îndrepta împotriva Beneficiarului, respectiv Cumpărătorul imobilelor care au fost înstrăinate de către el. Acesta mai susţine că, în calitate de beneficiar, a plătit TVA pentru toate livrările efectuate de către furnizorii de produse şi servicii necesare edificării construcţiilor.

Organele fiscale: Nu a fost încălcat în nici un fel dreptul la apărare al lui Rareș Prodan

DGRF Cluj-Napoca și AJFPC Cluj nu împărtășesc punctul de vedere al lui Rareș Prodan, considerând că acestuia nu i s-a încălcat dreptul la apărare ”căci, aşa cum rezultă din probatoriul dosarului, acestuia i s-a dat posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere cu privire la cele constatate de organele de control”.

”Contribuabilului i-a fost transmis cu adresa nr. CJG-AIF-227741 din 16.05.2016 proiectul raportului de inspecţie fiscală, comunicându-i-se totodată contribuabilului data când va avea loc discuţia finală şi faptul că are posibilitatea să îşi exprime în scris punctul de vedere cu privire la constatările echipei de inspecţie fiscală. Contribuabilul a renunţat însă la acest drept, căci pe adresa mai sus menţionată acesta a consemnat, în scris,că nu depune punct de vedere la proiectul de raport de inspecţie fiscală. Faţă de cele de mai sus, rezultă în mod evident că nu a fost încălcat în nici un fel dreptul la apărare al domnului Prodan Rareş Sebastian. Organele de control au asigurat contribuabilului posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere cu privire la faptele şi împrejurările relevante în luarea deciziei, însă reclamantul Prodan Rareş Sebastian a renunţat în scris la acest drept. Mai mult, pe parcursul inspecţiei fiscale, contribuabilul a fost înştiinţat asupra constatărilor din timpul inspecţiei fiscale, prin adresa din data de 09.05.2016, primită de acesta sub semnătură”, se arată în întâmpinare.

Faţă de critica privind depăşirea termenului maxim pentru efectuarea inspecţiei fiscale, pârâtele spun că inspecţia a fost suspendată în vederea obţinerii unor documente pentru stabilirea stării de fapt fiscale.

”În vederea suspendării inspecţiei fiscale, echipa de control a întocmit Referatul pentru suspendarea inspecţiei fiscale din data de 23.02.2015, în care se precizează că inspecţia fiscală nu poate fi finalizată până la obţinerea de la notarii publici a unor documente privind tranzacţiile derulate de domnul Prodan Rareş Sebastian şi neprezentarea de către contribuabil a declaraţiilor pe propria răspundere. Odată cu obţinerea de la notarii publici a documentelor cerute şi prezentarea de către contribuabil a declaraţiilor pe propria răspundere solicitate, inspecţia fiscală a fost reluată, începând cu data de 09.05.2016. Faţă de cele de mai sus rezultă că inspecţia fiscală a durat 90 de zile, cu respectarea termenului. Chiar şi în situaţia în care durata de efectuare a inspecţiei fiscale ar fi fost depăşită, ceea ce nu este însă cazul în speţa analizată, pârâtele precizează că acest aspect nu are nicio consecinţă fiscală şi nu este de natură a atrage nulitatea sau ilegalitatea deciziei de impunere contestate”, se mai arată în întâmpinare.

Referitor la problema protecţiei datelor cu caracter personal, pârâtele precizează ca acest motiv a fost invocat direct în fata instanţei de judecata și ca urmare nu pot avea ca efect anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei.

Decizia Curții de Apel Cluj

Curtea de Apel Cluj a admis în partea cererea de chemare în judecată formulată de Prodan, în sensul că instanța a impus diminuarea cu suma de159.542 lei a creanţelor fiscale stabilite în sarcina reclamantului prin decizia de impunere. Această sumă reprezintă diferenţa de TVA în valoare de 38.096 lei, suma de 65.732 lei reprezentând dobânzi şi suma de 55.714 lei reprezentând penalităţi. Atât DGRFP Cluj-Napoca, cât și AJFPC au depus recurs, criticând hotărârea judecătorească pronunțată de Curtea de Apel Cluj.

Articolul Patronul clinicii medicale Blue Life se judecă cu finanțele publice. Ambele părţi se acuză reciproc apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.

Institutul Clinic de Urologie şi Transplant Renal Cluj-Napoca a înregistrat în perioada ianuarie 2018 – iulie 2019 un total de 119 transplanturi renale dintre care 21 de la donator viu. Datele sunt în creștere progresivă din anul 2017 când Medicul Mihai Lucan a fost cercetat penal pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare cu consecințe deosebit de grave.

Se pare că lipsa medicului Mihai Lucan priește Institutului Clinic de Urologie și Transplant Renal Cluj-Napoca. Numărul transplanturilor înregistrate în anii 2018 și 2019 până în prezent, au crescut considerabil față de anul precedent când Medicul Mihai Lucan era directorul administrativ al instituției. În anul 2017 au fost efectuate 55 de transplanturi de rinichi dintre care 3 de la donator viu. Anul 2018 a adus un total de 9 transplanturi în plus față de cel precedent, dintre care 13 au fost de la donator viu. Iar de la începutul anului până în prezent, în spitalul de stat s-au efectuat 55 de transplanturi de rinichi dintre care 8 de la donator viu.

Omul nu sfințește locul

Oare motivul pentru această creștere a transplanturilor să fie lipsa medicului Mihai Lucan de la conducerea spitalului? Într-adevăr nemaifiind necesar să cedeze pacienții uneia dintre cele mai moderne clinici private din România, care aparține domnului Lucan, Institutului Clinic de Urologie și Transplant Renal Cluj-Napoca poate în sfârșit să-și facă treaba ca la carte, având „ exclusivitate”. Mihai Lucan este astfel dovada vie că proverbul „omul sfințește locul” nu se aplică în toate cazurile. După ce a fost la conducerea Institutului timp de zece ani, în 2017, medicul Mihai Lucan a fost anchetat de către procurorii DIICOT pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare. După ce a fost arestat la domiciliu pentru 10 luni, Curtea de Apel din București a decis în cazul lui Mihai Lucan înlocuirea arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar pe o perioadă de 60 de zile și totodată i-a permis exercitarea profesiei de medic în unităţile medicale de stat.

Unde-s doi, puterea lui Mihai Lucan crește

Totul a început de la antreprenoriatul medical, un lucru practicat destul de des actualmente de către medicii specialiști. După ce lucrează la stat și dobândesc suficientă experiență dar mai ales imagine se gândesc să își deschidă propria clinică privată pentru a avea un venit mai atractiv. Așa a fost și în cazul domnului Mihai Lucan, însă el nu s-a oprit aici. După ce și-a deschis clinica privată LUKMED în anul 2002, s-a gândit să „îmbine utilul cu plăcutul” și să se folosească de puterea sa în cadrul instituției publice pentru a aduce un folos în propriul buzunar.

Clinica Lukmed este de ani buni cea mai profitabilă clinică privată din Cluj. În 2016, profitul s-a ridicat, conform Ministerului de Finanţe, la suma de 1,8 milioane de lei . În 2015, profitul a fost de 2,1 milioane de lei, iar în 2014 de circa 2 milioane de lei..să fie toți bani cinstiți?

În 2004, Lucan a fost acuzat de foștii angajați de la Institutul Clinic de Urologie și Transplant Renal din Cluj, că a achiziționat în 2001 un aparat pentru depistarea și eliminarea pietrelor la rinichi, care s-a defectat, dar medicul nu s-a grăbit să achiziționeze altul. Motivul pentru care acesta a amânat achiziționarea se datorează faptului că în acest fel pacienții erau nevoiți să meargă la clinica lui privată.

Deşi clinica privată dispunea de o secție de terapie intensivă şi de o secţie de monitorizare după externare, Lucan a jonglat de-a lungul timpului cu CJAS Cluj, direcţionând pacienţii de la institut la clinică pentru operaţie şi de la clinică la institut pentru recuperare. Totodată, acesta ținea pacienții ore întregi până ce reuşea să negocieze cu ei şi să îi convingă să se opereze la Lukmed.

Acuzațiile nu se termină aici

Infracțiunile nu s-au oprit aici iar prin urmare în anul 2017 Mihai Lucan a fost luat la răspundere de autorități. Potrivit DIICOT, în perioada 2007-2009, un număr de 159 de pacienți au făcut obiectul unor proceduri medicale care au fost efectuate în cadrul SC LUKMED SRL cu ajutorul unei aparaturi medicale aparținând Institutului Clinic de Urologie şi Transplant Renal Cluj-Napoca, transferată fără titlu din incinta acestei instituții în cea a SC LUKMED SRL, în condițiile în care sumele necesare achiziționării kit-urilor necesare utilizării acestuia au fost achitate de către Institutul Clinic de Urologie şi Transplant Renal Cluj-Napoca, iar pacienților le-au fost percepută sume consistente de bani, cuprinse între 3.000 și 6.700 euro/intervenție.

O altă modalitate de delapidare a Institutului de Urologie şi Transplant Renal Cluj-Napoca, potrivit DIICOT, a constat în diminuarea cuantumului cheltuielilor reale ocazionate de serviciile de specialitate medicală pe care le presupunea internarea preoperatorie şi postoperatorie a pacienţilor asupra cărora au fost efectuate intervenţii chirurgicale în cadrul clinicii medicale private. Procurorii susțin că au fost folosite resursele financiare, materiale și umane ale Institutului Clinic de Urologie şi Transplant Renal Cluj-Napoca în beneficiul clinicii SC LUKMED SRL care ar fi adus un prejudiciu de 5.169.406,91 lei.

Cu toate acestea pedeapsa oferită de Curtea de Apel de la București nu a fost atât de aspră, având în vedere faptul că nimeni nu s-a atins de conturile bancare ale acestuia. Conform declarației de avere a „milionarului” din anul 2017, acesta a încasat nu mai puțin de 1.7 milioane de euro din afacerea LUKMED.

De când Mihai Lucan a fost „detronat” din funcția de Director Medical al Institutului de Urologie şi Transplant Renal Cluj-Napoca, lucrurile merg mai bine; iar elementul care denotă evoluția este creșterea numărului de transplanturi de organe în perioada următoare anchetei penale. Iar partea bună este că o astfel de intervenție nu se mai vine la schimbul unei sume de 3000-7000 de euro.

Articolul Schimb intens de rinichi la Institutul Clinic de Urologie și Transplant Renal, chiar și fără Mihai Lucan apare prima dată în Ziar Gazeta de Cluj.